Domesday Book — Un recensământ care a intrat în istorie

Wilhelm, duce de Normandia (o regiune din Franţa), a cucerit Anglia în 1066. Nouăsprezece ani mai târziu, Wilhelm a poruncit efectuarea unui recensământ al noului său regat, în urma căruia a luat fiinţă un registru cadastral, cunoscut în istorie sub numele Domesday Book (Cartea Judecăţii din Urmă). Dar de ce este acesta una dintre cele mai importante consemnări din istoria Angliei?

ÎN SEPTEMBRIE 1066, Wilhelm a debarcat în apropiere de Hastings (Anglia), unde a înfrânt armata regelui englez Harold, acesta fiind răpus în luptă. În ziua de Crăciun a anului 1066, Wilhelm, zis şi Cuceritorul, a fost încoronat la Westminster Abbey din Londra. Cum avea să fie traiul englezilor sub noul lor rege?

Marele recensământ

Regele Wilhelm I a devastat nordul ţării şi a depopulat mari întinderi de pământ. „Judecând chiar şi după normele barbare ale vremii, «pustiirea nordului» (1068–1070) rămâne un act de sălbăticie“, a scris Trevor Rowley, fost profesor la Universitatea Oxford. Wilhelm a avut de înfruntat numeroase răzmeriţe, iar armata sa de ocupaţie, care număra 10 000 de soldaţi sau mai puţin, a fost nevoită să locuiască în mijlocul unei populaţii ostile de aproximativ 2 milioane de oameni. Cuceritorii normanzi au ridicat peste 500 de fortificaţii pe tot cuprinsul ţării, cea mai cunoscută fiind Turnul Londrei.

În decembrie 1085, după 19 ani de la invazie, Wilhelm a petrecut cinci zile cu demnitarii curţii la Gloucester (Anglia), timp în care au organizat efectuarea unui recensământ în toată ţara, mai puţin în Londra şi în Winchester. La începutul anului următor, comisarii regelui au fost trimişi concomitent în şapte regiuni pentru a-i chestiona pe comiţi şi pentru a evalua bogăţia ţării.

Regele trebuia să strângă bani pentru a-şi plăti armata de ocupaţie. De asemenea, trebuia să rezolve disputele legate de titlurile de proprietate. Odată rezolvate aceste chestiuni, locuitori din Normandia şi din alte regiuni ale Franţei puteau să se stabilească în Anglia, supremaţia normandă devenind astfel incontestabilă.

„Ziua Judecăţii din Urmă“

La scurtă vreme după victoria asupra englezilor, regele Wilhelm le-a dat în stăpânire baronilor normanzi proprietăţile nobililor englezi. Recensământul efectuat din porunca regelui a dezvăluit că jumătate din valoarea întregii ţări era în mâna a mai puţin de 200 de bărbaţi, doar doi fiind englezi. Dintre cei aproximativ 6 000 de subarendaşi englezi, mulţi nu au avut de ales decât să plătească pentru dreptul de a rămâne pe terenul care fusese de drept al lor până în  anul 1066. Cât despre săraci şi desproprietăriţi, aceştia s-au descurcat cum au putut.

Recensământul a legalizat preluarea abuzivă a proprietăţilor de către normanzi. De asemenea, a reevaluat toate proprietăţile — inclusiv cele arendate, pădurile şi păşunile — în vederea stabilirii impozitelor. N-au rămas niciun bou, nicio vacă şi niciun porc neînscrise în registru. Englezii asistau îngroziţi la desfăşurarea recensământului, ştiind că, asupriţi cum erau, nu aveau cum să-i conteste rezultatele. Ei îl asemănau cu „Ziua Judecăţii“, sau „Judecata din Urmă“, motiv pentru care registrul a ajuns să fie numit „Cartea Judecăţii din Urmă“ (în engleză Domesday).

Domesday Book este alcătuită din două volume scrise pe pergament în latină. Great Domesday, în format mai mare, numără 413 pagini, iar Little Domesday, în format mai mic, 475 de pagini. * Scrierea documentului nu a fost încheiată deoarece Wilhelm a murit în 1087. Dar cum a fost posibilă compilarea acestui registru într-un singur an?

Normanzii au moştenit de la englezi nu numai documente oficiale ce conţineau detalii privitoare la proprietari şi arendaşi, ci şi registre de evidenţă fiscală. Pornind de la aceste date, normanzii au recalculat impozitele, după ce au trimis în fiecare comitat funcţionari pentru a face o anchetă statistică.

Registrul azi

În Evul Mediu, Domesday Book călătorea deseori cu membrii casei regale. La început, registrul a fost folosit în special pentru a reglementa disputele legate de drepturile de proprietate asupra pământurilor. Însă, în secolul al XVIII-lea, renumitul jurist englez Sir William Blackstone l-a consultat pentru a stabili dreptul la vot al unor arendaşi. De-a lungul timpului, a fost păstrat în diferite locuri, iar în prezent, se află la Arhivele Naţionale ale Regatului Unit.

În 1986, cu ocazia celei de a 900-a aniversări, registrul a fost legat din nou, de data aceasta în cinci volume. O traducere revizuită în engleză a textului lui este pusă la dispoziţia erudiţilor şi a istoricilor. BBC-ul l-a numit „piatra de temelie a arhivelor naţionale, document . . . valabil şi azi în ce priveşte titlurile de proprietate“. În 1958, cartea a fost folosită pentru a se verifica dreptul unui oraş vechi de a avea piaţă.

Arheologii consultă şi în zilele noastre Domesday Book pentru a localiza aşezări medievale englezeşti şi normande. Cartea rămâne o sursă valoroasă de informaţii care au pus bazele dezvoltării naţiunii engleze.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 23]

CRUCIADA LUI WILHELM CUCERITORUL

Wilhelm i-a propus papei să declare invazia normandă o cruciadă, promiţându-i în schimb control papal mai mare asupra bisericii engleze, care se rătăcise de la credinţă. Papa a acceptat numaidecât. Actul a fost „un triumf al diplomaţiei“ pentru Wilhelm, a scris profesor David Douglas. În cartea sa Istoria Angliei *, George Trevelyan, alt istoric renumit, a făcut următoarea remarcă: „Drapelul papei şi binecuvântarea sa erau un aport folositor pentru Wilhelm într-o întreprindere care, altfel, părea mai curând un act tâlhăresc cu ajutorul armelor decât o cruciadă“.

[Notă de subsol]

[Provenienţa ilustraţiei]

© The Bridgeman Art Library

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ANGLIA

LONDRA

Hastings

Canalul Mânecii

NORMANDIA

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

Cartea: Mary Evans/The National Archives, London, England