1, 2. a) Descrieţi călătoria lui Rut şi a lui Naomi, precum şi sentimentele pe care le-au avut în timpul acelei călătorii. b) Ce a însemnat această călătorie pentru fiecare dintre ele?

RUT merge alături de Naomi pe un drum ce străbate câmpiile înalte ale Moabului. Sunt singure, două fiinţe plăpânde într-un pustiu imens, biciuit de vânt. Rut observă cum umbrele lor devin tot mai lungi, semn că se apropie seara. Îşi priveşte soacra şi se gândeşte dacă n-ar fi timpul să caute un loc unde să se odihnească peste noapte. Rut o iubeşte mult pe Naomi şi ar face orice ca să-i poarte de grijă.

² Amândouă sunt îndurerate. Naomi este deja văduvă de mulţi ani, iar, cu puţin timp în urmă, a suferit o altă pierdere: Chilion şi Mahlon, cei doi fii ai săi, au murit. Rut este şi ea cuprinsă de jale; Mahlon a fost soţul ei. Ea şi Naomi se îndreaptă spre acelaşi loc, spre oraşul Betleem din Israel. Însă, pentru fiecare dintre ele, călătoria înseamnă altceva. Naomi se întoarce acasă, în timp ce Rut se aventurează în necunoscut, lăsându-şi în urmă rudele, ţara şi obiceiurile, precum şi dumnezeii la care se închină moabiţii. (Citeşte Rut 1:3–6.)

3. La ce întrebări se va răspunde în acest capitol?

³ De ce ar fi făcut o femeie tânără, cum era Rut, o schimbare atât de mare? Ce avea să-i dea putere lui Rut să înceapă o viaţă nouă şi să aibă grijă de Naomi? Pe măsură ce vom afla răspunsurile la aceste întrebări, vom observa că putem imita în multe privinţe credinţa moabitei Rut. (Vezi şi chenarul  „O capodoperă în miniatură“.) Dar să vedem mai întâi cum au ajuns aceste două femei să parcurgă lungul drum spre Betleem.

4, 5. a) De ce s-au mutat Naomi şi familia ei în Moab? b) Cu ce încercări s-a confruntat Naomi în Moab?

⁴ Rut a crescut în Moab, o ţară mică aflată la est de Marea Moartă. Relieful ţării era alcătuit în cea mai mare parte din podişuri înalte, pe alocuri împădurite, despărţite de văi adânci. „Câmpiile Moabului“ erau fertile. Ele au dat rod chiar şi când în Israel a fost  foamete. De fapt, aşa a ajuns Rut să-i cunoască pe Mahlon şi pe membrii familiei lui (Rut 1:1).

⁵ Foametea care se abătuse asupra Israelului îl determinase pe Elimelec, soţul lui Naomi, să se mute împreună cu soţia sa şi cu cei doi fii ai lor în Moab. Fără îndoială că această schimbare a pus la încercare credinţa fiecărui membru al familiei, întrucât israeliţii trebuiau să meargă cu regularitate la locul sfânt stabilit de Iehova pentru a i se închina (Deut. 16:16, 17). Naomi a reuşit să-şi păstreze vie credinţa. Cu toate acestea, când soţul ei a murit, ea a fost copleşită de durere (Rut 1:2, 3).

6, 7. a) De ce este posibil ca Naomi să fi fost îngrijorată când fiii ei s-au căsătorit cu femei moabite? b) De ce este lăudabil modul în care s-a purtat Naomi cu nurorile ei?

⁶ Probabil că Naomi a suferit şi mai târziu, când fiii ei s-au căsătorit cu femei moabite (Rut 1:4). Naomi ştia că Avraam, strămoşul naţiunii ei, făcuse mari eforturi ca să-i găsească fiului său Isaac o soţie din poporul său, care se închina lui Iehova (Gen. 24:3, 4). Ulterior, Legea mozaică i-a avertizat pe israeliţi să nu-şi lase fiii şi fiicele să se căsătorească cu străini ca nu cumva poporul lui Dumnezeu să cadă în capcana idolatriei (Deut. 7:3, 4).

⁷ Totuşi, Mahlon şi Chilion şi-au luat soţii moabite. Este posibil ca Naomi să fi fost îngrijorată sau dezamăgită din această cauză, dar s-a străduit să manifeste iubire şi bunătate faţă de nurorile ei, Rut şi Orpa. Naomi spera probabil că, într-o zi, şi ele vor ajunge să i se închine lui Iehova. În orice caz, atât Rut, cât şi Orpa ţineau mult la Naomi. Legătura strânsă dintre ele le-a ajutat când asupra familiei lor s-a abătut nenorocirea. Înainte să aibă copii, Rut şi Orpa au rămas văduve (Rut 1:5).

8. Ce a atras-o, probabil, pe Rut la Iehova?

⁸ A ajutat-o pe Rut religia în care crescuse să facă faţă acestei nenorociri? Foarte probabil că nu. Moabiţii se închinau la mulţi dumnezei, cel mai important fiind Chemoş (Num. 21:29). Se pare că religia moabiţilor se caracteriza prin practici pline de cruzime, foarte răspândite la vremea aceea, printre care jertfirea copiilor. Fără îndoială, Rut şi-a dat seama că tot ce aflase de la Mahlon sau de la Naomi despre Dumnezeul plin de iubire şi de îndurare al Israelului era complet diferit de învăţăturile religiei sale. Iehova îşi conducea poporul cu iubire, nu în mod tiranic. (Citeşte Deuteronomul 6:5.) Poate că, în urma pierderii devastatoare pe care a suferit-o, Rut s-a apropiat şi mai mult de Naomi şi a ascultat cu interes când aceasta îi vorbea despre Dumnezeul atotputernic, Iehova, despre lucrările sale minunate şi despre iubirea şi îndurarea pe care le-a arătat faţă de poporul său.

9–11. a) Ce decizie au luat Naomi, Rut şi Orpa? b) Ce învăţăm despre necazuri din această relatare biblică?

 ⁹ Naomi era dornică să afle veşti din ţara natală. Într-o zi, a auzit, poate de la un negustor voiajor, că în Israel nu mai era foamete. Iehova îşi binecuvânta poporul. Betleemul corespundea din nou numelui său, care înseamnă „Casa pâinii“. De aceea, Naomi a hotărât să se întoarcă acasă (Rut 1:6).

¹⁰ Ce aveau să facă Rut şi Orpa? (Rut 1:7) Încercarea grea prin care trecuseră împreună le-a făcut să se apropie mai mult de Naomi. Se pare că îndeosebi Rut a fost atrasă de bunătatea manifestată de Naomi şi de credinţa ei statornică în Iehova. Astfel, cele trei văduve au pornit împreună spre Iuda.

¹¹ Relatarea despre Rut ne aminteşte că suferinţa şi moartea îi afectează pe cei buni şi pe cei răi deopotrivă (Ecl. 9:2, 11). De asemenea, ea ne arată că, atunci când ne confruntăm cu o pierdere greu de suportat, este înţelept să căutăm mângâiere la alţii, în special la cei care se refugiază în Iehova, Dumnezeul căruia i se închina Naomi (Prov. 17:17).

12, 13. De ce a dorit Naomi ca Rut şi Orpa să se întoarcă la casele lor şi cum au reacţionat la început cele două femei?

¹² După ce a străbătut împreună cu nurorile sale o bună bucată de drum, Naomi a început să simtă povara unei alte îngrijorări. Ea se gândea la cele două femei tinere şi la iubirea pe care acestea o arătaseră faţă de ea şi faţă de fiii ei. Naomi nu suporta gândul că, din cauza ei, Rut şi Orpa ar fi putut suferi şi mai mult. Dacă îşi părăseau ţara natală şi mergeau la Betleem, ce le-ar fi putut oferi ea acolo?

¹³ În cele din urmă, Naomi le-a spus: „Duceţi-vă, întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei. Iehova să se poarte cu bunătate iubitoare faţă de voi, aşa cum v-aţi purtat şi voi faţă de bărbaţii care sunt morţi  acum şi faţă de mine“. Ea şi-a exprimat totodată speranţa că Iehova le va răsplăti dându-le alţi soţi, alături de care să înceapă o viaţă nouă. „Apoi le-a sărutat, iar ele şi-au ridicat glasul şi au plâns.“ Nu este greu să înţelegem de ce Rut şi Orpa erau atât de ataşate de această femeie plină de bunătate şi de altruism. Amândouă au insistat: „Nu, ci vom merge cu tine la poporul tău“ (Rut 1:8–10).

14, 15. a) La ce s-a întors Orpa? b) Cum a încercat Naomi s-o convingă pe Rut să nu o mai însoţească?

¹⁴ Naomi însă nu s-a lăsat convinsă uşor. Ea le-a spus că nu putea face prea multe pentru ele în Israel, întrucât nu avea un soţ care să-i poarte de grijă; nu avea nici fii care să le ia în căsătorie şi nici perspectiva de a da naştere altor fii. Naomi le-a mărturisit că neputinţa de a se îngriji de ele îi producea multă amărăciune. Pentru Orpa, argumentele lui Naomi au fost suficiente. În Moab, o aşteptau mama ei, precum şi alte rude; casa ei era acolo. Părea, într-adevăr, mai avantajos să rămână în ţara ei. De aceea, plină de tristeţe, ea a sărutat-o pe Naomi, şi-a luat rămas-bun şi s-a întors acasă (Rut 1:11–14).

¹⁵ Dar ce avea să facă Rut? Argumentele lui Naomi erau valabile şi în cazul ei. Totuşi, relatarea biblică menţionează: „Rut s-a alipit de ea“. Probabil că Naomi a pornit din nou la drum, dar a observat că Rut o urma. Atunci, Naomi i-a spus: „Iată! Cumnata ta văduvă s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei. Întoarce-te împreună cu cumnata ta“ (Rut 1:15). Cuvintele lui Naomi dezvăluie un aspect important. Orpa nu se întorsese numai la poporul ei, ci şi la „dumnezeii ei“. Ea s-a mulţumit să i se închine în continuare lui Chemoş şi altor dumnezei falşi. Îşi dorea şi Rut acelaşi lucru?

16–18. a) Cum a demonstrat Rut iubire loială? b) Ce învăţăm de la Rut despre iubirea loială? (Vezi şi imaginile în care sunt reprezentate cele două femei.)

 ¹⁶ Rut era acum singură cu Naomi pe acel drum pustiu. O iubea din inimă pe soacra ei şi pe Dumnezeul căruia i se închina ea. De aceea, ştia ce trebuia să facă. Privind-o în ochi, Rut îi spune: „Nu insista să te părăsesc, să mă întorc şi să nu mai merg cu tine, căci unde vei merge tu voi merge şi eu şi unde vei înnopta tu voi înnopta şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu voi muri şi eu şi acolo voi fi înmormântată. Aşa să-mi facă Iehova, ba chiar mai rău, dacă altceva în afară de moarte mă va despărţi de tine“ (Rut 1:16, 17).

¹⁷ Cuvintele lui Rut sunt cu adevărat memorabile, putând fi citite de oameni de pretutindeni chiar şi acum, după 3 000 de ani. Ele dezvăluie o calitate preţioasă: iubirea loială. Rut o iubea atât de mult pe Naomi, încât i-ar fi rămas alături oriunde ar fi mers. Numai moartea le-ar fi putut despărţi. Rut era dispusă să lase în urmă tot ce avea, chiar şi dumnezeii Moabului. Astfel, poporul lui Naomi avea să devină poporul ei. Spre deosebire de Orpa, Rut putea spune din toată inima că-şi dorea ca Iehova, Dumnezeul lui Naomi, să fie şi Dumnezeul ei. *

¹⁸ Aşadar, după plecarea Orpei, Rut şi Naomi şi-au continuat lunga călătorie spre Betleem. Potrivit unei estimări, este posibil ca această călătorie să fi durat o săptămână. Având în vedere situaţia tristă în care se aflau, cu siguranţă, ele au fost o sursă de mângâiere una pentru cealaltă.

19. Cum putem manifesta o iubire loială, ca a lui Rut, în familie, între prieteni şi în congregaţie?

¹⁹ În lumea de azi există multă suferinţă. Biblia spune că trăim „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“, timpuri în care suferim multe pierderi şi suntem deseori îndureraţi (2 Tim. 3:1). Prin urmare, astăzi este mai important ca oricând să manifestăm şi noi iubire loială, asemenea lui Rut. Iubirea loială — acea iubire care determină pe cineva să rămână loial obiectului iubirii sale şi, orice ar fi, să nu-l abandoneze — este o forţă puternică, ce îndeamnă la bine în această lume tot mai întunecată. Avem nevoie de ea în căsnicie, avem nevoie de ea în relaţiile cu membrii familiei, avem nevoie de ea în relaţiile de prietenie şi avem nevoie de ea în congregaţia creştină. (Citeşte 1 Ioan 4:7, 8, 20.) Cultivând acest fel de iubire, imităm exemplul remarcabil al lui Rut.

20–22. a) Ce efect au avut asupra lui Naomi anii petrecuţi în Moab? b) Ce concepţie greşită avea Naomi cu privire la necazurile ei? (Vezi şi Iacov 1:13.)

²⁰ Desigur, una este să spui că manifeşti iubire loială şi cu totul alta este să dovedeşti această calitate prin fapte. Rut avea posibilitatea să arate iubire loială nu numai faţă de Naomi, ci şi faţă de Iehova, Dumnezeul căruia a ales să i se închine.

²¹ Naomi şi Rut au ajuns în cele din urmă la Betleem, un orăşel situat la aproximativ 10 kilometri sud de Ierusalim. Se pare că Naomi şi familia ei fuseseră cândva locuitori de seamă ai acestui oraş, întrucât toţi au început să vorbească despre întoarcerea lui Naomi. Femeile se uitau la ea şi ziceau: „Aceasta este Naomi?“. Evident, nu mai era Naomi de altădată; înfăţişarea ei şi felul în care mergea trădau greutăţile şi suferinţele pe care le îndurase de-a lungul anilor (Rut 1:19).

²² Naomi le-a spus rudelor şi vecinelor ei de odinioară câtă amărăciune avea în suflet. Ea chiar credea că numele ei n-ar mai fi trebuit să fie Naomi, care înseamnă „Plăcerea mea“, ci Mara, care înseamnă „Amărăciune“. Naomi era, într-adevăr, foarte mâhnită! La fel ca Iov, care trăise cu mult timp înainte, ea considera că necazurile ei fuseseră cauzate de Iehova Dumnezeu (Rut 1:20, 21; Iov 2:10; 13:24–26).

23. La ce a început să se gândească Rut după ce s-a stabilit împreună cu soacra ei în Betleem şi ce prevedea Legea lui Moise pentru săraci? (Vezi şi nota de subsol.)

²³ După ce Rut şi Naomi s-au stabilit în Betleem, Rut a început să se gândească ce ar putea face pentru a se îngriji de ea şi de soacra ei. Rut a aflat că Legea pe care Iehova o dăduse poporului său includea o prevedere plină de iubire în folosul celor săraci. În timpul secerişului, aceştia puteau merge pe câmp ca să adune ce rămânea în urma secerătorilor, precum şi ce creştea pe marginile ogoarelor (Lev. 19:9, 10; Deut. 24:19–21). *

24, 25. Ce a făcut Rut după ce a ajuns pe ogorul lui Boaz şi ce presupunea culegerea spicelor în urma secerătorilor?

 ²⁴ Era timpul secerişului orzului, probabil luna aprilie, potrivit calendarului nostru. Rut a mers la câmp ca să vadă cine avea să-i dea voie să culeagă spicele rămase. Ea a nimerit pe ogorul lui Boaz, un om bogat, care deţinea mai multe pământuri şi care era rudă cu Elimelec, soţul decedat al lui Naomi. Deşi Legea îi dădea dreptul să adune spicele rămase după secerat, ea nu a luat acest drept ca pe ceva de la sine înţeles. Rut i-a cerut tânărului care îi supraveghea pe secerători să-i dea voie să lucreze pe ogor. Imediat ce i s-a permis, Rut s-a apucat de lucru (Rut 1:22—2:3, 7).

²⁵ Să ne-o imaginăm pe Rut mergând în urma secerătorilor. După ce orzul este secerat, ea se apleacă şi culege spicele căzute sau pe cele care nu au fost secerate. Apoi, leagă spicele în snopi, pe care îi duce într-un loc unde va putea treiera mai târziu cerealele. Este o muncă istovitoare, care pretinde mult timp şi care devine tot mai grea pe măsură ce trec orele dimineţii. Totuşi, Rut continuă să muncească, oprindu-se doar pentru a-şi şterge sudoarea de pe frunte şi pentru a lua o gustare în „casă“, după cât se pare un adăpost care le oferea umbră lucrătorilor.

26, 27. Ce fel de om era Boaz şi cum s-a purtat el cu Rut?

²⁶ Deşi probabil că nu spera şi nici nu se aştepta să fie remarcată, Rut a fost observată de Boaz. Acesta l-a întrebat despre ea pe tânărul care îi supraveghea pe lucrători. Fiind un om cu o credinţă deosebită, Boaz i-a salutat pe secerători spunându-le „Iehova să fie cu voi!“. Unii dintre aceştia erau lucrători cu ziua sau chiar străini. Ei i-au răspuns: „Iehova să te binecuvânteze!“. Boaz era un bărbat  în vârstă, care îl iubea pe Iehova. El a arătat interes faţă de Rut asemenea unui tată (Rut 2:4–7).

²⁷ Boaz a numit-o pe Rut „fiica mea“ şi a sfătuit-o să vină în continuare pe ogorul său şi să stea aproape de slujitoarele sale, pentru ca lucrătorii să n-o necăjească. Boaz s-a îngrijit ca ea să aibă ce să mănânce la prânz. (Citeşte Rut 2:8, 9, 14.) Mai mult decât atât, el a încercat s-o laude şi s-o încurajeze. Cum a făcut el acest lucru?

28, 29. a) Ce reputaţie avea Rut? b) Cum poţi şi tu, asemenea lui Rut, să te refugiezi în Iehova?

²⁸ Când Rut l-a întrebat pe Boaz ce făcuse ea, o străină, ca să merite o asemenea favoare, el i-a răspuns că auzise cum se purtase cu soacra ei, Naomi. Probabil că Naomi o lăudase pe mult iubita ei noră înaintea femeilor din Betleem, iar aceste laude ajunseseră la urechile lui Boaz. El ştia şi că Rut începuse să i se închine lui Iehova, întrucât i-a spus: „Iehova să te răsplătească pentru ceea ce faci şi plata să-ţi fie deplină de la Iehova, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să cauţi refugiu“ (Rut 2:12).

²⁹ Cât de mult trebuie s-o fi încurajat pe Rut aceste cuvinte! Ea hotărâse, într-adevăr, să caute refugiu sub aripile lui Iehova Dumnezeu, asemenea unui puişor care se ascunde sub aripile ocrotitoare ale mamei sale. Rut i-a mulţumit lui Boaz pentru cuvintele sale încurajatoare. Apoi, a continuat să lucreze până la lăsarea serii (Rut 2:13, 17).

30, 31. Ce putem învăţa de la Rut despre hărnicie, recunoştinţă şi iubire loială?

³⁰ Credinţa lui Rut, manifestată prin fapte, constituie un exemplu remarcabil pentru toţi cei care se străduiesc să facă faţă problemelor economice din prezent. Rut nu a considerat că alţii ar avea vreo obligaţie faţă de ea. De aceea, a apreciat tot ce i s-a oferit. Nu i-a fost ruşine să lucreze din greu pentru a avea grijă de persoana pe care o iubea, chiar dacă era vorba de o muncă umilă. Când i s-a spus ce să facă pentru a lucra în siguranţă şi într-o companie bună, ea a acceptat şi a aplicat cu recunoştinţă acele sfaturi înţelepte. Mai presus de toate, Rut nu a uitat niciodată că adevăratul ei refugiu era la Iehova Dumnezeu, Tatăl ceresc, care îi oferea ocrotire.

³¹ Dacă manifestăm iubire loială asemenea lui Rut şi urmăm exemplul ei de umilinţă, de hărnicie şi de recunoştinţă, vom constata că şi credinţa noastră va fi un exemplu excelent pentru alţii. Dar cum s-a îngrijit Iehova de necesităţile lui Rut şi ale lui Naomi? Vom vedea în următorul capitol.