Exodul 9:1-35
9 De aceea, Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon și spune-i: «Așa a spus Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!+
2 Dar, dacă nu-i lași să plece și îi oprești din nou,
3 iată că mâna lui Iehova+ va fi asupra animalelor tale de pe câmp. O plagă distrugătoare+ va veni peste cai, peste măgari, peste cămile, peste vite și peste oi.
4 Iehova va face deosebire între animalele Israelului și animalele Egiptului și niciunul dintre animalele israeliților nu va muri”»”.+
5 Mai mult, Iehova a fixat un timp zicând: „Mâine va face Iehova lucrul acesta în țară”.
6 Și Iehova a făcut lucrul acesta a doua zi, astfel că au început să moară animale de tot felul din Egipt;+ dar niciunul dintre animalele israeliților n-a murit.
7 Când faraonul și-a trimis slujitorii să vadă cum stăteau lucrurile, iată că nu murise nici măcar unul dintre animalele israeliților. Cu toate acestea, inima faraonului a rămas împietrită și el n-a lăsat poporul să plece.+
8 După aceea, Iehova le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă amândouă mâinile cu funingine dintr-un cuptor, iar Moise s-o arunce în aer înaintea faraonului.
9 Ea va deveni o pulbere care se va așterne peste toată țara Egiptului și se va preface în furuncule purulente pe oameni și pe animale, în toată țara Egiptului”.
10 Astfel, ei au luat funingine dintr-un cuptor și s-au dus înaintea faraonului; Moise a aruncat-o în aer, iar ea s-a prefăcut în furuncule purulente pe oameni și pe animale.
11 Preoții-magicieni n-au putut să vină înaintea lui Moise din cauza furunculelor, căci furunculele apăruseră pe preoții-magicieni și pe toți egiptenii.+
12 Dar Iehova a permis ca faraonul* să se încăpățâneze și el nu i-a ascultat, așa cum îi spusese Iehova lui Moise.+
13 Apoi Iehova i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea faraonului și spune-i: «Așa a spus Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!
14 Dacă nu, îmi trimit toate plăgile împotriva ta*, a slujitorilor tăi și a poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.+
15 Căci până acum aș fi putut să-mi întind mâna ca să vă lovesc cu o plagă distrugătoare pe tine și poporul tău și ai fi fost șters de pe fața pământului.
16 Dar iată de ce te-am lăsat în viață: ca să-ți arăt puterea mea, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul.+
17 Și tu tot te porți cu aroganță cu poporul meu nelăsându-l să plece?
18 Iată că mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu o grindină foarte mare, cum n-a mai fost niciodată în Egipt, din ziua întemeierii lui și până azi.
19 De aceea, poruncește să-ți fie duse la adăpost toate animalele și tot ce ai pe câmp. Toți oamenii și toate animalele pe care îi va prinde ploaia pe câmp și care nu vor fi la adăpost vor muri când grindina va cădea peste ei”»”.
20 Aceia dintre slujitorii faraonului care au crezut* cuvântul lui Iehova și-au dus imediat la adăpost slujitorii și animalele,
21 dar cei care nu au dat atenție cuvântului lui Iehova și-au lăsat slujitorii și animalele pe câmp.
22 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, ca să cadă grindină peste toată țara Egiptului,+ peste oameni, peste animale și peste toate plantele câmpului din țara Egiptului”.+
23 Moise și-a întins deci toiagul spre cer și Iehova a trimis tunete, grindină și foc* pe pământ; și Iehova a făcut să plouă cu grindină peste țara Egiptului.
24 Cădea grindină, iar printre pietrele de grindină fulgera focul. Grindina era foarte mare; niciodată nu mai fusese alta asemănătoare în țară, de când Egiptul devenise națiune.+
25 Grindina a lovit tot ce era pe câmp în toată țara Egiptului, de la om până la animal; a culcat la pământ toate plantele și a distrus toți copacii de pe câmp.+
26 Numai în ținutul Gosen, unde erau israeliții, n-a fost grindină.+
27 Atunci faraonul a trimis să-i cheme pe Moise și pe Aaron și le-a spus: „De data aceasta am păcătuit. Iehova este drept, iar eu și poporul meu greșim.
28 Implorați-l pe Iehova ca tunetele și grindina de la Dumnezeu să se oprească. Atunci vă voi lăsa să plecați și nu veți mai rămâne aici”.
29 Și Moise i-a zis: „De îndată ce voi ieși din oraș, mă voi ruga lui Iehova*. Tunetele vor înceta, iar grindina se va opri, ca să știi că pământul este al lui Iehova.+
30 Dar eu știu deja că tu și slujitorii tăi nu vă veți teme nici atunci de Iehova Dumnezeu”.
31 Inul și orzul fuseseră distruse, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare.
32 Dar grâul și alacul nu fuseseră distruse, fiindcă erau plante târzii.
33 Și Moise a plecat de la faraon, a ieșit din oraș și s-a rugat lui Iehova*, iar tunetele și grindina au încetat și ploaia s-a oprit.+
34 Când a văzut că ploaia, grindina și tunetele au încetat, faraonul a păcătuit din nou împietrindu-și inima,+ atât el, cât și slujitorii lui.
35 Și faraonul* a continuat să se încăpățâneze și nu i-a lăsat pe israeliți să plece, așa cum spusese Iehova prin Moise.+
Note de subsol
^ Lit. „inima faraonului”.
^ Lit. „inimii tale”.
^ Sau „s-au temut de”.
^ Este posibil să se refere la fulgere puternice.
^ Lit. „îmi voi ridica mâinile spre Iehova”.
^ Lit. „și-a ridicat mâinile spre Iehova”.
^ Lit. „inima faraonului”.