Burren — un fascinant ţinut al Irlandei

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

NU TOŢI îl consideră fascinant. Unii nu văd în el decât un ţinut sălbatic, sterp şi stâncos. „Nu e destulă apă ca să îneci un om, nici lemn suficient ca să-l spânzuri şi nici pământ destul ca să-l îngropi“, a spus generalul britanic Edmund Ludlow, la puţin timp după ce a păşit pe aceste meleaguri, în 1651.

Însă majoritatea turiştilor sunt captivaţi de priveliştea ce li se oferă. Naturaliştii, botaniştii, arheologii, istoricii şi mii de alte persoane care vin aici cu regularitate, din felurite motive, îl consideră „o bucată de pământ fascinantă şi uluitoare“. Dar unde se află acest ţinut? De ce sunt atât de mulţi oameni atraşi de el?

„Un ţinut al stâncilor“

Se află chiar la marginea Europei, mai exact, pe coasta de vest a Irlandei, între faimoasele Stânci ale Moher-ului, la sud, şi Golful Galway, la nord. Se numeşte Burren. Numele derivă din cuvântul irlandez boireann şi înseamnă „ţinut al stâncilor“.

E o adevărată împărăţie a stâncilor. „Născute din vreun capriciu al pământului, [în multe locuri], pavaje uriaşe de calcar cenuşiu, presărate din loc în loc cu bolovani gigantici se întind cât vezi cu ochii“, se spune într-un ghid turistic. Burren este prin excelenţă un depozit vast de calcar, ce se întinde pe circa 1300 km². „Acest întunecat şi misterios peisaj lunar“ pare, în mare parte, lipsit de sol.

Asemenea „unui uriaş rezervor termic“

Vântul şi ploaia au cioplit pavajele, sau lespezile de calcar, creând forme uluitoare şi conferind ţinutului o frumuseţe impunătoare, gravă, singulară. Dar nu frumuseţea lui unică i-a adus aici pe primii colonişti cu mii de ani în urmă. Ei au fost atraşi de păşunile verzi care durează tot anul.

Întinderile vaste de calcar — adânci de peste 900 m în unele locuri — se comportă asemenea „unui uriaş rezervor termic, stocând căldura în timpul verii şi eliberând-o treptat în timpul iernii“. Această caracteristică a regiunii, precum şi climatul oceanic blând favorizează agricultura, ceea ce i-a încântat pe coloniştii timpurii.

Primii constructori din Burren

Generaţiile apuse, asemenea acelor agricultori timpurii, şi-au lăsat amprenta în peisajul ţinutului. Există zeci de morminte megalitice. Faimos este dolmenul Poulnabrone, construit cu mult înainte de venirea lui Cristos pe pământ. Astăzi nu vedem, desigur, decât rămăşiţele mormântului iniţial: uriaşele lespezi de calcar pe care vechii constructori le foloseau pentru a ridica monumentul în memoria „oamenilor de seamă trecuţi în nefiinţă“. În opinia specialiştilor, mormântul  era acoperit la început cu o movilă uriaşă de pietre şi pământ.

Cu mult înainte de venirea celţilor în Irlanda, locuitorii ţinutului Burren au lăsat semne ale trecerii lor, construind tumuli. În 1934, într-un loc numit Gleninsheen, un tânăr a descoperit „un lucru tare ciudat“. Acesta s-a dovedit a fi un colier de aur, splendid confecţionat, astăzi fiind considerat drept „unul dintre cele mai mari realizări ale aurarilor din Epoca de Bronz Târzie a Irlandei“.

Aceste popoare antice sunt învăluite în mister. Cine erau de fapt acei oameni? În ce credeau? De ce au ridicat construcţii, precum cele de pe culmea dealului Turlough? Era acest loc misterios o fortăreaţă antică sau un spaţiu sacru unde aveau loc anumite ritualuri religioase? Nu se ştie cu exactitate.

Generaţiile de mai târziu au construit aici nenumărate adăposturi din piatră sau pământ, întărite de ziduri circulare. Apoi, au fost ridicate biserici, mănăstiri şi castele.

Lumea subterană a Burren-ului

Universul subteran al Burren-ului este şi el fascinant. Apa a pătruns adânc în depozitele poroase de calcar creând „una dintre cele mai impresionante lumi subterane“. Roca de calcar adăposteşte numeroase peşteri. Multe dintre acestea sunt străbătute de izvoare, râuri, cascade care le dau viaţă. În una dintre ele, Poll an Ionain, există cea mai lungă stalactită din Europa: are peste 9 m lungime!

Cum multe peşteri sunt periculoase, turiştii prudenţi îşi restrâng vizitele la Peştera Aillwee, de altfel singura deschisă publicului  larg. Aici se pot observa urme lăsate de un animal dispărut de mai bine de o mie de ani din Irlanda: ursul brun. Se presupune că urşii hibernau în această peşteră unde tot timpul anului se menţine temperatura constantă de 10^°C. În inima muntelui de calcar, rămâi uimit privind stalactitele şi stalagmitele de forme bizare, precum şi alte formaţiuni de rocă neobişnuite. Dar imaginaţi-vă forţa apei care a „sculptat“ mai întâi grotele!

O „metropolă a botanicii“

Ceea ce conferă unicitate acestui ţinut este flora lui. „E unul dintre cele mai variate şi mai uluitoare habitate ale Europei“, spune un scriitor. Marea şi muntele, pajiştile şi pădurea se armonizează în peisaj. Sutele de văi împrejmuite de stânci s-au format cu mii de ani în urmă prin prăbuşirea unor lanţuri de peşteri. Lacuri ciudate, numite turloughs (lacuri ce seacă treptat) se prefac în pajişti vara, când nivelul apei freatice scade. Ziduri de piatră, unele având mii de ani vechime, se întind de-a lungul pavajelor de calcar şi îngrădesc orice petic de verdeaţă.

Fisurile şi crăpăturile din pavajele de calcar, numite grikes, fac varietatea acestui ţinut uimitor. Ele pot avea şi doi metri adâncime! În unele fisuri, s-au format insuliţe pe care cresc nestingherite diferite soiuri de plante.

Botanistul Cilian Roden afirmă că în întreg ţinutul „întâlneşti la tot pasul plante rare, superbe, de parcă ar fi margarete şi ciulini“. Deşi aici cresc laolaltă 600 de specii de plante, Burren-ul nu se remarcă doar prin varietatea sau abundenţa lor. Ceea ce-i conferă unicitate este uluitoarea lor combinaţie. „Flora bogată ce îmbracă ţinuturile arctice, alpine şi mediteraneene, plantele iubitoare de sol acid sau alcalin, de fapt toată vegetaţia din acest colţişor din vestul Irlandei“ îi nedumereşte şi în acelaşi timp îi încântă de sute de ani pe botanişti.

În Burren, splendida genţiană albastră de primăvară, considerată o plantă alpină, creşte şi la nivelul mării. Plantele arctice, precum arginţica de munte, şi plantele subtropicale, ca feriga Adiantum, vieţuiesc laolaltă. În tot ţinutul se întâlnesc peste 20 de specii de orhidee. Se găsesc din belşug cimbrişor, măcrişul iepurelui, Geranium de un roşu sângeriu, priboi, limba peştelui şi câte şi mai câte. Într-adevăr, Burren-ul îşi merită numele de „metropolă botanică“!

Deşi stâncos, nu e un ţinut sălbatic sterp! El reflectă frumuseţea şi varietatea creaţiei. Încântă mintea şi simţurile, stârneşte imaginaţia şi înviorează spiritul. Veniţi în Irlanda şi vizitaţi fascinantul Burren!

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

IRLANDA DE NORD

IRLANDA

Regiunea Burren

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Vedere panoramică a Burren-ului

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Stâncile Moher-ului coboară 200 m în Atlantic

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Lumea subterană a Burren-ului e fascinantă (medalion)

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Aillwee Caves

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

Prin amabilitatea www.burrenbeo.com

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 24]

Flori: Prin amabilitatea www.burrenbeo.com