Obiect folosit pentru a aplica o amprentă, de obicei pe argilă sau pe ceară, ca indiciu al proprietății, al autenticității sau al aprobării. Sigiliile din vechime constau într-o bucată de material dur (piatră, fildeș sau lemn) pe care erau gravate invers litere sau desene. Termenul „sigiliu” este folosit și în sens figurat pentru a arăta că lucrul sigilat este autentic, că aparține cuiva sau că este ascuns ori ținut secret. (Ex 28:11; Ne 9:38; Re 5:1; 9:4)