Betleemul din Iudeea: Întrucât și în teritoriul lui Zabulon exista un oraș numit Betleem (Ios 19:10, 15), orașul din Iuda (Iudeea) era deseori numit „Betleemul lui Iuda”. (Ju 17:7-9; 19:1, 2, 18) Se pare că numele inițial al orașului a fost Efrata. Așa se explică de ce în Mi 5:2 se precizează că Mesia avea să vină din „Betleem Efrata”. (Ge 35:19; 48:7)

Irod: Este vorba despre Irod cel Mare. (Vezi Glosarul.)

astrologi: Termenul grecesc mágoi (pluralul termenului mágos) se referă, foarte probabil, la experții în astrologie și în alte practici oculte condamnate în Sfintele Scripturi. (De 18:10-12) Biblia nu menționează câți astrologi au fost. Același termen grecesc este redat prin „vrăjitor” în Fa 13:6, 8. El este folosit și în Septuaginta, ca echivalent al termenilor ebraic și aramaic traduși prin „ghicitor” în Da 2:2, 10.

steaua: Cel mai probabil, nu a fost o stea propriu-zisă sau o conjuncție a planetelor. Doar astrologii „au văzut” steaua.

când eram în Est: Termenul grecesc tradus prin „Est” înseamnă „răsărit”. În opinia unora, termenul transmite ideea că astrologii au văzut steaua în partea de est sau că au văzut-o „răsărind”, ori apărând pe cer. Totuși, în acest context, termenul se referă, din câte se pare, la locul unde se aflau astrologii când au văzut steaua.

să-i aducem omagiu: Sau „să ne plecăm înaintea lui”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, termenul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, astrologii voiau să afle unde este „regele iudeilor”. Așadar, este clar că aici verbul se referă la faptul de a-i aduce omagiu unui rege uman, nu închinare unui dumnezeu. Verbul este folosit cu același sens în Mr 15:18, 19, unde se arată că soldații „s-au plecat” înaintea lui Isus și l-au numit „rege al iudeilor” în semn de batjocură. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:26.)

preoții principali: Această expresie reprezintă traducerea unui termen grecesc care, la singular, este redat prin „mare preot” și se referă la reprezentantul principal al poporului înaintea lui Dumnezeu. Aici termenul apare la plural și se referă la preoții cei mai influenți, inclusiv la foștii mari preoți, și, posibil, la capii celor 24 de grupuri preoțești.

scribii: Inițial, acest termen se referea la copiștii Scripturilor, dar, pe vremea lui Isus, se referea la cei care erau experți în Lege și învățători ai acesteia.

Cristosul: În limba greacă, titlul „Cristos” este precedat aici de articol hotărât, aceasta fiind, evident, o modalitate de a sublinia calitatea lui Isus de Mesia.

Betleemul: Nume ebraic care înseamnă „Casa pâinii”. Betleemul era orașul natal al lui David, fiind uneori numit „orașul lui David”. (Lu 2:4, 11; Ioa 7:42)

nu ești nicidecum orașul cel mai neînsemnat: Profeția din Mi 5:2, citată aici, arată că Betleemul, deși neînsemnat în ce privește numărul de locuitori (fiind numit ‘sat’ în Ioa 7:42) și influența politică, avea să devină foarte important întrucât cel mai mare conducător urma ‘să iasă’ de acolo pentru a păstori Israelul, poporul lui Dumnezeu.

să-i aduc omagiu: Sau „să-l onorez”, „să mă plec înaintea lui”. Prin aceste cuvinte, Irod a pretins că dorea să-și arate respectul față de un rege uman; el n-a vrut să spună că dorea să i se închine unui dumnezeu. (Pentru mai multe informații referitoare la termenul grecesc, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

casă: Faptul că se face referire la o casă arată că astrologii nu l-au vizitat pe Isus când era nou-născut, culcat într-o iesle.

copilaș: Este demn de remarcat că aici Isus nu este numit „prunc”, așa cum este numit în Lu 2:12, 16.

i-au adus omagiu: Ori „s-au plecat”. Termenul din limba originală folosit aici indică deseori un gest plin de respect față de un om, cum ar fi un rege, nu un act de închinare. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 18:26.)

daruri: Când l-au prezentat pe Isus la templu, după 40 de zile de la nașterea sa (Lu 2:22-24; Le 12:6-8), Iosif și Maria erau săraci, ceea ce arată că aceste daruri le-au fost date ulterior. Darurile au venit la momentul potrivit, fiind, probabil, folosite pentru acoperirea cheltuielilor familiei în perioada în care au stat în Egipt.

tămâie albă: Vezi Glosarul.

smirnă: Vezi Glosarul.

iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

îngerul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 2:13.

Egipt: La vremea aceea, Egiptul era o provincie romană, pe teritoriul căreia locuia o mare comunitate de evrei. Betleemul era situat la circa 9 km S-S-V de Ierusalim, astfel că Iosif și Maria au putut călători spre Egipt, aflat la S-V, fără să treacă prin Ierusalim, unde Irod decretase masacrarea copilașilor.

a plecat în Egipt: Din Betleem până în Egipt era o distanță de cel puțin 120 km.

moartea lui Irod: Se pare că Irod a murit în anul 1 î.e.n.

s-a împlinit ceea ce spusese Iehova prin profetul său: Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.

Iehova: Citatul care urmează este din Os 11:1. Contextul (Os 11:1-11) arată clar că această afirmație a fost făcută de Iehova Dumnezeu. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Mt 2:15.)

a trimis să fie uciși toți băieții: Istoricii consemnează și alte acte de violență asemănătoare comise de Irod cel Mare. El a ucis cel puțin 45 de susținători ai unuia dintre rivalii săi. Măcinat de suspiciune, Irod a ajuns să-i ucidă pe soția sa Mariamne I, pe trei dintre fiii săi, pe fratele soției lui, pe bunicul ei (Hyrcanus) și pe câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, precum și pe mulți alții. Se spune că Irod ar fi poruncit ca, la moartea lui, să fie uciși toți bărbații de seamă ai evreilor pentru ca poporul să nu se bucure atât de mult de dispariția lui. Acest decret nu a fost niciodată pus în aplicare.

Rama: Oraș pe teritoriul lui Beniamin, situat la nord de Ierusalim. Se pare că în 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost distrus, evreii luați captivi au fost strânși la Rama înainte de a fi duși în Babilon, unii dintre ei fiind, probabil, uciși. În opinia unor bibliști, în Ier 31:15, verset citat aici, se face referire la acest episod.

Rahela: Este menționată ca simbol al tuturor mamelor din Israel. În profeția lui Ieremia, Rahela, al cărei mormânt se afla în apropierea Betleemului, își plânge în mod figurativ fiii duși în exil, în țara dușmanului. Dar profeția lui Ieremia conține și promisiunea încurajatoare că exilații aveau să se întoarcă din acea țară. (Ier 31:15, 16) Sub inspirație divină, Matei a aplicat această profeție la uciderea copiilor din ordinul lui Irod. În acest caz, întoarcerea din țara dușmanului trebuie să însemne întoarcerea din moarte (moartea fiind un dușman al omului) prin intermediul învierii.

îngerul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 2:19.

viața: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc psykhḗ, redat prin „suflet” în unele traduceri ale Bibliei. Aici, termenul se referă la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

Arhelaus: Un conducător crud care, asemenea tatălui său, Irod cel Mare, nu a fost agreat de evrei. Odată, pentru a înăbuși o revoltă, a poruncit să fie omorâți 3 000 de evrei în incinta templului. La întoarcerea sa din Egipt, Iosif a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la pericol, astfel că el s-a stabilit cu familia în Nazaret, în Galileea, care nu era sub jurisdicția lui Arhelaus.

Nazaret: Înseamnă, probabil, „Oraș-Vlăstar”. Nazaretul era un oraș din Galileea de Jos, unde Isus și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale pământești.

ceea ce se spusese prin profeți: „El va fi numit Nazarinean”: Din câte se pare, Matei face referire la cartea profetului Isaia (Is 11:1), în care promisul Mesia este numit „un vlăstar [în ebraică, néțer] din rădăcinile” lui Iese. Întrucât Matei folosește pluralul „profeți”, este posibil ca el să fi făcut referire și la Ieremia, care a scris despre „un vlăstar drept”, un descendent al lui David (Ier 23:5; 33:15), precum și la Zaharia, care descrie un rege-preot „al cărui nume este Vlăstarul”. (Za 3:8; 6:12, 13) Termenul „Nazarinean” a devenit un apelativ folosit cu referire la Isus, iar, mai târziu, la continuatorii săi.