Se sfârşeşte totul odată cu moartea?

PROBABIL nimic nu-l frământă mai mult pe om decât întrebarea „Ce se întâmplă după moarte?“. Vreme de milenii, minţile luminate ale lumii au cugetat la această întrebare. Filozofiile umane şi cercetările ştiinţifice însă au dat lumii o mulţime de ipoteze şi teorii, care nu seamănă decât confuzie.

Dar ce se poate spune despre învăţăturile Bibliei? Unii susţin că, în ceea ce priveşte moartea şi viaţa de apoi, Biblia creează la fel de multă confuzie. Totuşi, confuzia este, mai degrabă, provocată de multitudinea de religii ce tulbură apele limpezi ale învăţăturilor biblice cu falsităţi şi legende. De aceea, dacă veţi încerca să lăsaţi la o parte miturile şi tradiţiile omeneşti şi veţi examina cu atenţie ce spune în realitate Biblia, veţi descoperi o învăţătură care are logică şi umple inima de speranţă.

Starea omului înainte de a veni în existenţă

Să ne gândim, de pildă, la cuvintele regelui Solomon citate în articolul precedent. Cele două texte biblice afirmă cât se poate de clar că morţii — şi oamenii, şi animalele — nu sunt conştienţi de nimic. Prin urmare, potrivit Bibliei, în moarte nu mai există activitate, conştienţă, emoţie sau gând. — Eclesiastul 9:5, 6, 10.

Vi se pare greu de crezut? Gândiţi-vă: Care este starea omului înainte de a veni în existenţă? Unde eraţi înainte ca minusculele celule provenite de la părinţi să se unească şi să se dezvolte astfel încât să deveniţi persoana care sunteţi? Dacă oamenii au o entitate invizibilă ce supravieţuieşte morţii corpului, unde se afla ea înainte de momentul conceperii? Adevărul este că nu aţi avut o existenţă preumană pe care să v-o puteţi aminti. Înainte de momentul conceperii, nu aţi existat. Explicaţia e foarte simplă!

Este logic, aşadar, să tragem concluzia că, la moarte, nu mai suntem conştienţi de nimic, exact aşa cum nu eram conştienţi nici înainte de a veni în existenţă. După ce Adam a păcătuit, Dumnezeu i-a spus: „Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). În acest sens, oamenii nu se deosebesc cu nimic de animale. În ceea ce priveşte starea morţilor, Biblia  spune că „omul nu întrece cu nimic animalul“. — Eclesiastul 3:19, 20.

Înseamnă oare că viaţa omului se limitează la câteva decenii, după care urmează o stare de nonexistenţă eternă? Sau există o speranţă pentru morţi? Vă invităm să vă gândiţi la cele ce urmează.

Dorinţa înnăscută de a trăi

Nimănui nu-i place să vorbească despre moarte, cu atât mai mult despre propria moarte. Mulţi nici nu vor să se gândească la ea. Cu toate acestea, mass-media ne bombardează cu imagini şi cu istorisiri fictive, ce înfăţişează oameni murind în tot soiul de împrejurări, sau prezintă cazuri reale de deces.

Drept urmare, moartea unor străini poate părea un aspect normal al vieţii. Totuşi, când ne moare cineva drag sau când propria moarte este iminentă, nu ni se mai pare nimic normal. Şi asta pentru că dorinţa de a trăi este adânc înrădăcinată în noi. În plus, suntem înzestraţi cu capacitatea de a percepe trecerea timpului şi noţiunea de eternitate. Regele Solomon a scris că Dumnezeu „a pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia“ (Eclesiastul 3:11). În condiţii normale, dorim să trăim pe timp indefinit. Practic, nu vrem să murim niciodată. Nimic nu indică însă că şi animalele ar avea o astfel de dorinţă. Ele trăiesc fără să conştientizeze viitorul.

Potenţialul uriaş al omului

Oamenii nu numai că doresc să trăiască etern, dar au şi capacitatea de a se menţine activi şi de a realiza lucruri noi pentru totdeauna. Se pare că potenţialul omului de a învăţa este nelimitat. S-a spus că nimic din natură nu se compară cu creierul uman în privinţa complexităţii şi a capacităţii lui de a se adapta. Spre deosebire de animale, omul e înzestrat cu o minte creatoare, capabilă să raţioneze şi să înţeleagă noţiuni abstracte. Oamenii de ştiinţă nu au făcut decât primii paşi în înţelegerea potenţialului pe care îl are creierul uman.

Odată cu înaintarea în vârstă, creierul îşi păstrează o mare parte din acest potenţial. Specialiştii în neuroştiinţe au descoperit de curând că majoritatea funcţiilor cerebrale rămân nealterate odată cu îmbătrânirea. Cercetătorii de la Center for Innovation in Science Learning din cadrul Institutului Franklin explică: „Creierul uman are capacitatea de a se adapta şi de a forma noi conexiuni nervoase la nesfârşit. Chiar şi la o vârstă înaintată, în creier se pot forma noi neuroni. Deteriorarea mintală gravă este de obicei cauzată de boală; totuşi, în cele mai multe cazuri, pierderile de memorie şi slăbirea funcţiilor motorii asociate înaintării în vârstă sunt rezultatul lipsei de activitate, de stimulare şi de exerciţii mintale“.

Cu alte cuvinte, dacă l-am putea stimula neîntrerupt din punct de vedere intelectual şi dacă l-am putea feri de boli, creierul ar funcţiona la nesfârşit. „Creierul este cel mai complex lucru descoperit până acum în univers“, a declarat James Watson, specialist în biologie moleculară, unul dintre oamenii de ştiinţă care au descoperit structura fizică a ADN-ului. Într-o carte scrisă de Gerald Edelman, specialist în neuroştiinţe, se precizează că într-o porţiune din creier de dimensiunile unei gămălii de chibrit „există aproximativ un miliard de conexiuni ce pot realiza combinaţii exprimabile doar în cifre hiperastronomice — ceva de genul 10 urmat de milioane de zerouri“.

Vi se pare logic, aşadar, ca omul, deşi înzestrat cu un asemenea potenţial, să trăiască doar câteva decenii? E ca şi cum ai transporta un singur grăunte de nisip pe o distanţă de doar câţiva centimetri cu un tren de marfă, cu multe vagoane şi tractat de o locomotivă de mare putere. N-ar avea nicio logică! Atunci de ce a fost  înzestrat omul cu această capacitate uriaşă de a învăţa şi de a realiza lucruri noi? Oare nu pentru că, spre deosebire de animale, a fost creat pentru a trăi veşnic?

Speranţa pe care ne-o dă Creatorul

Dorinţa înnăscută a omului de a trăi şi capacitatea lui uriaşă de a învăţa nu lasă loc decât unei singure concluzii logice: Omul a fost proiectat pentru a trăi mult mai mult decât 70 sau 80 de ani. Aceasta ne duce spre o altă concluzie la fel de logică: E cert că există un Proiectant, un Creator, un Dumnezeu. Legile imuabile ale universului fizic şi uluitoarea complexitate a vieţii de pe pământ vin în sprijinul credinţei într-un Creator.

Atunci, dacă Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a trăi etern, de ce murim? Şi ce se întâmplă după moarte? Intenţionează oare Dumnezeu să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit? Ar fi logic ca un Dumnezeu înţelept şi puternic să ne ofere răspunsul la aceste întrebări. De altfel a şi făcut lucrul acesta. Gândiţi-vă la cele ce urmează:

▪ Moartea nu a făcut parte din scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la omenire. Din relatarea biblică în care e menţionată pentru prima oară moartea, înţelegem că aceasta nu făcuse parte din scopul lui Dumnezeu cu privire la om. Cartea Geneza ne spune că, pentru a le permite primilor oameni, Adam şi Eva, să-şi demonstreze iubirea şi loialitatea, Dumnezeu i-a supus unui test simplu: le-a interzis să mănânce din rodul unui anumit pom. Dumnezeu a spus: „În ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri“ (Geneza 2:17). Adam şi Eva aveau să moară numai dacă se răzvrăteau. Relatarea biblică arată că ei nu au trecut testul, cu alte cuvinte nu i-au rămas loiali lui Dumnezeu şi, prin urmare, au murit. În felul acesta au pătruns imperfecţiunea şi moartea în familia umană.

▪ Biblia compară moartea cu un somn. Biblia foloseşte expresia ‘a adormi în moarte’ (Psalmul 13:3). Iată ce le-a explicat Isus apostolilor înainte de a-l învia pe prietenul său Lazăr: „Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“. Şi chiar  asta a făcut! Biblia spune că, atunci când Isus l-a chemat, Lazăr, „care fusese mort“, „a ieşit“ din „mormântul de amintire“. Era viu din nou! — Ioan 11:11, 38–44.

De ce a asemănat Isus moartea cu un somn? Deoarece în timpul somnului, omul este într-o stare de inactivitate. Când doarme profund, omul nu este conştient de ce se întâmplă în jurul lui sau de trecerea timpului. Nu simte durere şi nici nu suferă. În mod asemănător, în moarte nu există activitate sau conştienţă. Comparaţia însă nu se opreşte aici. Cel ce doarme se va trezi la un moment dat din somn. Biblia oferă o speranţă similară pentru cei ce dorm în moarte.

Creatorul însuşi promite: „Îi voi elibera din mâna Şeolului [mormântul comun al omenirii], îi voi scăpa din moarte. Unde îţi sunt ghimpii, Moarte? Unde îţi este puterea de distrugere, Şeolule?“ (Osea 13:14). Potrivit altei profeţii biblice, Dumnezeu „va înghiţi moartea pentru totdeauna. Domnul Suveran Iehova va şterge lacrimile de pe toate feţele“ (Isaia 25:8). Procesul readucerii la viaţă a celor morţi se numeşte înviere.

▪ Unde vor trăi cei înviaţi? Aşa cum s-a explicat mai înainte, oamenii au dorinţa firească de a trăi pe timp nelimitat. Unde aţi dori să trăiţi pentru totdeauna? V-ar încânta ideea ca, după moarte, să trăiţi ca parte a unei forţe impersonale, prezente peste tot în univers, cum predau unele religii? V-aţi dori să vă continuaţi existenţa în altă persoană, fără să vă mai amintiţi ce aţi făcut înainte de a muri? Vă surâde ideea de a reveni la viaţă sub forma unui animal sau a unui arbore? Dacă aţi avea de ales, chiar aţi dori să trăiţi într-o lume lipsită de bucuriile pământeşti şi de tot ceea ce e omenesc?

În condiţii ideale, nu aţi prefera să trăiţi pentru totdeauna aici, pe pământ? Exact aceasta este speranţa pe care o oferă Biblia. Cu acest scop a creat Dumnezeu pământul: ca să fie locuit de cei ce-l iubesc pe Dumnezeu şi doresc să-i slujească bucuroşi pentru totdeauna. De aceea, iată ce spune Biblia: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“. — Psalmul 37:29; Isaia 45:18; 65:21–24.

▪ Când va avea loc învierea? Comparaţia dintre moarte şi somn arată că, de obicei, învierea nu are loc imediat după moarte. De la momentul morţii până la cel al învierii trece un timp în care persoana „doarme“. Biblia consemnează întrebarea unui bărbat pe nume Iov: „Dacă bărbatul viguros moare, poate el trăi din  nou?“ Apoi el răspunde: „Voi aştepta . . . [în mormânt], până-mi va veni alinarea. Tu [Dumnezeu] vei chema şi eu îţi voi răspunde“ (Iov 14:14, 15). Ce bucurie va fi când cei ce dorm în moarte vor fi readuşi la viaţă, alături de cei dragi ai lor!

Frica morbidă e neîntemeiată

Este adevărat, speranţa pe care o oferă Biblia nu înlătură pe deplin teama de moarte. E firesc să ne temem întrucâtva de durerea şi suferinţa ce însoţesc uneori moartea. Ne temem, bineînţeles, să nu pierdem în moarte o persoană dragă. De asemenea, ne temem de efectele pe care propria moarte le-ar putea avea asupra celor dragi ai noştri.

Totuşi, dezvăluindu-ne adevărata stare a morţilor, Biblia ne ajută să înlăturăm frica morbidă de moarte. Nu trebuie să ne fie teamă că în viaţa de apoi am putea fi chinuiţi de demoni în flăcările iadului. Nu trebuie să ne fie frică de o aşa-zisă lume întunecată a spiritelor rele, unde sufletele sunt damnate să bântuie pentru totdeauna. Şi nu trebuie să ne fie teamă că după moarte ne aşteaptă nonexistenţa eternă. De ce? Deoarece Dumnezeu are o memorie nemărginită şi ne promite că îi va readuce la viaţă pe pământ pe toţi cei morţi aflaţi în memoria sa. Biblia ne dă asigurarea: „Adevăratul Dumnezeu este pentru noi un Dumnezeu al faptelor de salvare; ale lui Iehova, Domnul Suveran, sunt căile de ieşire din moarte“. — Psalmul 68:20.

[Text generic pe pagina 5]

„Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.“ — Geneza 3:19

[Text generic pe pagina 6]

„[Dumnezeu] a pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia.“ — Eclesiastul 3:11

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 8]

PUTEŢI GĂSI RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE PRIVITOARE LA MOARTE

Este adevărat, unele întrebări privitoare la moarte şi înviere nu au fost dezbătute în aceste articole. Mulţi însă au găsit răspunsuri care i-au mulţumit studiind atent Biblia cu Martorii lui Iehova. Vă îndemnăm să procedaţi la fel. Vă prezentăm câteva dintre întrebările la care puteţi primi răspuns:

▪ Ce se înţelege prin termenii „iad“ şi „lac de foc“, ce apar în unele versiuni ale Bibliei?

▪ Dacă nu există focul iadului, cum sunt pedepsiţi oamenii răi?

▪ Potrivit Bibliei, la moarte, spiritul părăseşte corpul. Ce este acest spirit?

▪ De ce există atât de multe istorisiri despre persoane care au comunicat cu morţii?

▪ Ce semnificaţie are cuvântul „suflet“ în Biblie?

▪ Când va deveni realitate învierea celor morţi pe un pământ transformat în paradis?

▪ Vor fi înviaţi toţi cei ce au murit, indiferent de conduita pe care au avut-o în timpul vieţii?

Pentru a afla cum puteţi primi răspunsuri clare, bazate pe Biblie, vă rugăm să consultaţi ultima pagină a acestei reviste.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus a spus că-l ‘va trezi [pe Lazăr] din somn’

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Imaginaţi-vă cât de fericiţi vom fi când cei dragi ai noştri care au murit vor fi înviaţi!