După Luca 17:1-37

17  Atunci el le-a spus discipolilor săi: „Este imposibil să nu vină motive de poticnire. Dar vai de cel prin care vin!+ 2  Ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să-l poticnească pe unul dintre acești micuți.+ 3  Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău comite un păcat, mustră-l+ și, dacă se căiește, iartă-l.+ 4  Chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și se întoarce la tine de șapte ori, zicând: «Mă căiesc», să-l ierți”.+ 5  Apostolii i-au zis Domnului: „Dă-ne mai multă credință!”.+ 6  Atunci Domnul a spus: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!» și el v-ar asculta.+ 7  Dacă unul dintre voi are un sclav care ară sau paște turma, îi va zice el sclavului când acesta se întoarce de la câmp: «Vino imediat aici și așază-te la masă»? 8  Nu-i va zice mai degrabă: «Pregătește-mi cina, pune-ți șorțul și servește-mă până termin eu de mâncat și de băut și apoi poți și tu să mănânci și să bei»? 9  Îi va fi el recunoscător sclavului pentru că a făcut ceea ce i s-a încredințat? 10  La fel și voi, când veți face toate lucrurile care v-au fost încredințate, să ziceți: «Suntem doar niște sclavi, n-avem niciun merit. Am făcut ce trebuia să facem»”.+ 11  În drumul său spre Ierusalim, Isus a mers pe la hotarul dintre Samaria și Galileea. 12  Și, pe când intra într-un sat, i-au ieșit înainte zece leproși, care însă au rămas la distanță.+ 13  Ei au strigat: „Isus, Învățătorule, îndură-te de noi!”. 14  Când i-a văzut, el le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților”.+ Și, în timp ce se duceau, au fost curățați.+ 15  Când a văzut că fusese vindecat, unul dintre ei s-a întors, glorificându-l pe Dumnezeu cu glas tare. 16  Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Isus, mulțumindu-i. El era samaritean.+ 17  Atunci Isus a zis: „N-au fost curățați toți cei zece? Unde sunt ceilalți nouă? 18  Nu s-a întors niciunul să-i dea glorie lui Dumnezeu, decât acest om din altă națiune?”. 19  Apoi i-a spus: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat*”.+ 20  Fiind întrebat de farisei când va veni Regatul lui Dumnezeu,+ el le-a răspuns: „Regatul lui Dumnezeu nu vine într-un mod care izbește privirile; 21  nici nu se va spune: «Este aici!» sau «Este acolo!». Căci iată că Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”.+ 22  Apoi le-a spus discipolilor: „Va veni timpul când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului, dar n-o veți vedea.+ 23  Oamenii vă vor zice: «Este acolo!» sau «Este aici!». Să nu vă duceți și să nu alergați după ei*.+ 24  Fiindcă, așa cum fulgerul brăzdează cerul, luminându-l dintr-o parte în alta, așa va fi și Fiul omului+ în ziua sa.+ 25  Mai întâi însă, el trebuie să îndure multe suferințe și să fie respins de această generație.+ 26  În plus, așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe,+ așa va fi și în zilele Fiului omului:+ 27  oamenii mâncau și beau, bărbații se căsătoreau și femeile erau date în căsătorie, până în ziua când Noe a intrat în arcă+ și a venit Potopul și i-a distrus pe toți.+ 28  De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot:+ oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau și construiau. 29  Dar, în ziua în care Lot a ieșit din Sodoma, a plouat din cer cu foc și cu sulf și toți au fost distruși.+ 30  La fel va fi și în ziua când va fi revelat Fiul omului.+ 31  În ziua aceea, cine este pe acoperișul casei, dar are lucrurile în casă, să nu coboare să le ia și, la fel, cine este pe ogor să nu se întoarcă la lucrurile rămase în urmă.+ 32  Amintiți-vă de soția lui Lot!+ 33  Cine caută să-și ocrotească viața o va pierde, dar cine o pierde o va păstra.+ 34  Vă spun că, în noaptea aceea, doi oameni vor fi într-un pat: unul va fi luat, iar celălalt va fi abandonat.+ 35  Vor fi două femei care vor măcina la aceeași moară: una va fi luată, iar cealaltă va fi abandonată”. 36  —— 37  Atunci ei i-au zis: „Unde, Doamne?”. El le-a zis: „Unde este corpul, acolo se vor aduna și acvilele”.+

Note de subsol

Sau „te-a salvat”.
Este posibil să se refere la falși mesia.

Note de studiu

motive de poticnire: Sau „pietre de poticnire”. Se crede că termenul grecesc skándalon se referea inițial la o capcană; unii consideră că este vorba despre bățul de care era prinsă momeala. Cu timpul, termenul a ajuns să aibă un sens mai larg, făcând referire la orice piedică ce ar putea face pe cineva să se poticnească sau să cadă. În sens figurat, se referă la o acțiune sau o situație care determină o persoană să urmeze o cale greșită, să se poticnească, să decadă pe plan moral sau să cadă în păcat. În Lu 17:2, verbul înrudit, skandalízō, tradus prin „a poticni”, poate fi redat și prin „a deveni o capcană”, „a face să păcătuiască”.

de șapte ori pe zi: Este posibil ca această expresie să-i fi amintit lui Petru de o conversație anterioară avută cu Isus. Petru îl întrebase de câte ori trebuia să-și ierte fratele, iar Isus i-a răspuns: „Până la 77 de ori”. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:22.) Niciuna dintre aceste două afirmații nu trebuie înțeleasă în sens literal. Expresia „de șapte ori” din acest verset sugerează un număr nedeterminat. (Compară cu expresia „de șapte ori pe zi” din Ps 119:164, care înseamnă „în mod repetat”, „constant”, „fără încetare”.) Un creștin ar putea să păcătuiască împotriva fratelui său de șapte ori pe zi și să se căiască de tot atâtea ori. Dacă se căiește când este mustrat, cel care a păcătuit trebuie să fie iertat de fiecare dată. Atâta vreme cât există căință, iertarea nu trebuie să aibă limite. (Lu 17:3)

cât un grăunte de muștar: Sau „la fel de mică precum o sămânță de muștar”. (Vezi nota de studiu de la Lu 13:19.)

dud: Sau „dud negru”. Acest pom este menționat o singură dată în Biblie. Termenul grecesc care apare aici, sykáminos, era folosit de regulă cu privire la dud, în Israel fiind cultivat în general dudul negru (Morus nigra). Acesta este un arbore viguros, care poate atinge o înălțime de aproximativ 6 m și care are frunze late, în formă de inimă, și fructe de culoare neagră sau roșu-închis, asemănătoare murelor. Dudul este cunoscut pentru rădăcinile sale foarte ramificate, fiind astfel dificil de dezrădăcinat.

pune-ți șorțul: Verbul grecesc perizṓnnymai, redat prin „a-și pune șorțul”, înseamnă literalmente „a se încinge”. El face referire la o persoană care își lega șorțul sau își strângea veșmântul, deseori cu o centură, pentru a fi gata să servească. În acest context, termenul ar putea fi tradus și prin „pregătește-te să servești”. Același verb grecesc apare în Lu 12:35, 37 și în Ef 6:14. (Vezi notele de studiu de la Lu 12:35, 37.)

doar niște sclavi, n-avem niciun merit: Sau „sclavi netrebnici”. Lit. „sclavi buni de nimic”, „sclavi inutili”. Prin această ilustrare, Isus nu a vrut să spună că discipolii săi, numiți „sclavi”, trebuie să se considere inutili sau buni de nimic. Potrivit contextului, aceste cuvinte sugerează că ei trebuie să se privească cu modestie și să nu considere că merită o onoare specială sau laude. Unii bibliști sunt de părere că expresia din acest verset este o hiperbolă, care înseamnă „suntem doar niște sclavi, care nu merită o atenție specială”.

În drumul său spre Ierusalim, Isus a mers pe la hotarul dintre Samaria și Galileea: Isus intenționa să meargă la Ierusalim, dar nu s-a dus direct acolo. El a plecat din orașul Efraim, s-a îndreptat spre nord și, trecând prin Samaria și Galileea (probabil, partea sudică a Galileei), a mers în Pereea. În această călătorie, în timp ce intra într-un sat din Samaria sau din Galileea, i-au ieșit înainte zece leproși. (Lu 17:12) Aceasta a fost ultima dată când Isus a mers în Galileea înainte de moartea sa. (Ioa 11:54; vezi Ap. A7)

zece leproși: Din câte se pare, în timpurile biblice, leproșii se adunau în grupuri sau locuiau împreună, astfel încât să se poată ajuta unii pe alții. (2Re 7:3-5) Legea lui Dumnezeu le cerea să trăiască izolați de comunitate. Un lepros trebuia să-și anunțe prezența strigând: „Necurat, necurat!”. (Le 13:45, 46) Respectând această cerință a Legii, cei zece leproși au rămas la distanță, nu s-au apropiat de Isus. (Vezi nota de studiu de la Mt 8:2 și Glosarul, „Lepră”.)

arătați-vă preoților: Când a fost pe pământ, Isus Cristos s-a aflat sub Lege și a recunoscut autoritatea preoției aaronice. De aceea, el le-a spus leproșilor pe care i-a vindecat să meargă la preot. (Mt 8:4; Mr 1:44) Potrivit Legii mozaice, leprosul trebuia să fie examinat de un preot pentru a primi confirmarea că s-a vindecat. De asemenea, el trebuia să meargă la templu și să-și aducă ofranda, sau darul, care consta în două păsări curate, lemn de cedru, pânză stacojie și isop. (Le 14:2-32)

au fost curățați: Numai Luca consemnează vindecarea acestor zece leproși.

într-un mod care izbește privirile: Expresia grecească folosită aici apare doar o dată în Scripturile grecești creștine. Termenul tradus prin „care izbește privirile” provine dintr-un verb care înseamnă „a supraveghea îndeaproape”, „a observa”. Potrivit unor erudiți, în limbajul medical, termenul era folosit cu referire la observarea simptomelor unei boli. Maniera în care acest cuvânt este utilizat aici pare să transmită ideea că Regatul lui Dumnezeu nu vine într-un mod care să fie evident pentru toți observatorii.

este în mijlocul vostru: Sau „este printre voi”. Pronumele „vostru” se referă în mod evident la fariseii cărora li se adresa Isus. (Lu 17:20; compară cu Mt 23:13) Isus era reprezentantul regal al lui Dumnezeu, uns pentru a fi Rege. Din acest motiv, se putea spune că „Regatul” era în mijlocul lor. Isus nu numai că era prezent în calitate de viitor Rege, dar avea și autoritatea de a înfăptui lucrări care demonstrau că primise putere regală de la Dumnezeu, precum și autoritatea de a pregăti potențiali membri ai viitorului său Regat. (Lu 22:29-30)

așa cum fulgerul brăzdează cerul: Prezența lui Isus ca Rege avea să semene cu un fulger în sensul că dovezile acestei prezențe urmau să fie văzute clar de toți observatorii atenți.

așa va fi și Fiul omului în ziua sa: Sau, posibil, „așa va fi și Fiul omului”. În unele manuscrise antice apare varianta scurtă, în timp ce în altele apare varianta din text, variantă care se găsește în multe traduceri ale Bibliei.

zilele lui Noe: În Biblie, expresia „zilele lui” este folosită uneori cu referire la perioada în care a trăit o anumită persoană. (Is 1:1; Ier 1:2, 3; Lu 17:28) Aici, zilele Fiului omului sunt comparate cu „zilele lui Noe”. Într-o afirmație similară, consemnată în Mt 24:37, este folosită expresia „prezența Fiului omului”. Isus a spus că „zilele” sale, sau „prezența” sa, vor cunoaște un punct culminant, așa cum zilele lui Noe au avut un punct culminant, venirea Potopului. Totuși, el nu a limitat comparația la acest eveniment final. Întrucât „zilele lui Noe” au durat mai mulți ani, este logic să credem că și prezisele ‘zile ale [sau prezența] Fiului omului’ vor dura mai mulți ani și vor culmina cu distrugerea celor care n-au făcut nimic pentru a fi salvați. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3.)

arcă: Vezi nota de studiu de la Mt 24:38.

Potopul: Sau „diluviul”, „cataclismul”. Termenul grecesc kataklysmós se referă la o revărsare uriașă de ape cu forță distructivă. Biblia folosește acest termen cu referire la Potopul din zilele lui Noe. (Ge 6:17, Septuaginta; Mt 24:38, 39; 2Pe 2:5)

pe acoperișul casei: Acoperișul caselor era plat, fiind folosit în diverse scopuri, de exemplu pentru depozitare (Ios 2:6), pentru odihnă (2Sa 11:2), pentru somn (1Sa 9:26) și pentru unele sărbători religioase (Ne 8:16-18). De aceea, Legea prevedea ca acoperișul să aibă un parapet. (De 22:8) În general, exista o scară exterioară care le permitea celor de pe acoperiș să coboare fără să treacă prin casă. Cunoașterea acestui detaliu ne ajută să înțelegem ce presupunea ascultarea de avertismentul lui Isus și cât de urgentă avea să fie situația.

viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

va fi luat: Termenul grecesc redat prin „va fi luat” este folosit în diferite contexte, adesea cu sens pozitiv. De exemplu, în Mt 1:20 este tradus prin „a lua acasă”; în Mt 17:1, prin „a lua cu el”; iar în Ioa 14:3, prin „a primi acasă”. În acest verset, termenul se referă, fără îndoială, la faptul de a primi favoarea ‘Domnului’ și de a fi salvat. (Lu 17:37) De asemenea, el ar putea face trimitere la Noe, care a fost luat în arcă în ziua Potopului, și la Lot, care a fost luat de mână și scos afară din Sodoma. (Lu 17:26-29) A fi abandonat ar însemna deci a fi condamnat la distrugere.

În câteva manuscrise antice, aici apar cuvintele: „Doi oameni vor fi pe ogor: unul va fi luat și celălalt va fi abandonat”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele mai vechi și demne de încredere și, foarte probabil, nu fac parte din textul original al evangheliei lui Luca. O afirmație similară se găsește însă în Mt 24:40, verset scris sub inspirație divină. Unii bibliști sunt de părere că un copist a inserat în relatarea lui Luca cuvintele din relatarea lui Matei. (Vezi Ap. A3.)

Multimedia

Pietre de moară: de deasupra și de dedesubt
Pietre de moară: de deasupra și de dedesubt

Pietrele mari de moară, precum cea prezentată în imagine, erau învârtite de un animal domestic, de exemplu de un măgar, și erau folosite la măcinarea cerealelor sau la zdrobirea măslinelor. Piatra de deasupra putea avea până la 1,5 m în diametru și era învârtită pe o piatră și mai mare, aflată dedesubt.

Dud
Dud

Acest arbore este menționat o singură dată în Biblie, în contextul unei conversații dintre Isus și discipolii săi cu privire la credință. (Lu 17:5, 6) Termenul grecesc care apare aici, sykáminos, era folosit de regulă cu privire la dud, în Israel fiind cultivat în general dudul negru (Morus nigra). Acesta este un arbore viguros, care poate atinge o înălțime de aproximativ 6 m, cu frunze late, în formă de inimă, și cu fructe de culoare neagră sau roșu-închis, asemănătoare murelor.