Mulți afirmă că știința contrazice relatarea biblică despre creație. În realitate însă, contradicția nu este între știință și Biblie, ci între știință și convingerile grupărilor religioase care interpretează Biblia în sens strict literal. Unele grupări de acest fel susțin în mod eronat că întreaga creație fizică ar fi fost adusă în existență în șase zile a câte 24 de ore, acum circa 10 000 de ani.

Totuși, Biblia nu sprijină această idee. Dacă ar sprijini-o, multe descoperiri științifice din ultimii 100 de ani ar pune sub semnul întrebării exactitatea ei. Un studiu atent al textului biblic dezvăluie că faptele științifice nu vin nicidecum în contradicție cu Scripturile. Având în vedere toate acestea, Martorii lui Iehova nu sunt de acord cu mulți creaționiști. În continuare vom vedea ce ne învață în realitate Biblia.

Relatarea din Geneza se deschide cu o afirmație simplă, dar plină de forță: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. (Geneza 1:1) Mulți bibliști sunt de acord că acest verset se referă la o lucrare care nu a avut loc în timpul zilelor de creare, descrise începând cu versetul trei. Implicațiile sunt profunde. Conform afirmației de la începutul Bibliei, Universul, inclusiv planeta Pământ, exista cu mult timp înainte de începerea zilelor de creare; Biblia însă nu specifică de când.

Geologii estimează că vârsta Pământului ar fi de patru miliarde de ani, iar astronomii afirmă că Universul ar avea nu mai puțin de 15 miliarde de ani. Oare aceste date – și eventualele lor ajustări – contrazic afirmația din Geneza 1:1? Nicidecum, întrucât Biblia nu precizează vârsta ‘cerurilor și a pământului’. Prin urmare, știința nu contrazice textul biblic.

Dar cât au durat zilele de creare? A fost fiecare literalmente de 24 de ore? Unii susțin că, întrucât Moise, scriitorul Genezei, a făcut mai târziu referire la ziua care a urmat celor șase zile de creare ca la un model pentru sabatul săptămânal, fiecare zi de creare trebuie să fi fost o zi propriu-zisă, de 24 de ore. (Exodul 20:11) Sprijină textul din Geneza această concluzie?

Nu. Termenul ebraic tradus „zi” se poate referi la diverse intervale de timp, nu doar la un interval de 24 de ore. De pildă, când prezintă lucrarea de creare realizată de Dumnezeu, Moise se referă  la toate cele șase zile de creare ca la o singură zi. (Geneza 2:4) În plus, în prima zi de creare, „Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte”. (Geneza 1:5) Aici, doar o parte dintr-un interval de 24 de ore este definită „zi”. Putem spune, așadar, că nu există nicio bază biblică pentru a susține, în mod dogmatic, că fiecare zi de creare a fost de 24 de ore.

Dar atunci cât au durat acestea? Biblia nu specifică. Totuși, capitolele 1 și 2 din Geneza lasă să se înțeleagă că a fost vorba de intervale lungi de timp.

Moise și-a scris relatarea în ebraică, din perspectiva unui observator ce s-ar fi aflat pe Pământ. Știm, de asemenea, că Universul exista înainte de începerea perioadelor, sau zilelor, de creare. Aceste informații elucidează în mare parte controversa referitoare la relatarea despre creație. În ce fel?

O analiză atentă a relatării din Geneza dezvăluie că durata unor lucrări de creare nu s-a limitat la o „zi”, ci a cuprins două sau mai multe „zile”. De exemplu, înainte de prima „zi” de creare, lumina ce provenea de la Soarele deja existent era împiedicată întrucâtva să ajungă la suprafața Pământului, probabil de niște nori groși. (Iov 38:9) Pe parcursul primei ‘zile’, această perdea de nori a început să se rărească, permițând luminii difuze să pătrundă în atmosferă. a

În ‘ziua’ a doua, atmosfera a continuat să se limpezească, între norii groși de deasupra și oceanul de dedesubt formându-se un spațiu. În ‘ziua’ a patra, atmosfera s-a limpezit atât de mult, încât cei doi aștri, Soarele și Luna, au apărut „pe întinderea cerurilor”. (Geneza 1:14-16) Cu alte cuvinte, din perspectiva unui observator de pe Pământ, acești doi aștri au devenit vizibili. Toate aceste evenimente s-au derulat treptat.

Relatarea din Geneza mai spune că în a cincea „zi” au început să apară ‘creaturile zburătoare’, termen care se referea inclusiv  la insecte și vietăți cu aripi membranoase.

Limbajul Bibliei lasă să se înțeleagă că e posibil ca unele evenimente majore din timpul fiecărei zile, sau perioade, de creare, să fi avut loc treptat, nu dintr-o dată, și ca unele dintre ele să se fi desfășurat și pe parcursul următoarelor zile de creare. b

Demonstrează oare apariția treptată a plantelor și a animalelor că Dumnezeu s-a folosit de evoluție pentru a produce marea varietate de organisme vii? Nu. Din relatarea biblică reiese cât se poate de clar că Dumnezeu a creat toate ‘speciile’ de bază atât din regnul vegetal, cât și din cel animal. (Geneza 1:11, 12, 20-25) Au fost aceste ‘specii’ originare programate să se adapteze la condiții de mediu mereu în schimbare? Ce anume delimitează o ‘specie’, diferențiind-o de toate  celelalte? Biblia nu ne spune. Ea afirmă doar că viețuitoarele ‘mișunau după specia lor’. (Geneza 1:21) Această afirmație transmite ideea că variațiile posibile în interiorul unei ‘specii’ sunt totuși limitate. Și, într-adevăr, atât dovezile fosile, cât și studiile moderne arată că principalele categorii de plante și de animale au suferit foarte puține modificări de-a lungul unor intervale mari de timp.

Contrar concepțiilor anumitor grupări religioase, Geneza nu ne spune că Universul, inclusiv Pământul și viețuitoarele de pe el, ar fi fost creat într-un interval scurt de timp din trecutul relativ recent. De fapt, descrierea pe care o găsim în Geneza cu privire la crearea Universului și la apariția vieții pe Pământ este în armonie cu descoperirile științifice din epoca modernă.

Din cauza propriilor convingeri filozofice, mulți oameni de știință resping declarația Bibliei că Dumnezeu a creat tot ceea ce există. Este interesant însă că, în străvechea carte biblică Geneza, Moise a scris că Universul a avut un început și că viața a apărut în etape, progresiv, de-a lungul unor intervale mari de timp. Dar cum putea avea Moise acces la informații științifice exacte acum 3 500 de ani? Există o singură explicație logică. Cel care a avut puterea și înțelepciunea de ‘a crea cerurile și pământul’ a fost, cu siguranță, în măsură să-i ofere lui Moise asemenea informații. Aceasta dă greutate declarației pe care o face Biblia despre sine, că este „inspirată de Dumnezeu”. (2 Timotei 3:16) c

Probabil vă întrebați: Dar chiar are importanță dacă cred sau nu relatarea biblică despre creație? Vă îndemnăm să analizați câteva motive pentru care merită să-i dați crezare.