Lumea în obiectiv

Supravieţuire misterioasă

Deşi în decembrie 1999 pădurile Franţei au fost grav devastate de furtuni violente, cercetările recente au dezvăluit că vânatul mare nu a suferit atât de mult pe cât se crezuse, se spune în ziarul parizian Le Monde. Pe o suprafaţă de 10 000 de hectare din pădurile devastate din estul Franţei nu au fost găsite decât 20 de animale moarte — 10 cerbi, 5 căprioare şi 5 porci mistreţi. Reacţionând la anumite „mecanisme care rămân în continuare un mister“, animalele au găsit o cale de scăpare, probabil ascunzându-⁠se sub copacii căzuţi la pământ sau strângându-⁠se într-⁠un luminiş. Jean-⁠Paul Widmer, de la Departamentul Naţional Francez al Pădurilor, a afirmat: „Ştim mai puţine lucruri despre [comportamentul] cerbilor şi al porcilor mistreţi decât despre comportamentul leilor şi al altor animale sălbatice care trăiesc în zone îndepărtate“.

Sindromul clasei economice

În ultimii opt ani, 25 de pasageri care au sosit pe Aeroportul Narita, din Japonia, „au murit de aşa-⁠numitul sindrom al clasei economice“, a anunţat ziarul The Daily Yomiuri. Contrar denumirii, „sindromul clasei economice“ îi poate afecta şi pe pasagerii care circulă la business-⁠class. Faptul de a sta aşezat câteva ore poate limita circulaţia sângelui la nivelul membrelor inferioare, cauzând formarea cheagurilor de sânge. Dacă un cheag de sânge se deplasează spre plămâni, poate cauza dificultăţi de respiraţie şi chiar moartea. Anual, între 100 şi 150 de călători care sosesc pe Aeroportul Narita suferă de anumite probleme de acest gen, a spus Toshiro Makino, director al New Tokyo International Airport Clinic de pe lângă Nippon Medical School. „Pasagerii care fac călătorii cu avionul mai lungi de şapte sau opt ore ar trebui să bea mai multă apă decât de obicei şi să-⁠şi ia anumite măsuri de precauţie, cum ar fi întinderea şi îndoirea picioarelor“, a sugerat el.

Încălzirea Japoniei

„Numărul mediu de zile pe an când în Tokyo temperatura coboară sub punctul de îngheţ a scăzut cu 95% în cursul secolului al XX-⁠lea“, semnalează The Daily Yomiuri. În anii ’90, media zilelor când în Tokyo s-⁠au înregistrat temperaturi sub punctul de îngheţ a fost de numai 3,2 zile pe an, spre deosebire de 61,7 zile, cât a fost în primii zece ani ai aceluiaşi secol. Un meteorolog cu experienţă de la Centrul Japonez de Meteorologie a spus că încălzirea globală nu permite ca temperatura să scadă atât de mult ca înainte. De asemenea, el şi-⁠a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că, în Tokyo, „o iarnă cu adevărat rece“ va ţine în curând de domeniul trecutului. Potrivit Centrului de Meteorologie, dacă emisiile de gaze care produc efectul de seră vor continua să aibă loc în ritmul actual, se prevede că, în secolul al XXI-⁠lea, temperatura globului va creşte cu 1 până la 3,5°C. Dacă în Japonia temperatura va creşte cu 3,5°C, la Tokyo va fi la fel de cald cum este acum la Nairobi.

Sifilisul revine

Zeci de ani, în Franţa nu s-⁠au mai înregistrat aproape de loc cazuri de sifilis. Totuşi, anul trecut, medicii au observat o nouă epidemie provocată de această boală venerică, îndeosebi printre homosexuali, anunţă ziarul francez Le Figaro. În anul 2000, izbucniri asemănătoare ale epidemiei de sifilis au fost înregistrate şi în Marea Britanie şi Irlanda. Sifilisul este o boală bacteriologică ce produce în faza incipientă leziuni şi erupţii cutanate, iar în cazul în care nu este tratată provoacă afecţiuni neurologice şi cardiovasculare. Revenirea sifilisului e alarmantă, se spune în continuare în Le Figaro, întrucât este „complet necunoscută de noile generaţii de medici care nu au examinat niciodată un caz de acest gen în timpul instruirii lor medicale“. Astfel, medicii ar putea să pună un diagnostic greşit, împiedicând administrarea unui tratament eficient. Specialiştii presupun că de revenirea sifilisului sunt răspunzătoare practicile sexuale riscante. Din acest motiv, ei se tem că actuala tendinţă ar putea fi preludiul „unei noi explozii a epidemiei de SIDA“.

Avertisment pentru călătorii în vârstă

Numărul persoanelor în vârstă care călătoresc în regiuni ale globului mai puţin dezvoltate este tot mai mare, iar multe dintre acestea se îmbolnăvesc din cauza consumului de alimente sau de apă contaminate, se spune în Tufts University Health & Nutrition Letter. Diareea de care suferă călătorul ca urmare a acestui fapt poate duce  la probleme de sănătate mai grave în cazul persoanelor care au 60 de ani sau mai mult. Dacă nu luaţi masa la un hotel sau la un restaurant de categoria I dintr-⁠un oraş mare şi modern, Tufts University Health & Nutrition Letter avertizează:

□ Nu beţi apă de la robinet şi nu vă spălaţi pe dinţi cu o astfel de apă. Folosiţi numai apă îmbuteliată, fiartă sau dezinfectată. Nu folosiţi gheaţă în băuturi dacă nu sunteţi siguri că aceasta a fost făcută din apă curată.

□ Nu mâncaţi carne (inclusiv carne de peşte) dacă nu este bine pătrunsă.

□ Nu consumaţi produse lactate nepasteurizate sau legume crude.

□ Nu mâncaţi fructe decât dacă le curăţaţi de coajă după ce le-⁠aţi spălat cu apă curată. După ce le curăţaţi de coajă, spălaţi-⁠vă pe mâini înainte de a le mânca.

□ Nu consumaţi alimente vândute de vânzători ambulanţi, chiar dacă sunt servite fierbinţi.

Mulţimi „strămutate în propria ţară“

„Numărul lor este egal cu numărul celor infectaţi cu HIV şi de două ori mai mare decât numărul refugiaţilor. Potrivit comunităţii internaţionale de ajutorare, ei sunt «strămutaţi în propria ţar㻓, se spune în ziarul londonez The Independent. Deşi din cauza războiului sunt constrânşi să-⁠şi părăsească locuinţele, ei rămân în ţara lor natală. ONU estimează că în întreaga lume există între 25 şi 30 de milioane de astfel de persoane. Majoritatea nu trăiesc în lagăre de refugiaţi, ci împreună cu alte familii sau pe stradă. Dennis McNamara, coordonator special ONU privind rezolvarea problemelor de acest gen, a spus că, în loc să caute refugiu în altă ţară, „mulţi încearcă să rămână cât mai aproape posibil de locuinţa lor: adică de pământul pe care-⁠l cultivă“. Uneori, agenţiile umanitare nu au acces la aceşti oameni. Până la 90% sunt femei şi copii. „Bărbaţii sunt cei care fac războaiele“, a adăugat McNamara. „Femeile şi copiii sunt victimele. Femeile strămutate dintr-⁠un loc în altul sunt expuse permanent pericolului de a fi violate de soldaţii ce le persecută.“

Limbă cu ventuză

Cum reuşeşte cameleonul să prindă şopârle şi chiar păsări ce cântăresc până la 10% din propria lui greutate? Până acum se credea că prada se prindea de suprafaţa aspră şi lipicioasă a limbii cameleonului. Totuşi, aceasta nu explica modul în care cameleonul poate prinde prăzi destul de grele. Pentru a afla, câţiva oameni de ştiinţă din Antwerp (Belgia) au realizat înregistrări video de mare viteză ale mişcării extrem de rapide a limbii cameleonului, a anunţat serviciul german de ştiri din ştiinţă Bild der Wissenschaft-⁠Online. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, atunci când cameleonul scoate limba, aceasta formează la vârf un căuş. Chiar înaintea impactului, doi muşchi ai limbii se contractă, transformând vârful limbii într-⁠o ventuză care se prinde de pradă.

Deşertul care se extinde

„Sahara traversează Mediterana“, se spune în The Guardian, din Londra, „deoarece degradarea solului şi schimbarea climei sunt doi factori distrugători ce transformă regiuni din sudul Europei în deşert“. La o conferinţă a Naţiunilor Unite privind combaterea deşertificării, ţinută în decembrie 2000, un expert a spus că o parte din vină o are agricultura globală, din cauza căreia micii fermieri nu mai pot face faţă concurenţei. Din acest motiv, agricultorii îşi abandonează pământurile care fuseseră îngrijite mii de ani prin intermediul terasării şi al irigaţiilor efectuate cu grijă, iar în final solul se erodează. Situaţia este foarte gravă în sudul Italiei, în Spania şi în Grecia. Şi Bulgaria, Ungaria, România, Republica Moldova, Rusia şi China se confruntă cu un proces accelerat de deşertificare. Klaus Töpfer, directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, a afirmat: „Solul este o resursă naturală care nu e mai puţin importantă pentru bunăstarea omului şi pentru mediu decât apa şi aerul curat“.

Izvorul Amazonului este găsit

O echipă formată din 22 de exploratori a confirmat locul unde se află „izvorul fluviului cu cel mai mare debit din lume, punând capăt la zeci de ani de speculaţii şi concluzii contradictorii“, se arată în The Times, din Londra. Amazonul izvorăşte ca un firicel din Nevado Mismi, un vârf de 5 000 m din sudul Anzilor Peruvieni. De aici şerpuieşte printr-⁠o vale plină de iarbă şi muşchi, unde se uneşte cu alte pâraie şi râuri, după care îşi continuă călătoria de 6 000 de kilometri până se varsă în Oceanul Atlantic. Descriind izvorul fluviului, Andrew Pietowski, conducătorul echipei, a spus: „E un loc drăguţ. Te afli într-⁠o vale plină de verdeaţă, la baza unei stânci impresionante, aproape neagră, înaltă de circa 40 de metri. E un loc foarte liniştit“.