Deşi infirm, sunt fericit

Relatare de José Godofredo Várguez

La naştere, am fost un copil sănătos. Am avut o copilărie normală. La 17 ani m-am specializat în sudura industrială. Doi ani mai târziu, sudam pe o platformă în apropierea unor cabluri de înaltă tensiune. La un moment dat a început să plouă. Deodată am simţit o zguduitură îngrozitoare şi am fost aruncat la pământ de pe platforma aflată la 14 m înălţime. Fusesem electrocutat. Am intrat în comă, din care m-am trezit trei luni mai târziu. Nu puteam să-mi mişc decât capul. Eram paralizat de la gât în jos. Mă simţeam distrus!

LA ÎNCEPUT eram furios pe Dumnezeu şi îl întrebam de ce m-a mai lăsat în viaţă. Mă gândeam chiar să mă sinucid. Am căutat alinare la mai multe religii, însă n-am găsit-o. Niciuna nu-mi satisfăcea necesităţile spirituale. De fapt, aceste religii nici măcar nu-i îndemnau pe oameni să respecte învăţăturile şi normele biblice. Când mama s-a stins din viaţă în 1981, am alunecat pe panta alcoolului şi a jocurilor de noroc. Credeam că, fiind infirm, aveam să-i stârnesc milă lui Dumnezeu şi că el avea să mă ierte. Am adoptat şi un stil de viaţă imoral trăind cu o femeie cu care nu eram căsătorit.

Îmi schimb radical modul de a gândi

La 37 de ani, am stat prima dată de vorbă cu Martorii lui Iehova. Mama, puternic influenţată de zvonuri, îmi spusese mereu că religia lor era cea mai rea. Cu toate acestea, i-am primit în casă, cu unica intenţie de a le dovedi că nu aveau dreptate. Aveam impresia că ştiam multe din Biblie, dar, spre surprinderea mea, mi-am dat seama că ştiam foarte puţine! Ceea ce m-a uluit a fost că Martorii au răspuns la toate întrebările mele folosind Biblia. În scurt timp, am realizat că găsisem adevărul.

Din nefericire, femeia cu care convieţuiam a respins noile mele convingeri. Drept urmare, ne-am despărţit. Mi-am pus ordine în viaţă şi mi-am adus gândirea şi comportamentul în armonie cu învăţăturile biblice. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să-mi accept mintal şi afectiv situaţia, astfel că de 20 de ani slujesc ca evanghelizator cu timp integral, serviciu  care îmi aduce multe satisfacţii. Când observă că sunt paralizat, mulţi mă întreabă cum mă descurc. Din fericire, nu sunt singur. Locuiesc cu fratele meu mai mic, Ubaldo, care are sindromul Down. Întrucât şi el a acceptat adevărul biblic, îi slujim lui Iehova umăr la umăr.

Facem o echipă de minune şi ne purtăm de grijă unul altuia. Când luăm parte la lucrarea de predicare, Ubaldo îmi împinge scaunul cu rotile şi bate la uşi. În timp ce stau de vorbă cu locatarii, el mă ajută să caut în Biblie şi le oferă apoi publicaţiile potrivite. Mă ajută şi în privinţa altor necesităţi fizice. Eu, în schimb, prin vânzarea de produse cosmetice, asigur resursele financiare pentru amândoi. Unii membri ai congregaţiei locale chiar ne ajută la gătit şi la alte treburi gospodăreşti şi ne însoţesc la medic. Eu şi Ubaldo le apreciem nespus eforturile.

În congregaţie, am privilegiul să slujesc în calitate de bătrân. Fraţii mei spirituali sunt gata oricând să mă ajute să fac cercetări pe teme biblice. Îmi subliniez ideile importante din auxiliarele de studiu cu ajutorul unui creion pe care-l ţin în gură.

Când oamenii mă întreabă dacă sunt fericit, răspund cu sinceritate „Da“. Cum altfel aş putea fi? Am găsit adevăratul sens al vieţii şi aştept cu nerăbdare împlinirea minunatei promisiuni făcute de Dumnezeu închinătorilor săi fideli, şi anume că se vor bucura de sănătate perfectă în apropiatul Paradis pământesc (Isaia 35:5, 6; Luca 23:43).

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

La 18 ani, cu un an înainte de accident

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Un colaborator creştin întoarce paginile Bibliei în timp ce ţin o cuvântare la Sala Regatului

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Eu şi fratele meu, Ubaldo, facem o echipă de minune în timp ce luăm parte la lucrarea de predicare din Mexic

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Unii membri ai congregaţiei locale ne ajută la gătit şi la alte treburi gospodăreşti