LĂSÂND la o parte scenariile apocaliptice fanteziste despre care s-a vorbit în articolul precedent, există totuşi motive de îngrijorare ce merită luate în considerare. Pentru mulţi, suprapopularea şi urmările ei — lipsa apei şi a hranei — constituie un motiv de îngrijorare. Alţii se simt neliniştiţi gândindu-se la consecinţele unei eventuale crize financiare globale. Dar ce se poate spune despre dezastre naturale, epidemii sau un război nuclear? Ar putea cauza ele o catastrofă de proporţii mondiale?

Să trecem în revistă câteva scenarii apocaliptice plauzibile, deseori dezbătute. Deşi nu toate pun în pericol existenţa vieţii pe pământ, ele ar putea pune capăt civilizaţiei, aşa cum o ştim noi azi.

În 1991, vulcanul Pinatubo din Filipine a erupt, ucigând peste 700 de oameni şi lăsând aproximativ 100 000 de persoane fără adăpost. Un nor uriaş de cenuşă s-a ridicat până la 30 km în atmosferă, căzând apoi pe pământ şi distrugând culturile şi acoperişurile clădirilor. Atât Pinatubo, cât şi alţi vulcani asemănători au afectat clima vreme de câţiva ani după erupţie.

Supererupţii — de genul celor care au avut loc în trecutul îndepărtat al planetei — ar fi de sute de ori mai mari şi mai devastatoare decât orice erupţie înregistrată vreodată. În afară de forţa lor distructivă imediată, ele ar putea genera schimbări climatice la nivel mondial, care ar putea duce la distrugerea recoltelor, la epuizarea rezervelor de alimente şi, implicit, la o foamete de proporţii.

„Vulcanii ucid plantele şi animalele pe o rază de câţiva kilometri; supervulcanii ar putea provoca dispariţia unor întregi specii prin modificarea climei de pe toată planeta.“ („National Geographic“)

În zorii unei zile de vară din 1908, un bărbat stătea în faţa punctului comercial din Vanavara, Siberia, când o explozie l-a aruncat pur şi simplu de pe scaun. Valul de căldură a fost atât de intens, încât bărbatul a avut impresia că luase foc cămaşa de pe el. Explozia a avut loc la aproximativ 60 km depărtare şi fusese cauzată de un asteroid cu un diametru de circa 35 m, care cântărea în jur de 100 000 t. După ce asteroidul a pătruns în atmosfera terestră, presiunea şi temperatura lui au crescut atât de mult în urma frecării cu aerul, încât acesta a explodat. Energia eliberată a echivalat cu cea a 1 000 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Copacii de pe o suprafaţă de aproximativ 2 000 km² din pădurea siberiană au fost doborâţi la pământ. Bineînţeles, un asteroid de dimensiuni mai mari ar cauza pagube mult mai însemnate, provocând incendii uriaşe, care ar fi urmate de scăderea bruscă a temperaturilor pe tot globul şi de dispariţia în masă a speciilor.

„De-a lungul istoriei geologice, planeta noastră a fost bombardată de comete şi de asteroizi din spaţiul cosmic. Deşi, în trecut, coliziunile au fost mult mai frecvente, aceasta nu înseamnă că ele nu vor mai avea loc şi în viitor. E doar o chestiune de timp.“ (Chris Palma, şef de lucrări la Penn State University, SUA, unde predă astronomia şi astrofizica)

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că creşterea temperaturii medii a pământului, fenomenele meteorologice extreme, topirea calotelor glaciare şi a gheţarilor, precum şi moartea recifelor de corali şi a unor specii importante sunt toate indicii ale unor schimbări climatice globale. Deşi acest subiect este destul de controversat, în opinia multora, cauza ar fi arderea combustibililor fosili — cărbune, petrol şi gaze naturale — în diverse ramuri industriale, ardere în urma căreia se eliberează în atmosferă cantităţi enorme de dioxid de carbon.

Unii specialişti consideră că aceste emisii au efect de seră, cu alte cuvinte încetinesc procesul de eliberare a căldurii în spaţiu, temperatura planetei crescând. Întrucât arborii absorb dioxidul de carbon, şi defrişările masive contribuie la schimbările climatice.

„În opinia multor oameni de ştiinţă, dacă încălzirea globală continuă în ritmul actual, iar producerea dioxidului de carbon nu se reduce, temperatura medie a planetei va continua să crească, ceea ce va induce modificări climatice mai greu de prevăzut şi de controlat şi creşterea nivelului oceanelor. Aceasta va pune în pericol zonele de coastă joase, care sunt foarte populate.“ („A Mind for Tomorrow: Facts, Values, and the Future“)

În secolul al XIV-lea, ciuma bubonică a răpus o treime din populaţia Europei în doar doi ani. Între anii 1918 şi 1920, gripa spaniolă a secerat viaţa a cel puţin 50 de milioane de oameni. Întrucât în acele vremuri mijloacele de transport erau lente, bolile nu se răspândeau cu uşurinţă. Însă dezvoltarea urbană şi accesibilitatea călătoriilor internaţionale din prezent ar face posibilă răspândirea cu o rapiditate uluitoare a unei boli asemănătoare pe toate continentele.

Deşi pandemia are, în general, cauze naturale, un factor care stârneşte tot mai multă îngrijorare sunt armele biologice, altfel spus bolile create de om. Specialişti în domeniu susţin că până şi un mic grup de oameni cu pregătirea necesară ar putea cumpăra echipament de pe internet pentru a produce arme biologice letale.

„Bolile care au cauze naturale rămân o ameninţare biologică serioasă; cu toate acestea, un duşman cu o minte abilă, înarmat cu astfel de agenţi patogeni — sau cu agenţi patogeni [rezistenţi la antibiotice ori] obţinuţi pe cale sintetică — ar putea provoca o adevărată catastrofă.“ (The Bipartisan WMD Terrorism Research Center)

În ultimii cinci ani, apicultorii din Statele Unite au pierdut anual aproximativ 30% din albine din cauza sindromului depopulării coloniilor, fenomen global ce se manifestă prin dispariţia misterioasă şi subită a unor colonii întregi de albine. Aceste insecte nu doar că ne furnizează delicioasa miere, dar şi polenizează culturi de plante, între care viţa-de-vie, mărul, soia şi bumbacul. Viaţa omului depinde de albine.

Şi fitoplanctonul este indispensabil vieţii. Fără acesta n-am avea peşti. Fără râme, solul n-ar fi afânat şi deci am avea recolte foarte slabe. Dispariţia unor astfel de specii esenţiale vieţii ar duce la lipsuri de alimente şi la foamete, care la rândul lor ar genera violenţe şi revolte. Din cauza poluării, a suprapopulării, a exploatării excesive a resurselor regenerabile, a distrugerii habitatelor şi a schimbărilor climatice, speciile de animale dispar, probabil, de 1 000 de ori mai repede decât dacă aceşti factori nu ar exista.

„Anual dispar între 18 000 şi 55 000 de specii. Cauza? Omul.“ (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare)

O explozie nucleară poate rade de pe faţa pământului un oraş în câteva secunde — realitate sumbră demonstrată de două ori în august 1945. O explozie nucleară este extraordinar de puternică, distrugând şi ucigând prin intermediul suflului exploziei, al undei de şoc, al căldurii, al radiaţiilor şi al incendiilor. În plus, radiaţiile contaminează apa şi alimentele. În urma unui război nuclear, tone de praf s-ar ridica în atmosferă, blocând lumina solară şi ducând la scăderea bruscă a temperaturilor pe glob. Atât plantele de cultură, cât şi altele ar muri. Fără hrană, oamenii şi animalele ar muri de foame. Potrivit unor estimări, nouă ţări au capacitatea de a lansa atacuri nucleare. Şi alte câteva ţări desfăşoară, se pare, programe de dezvoltare a armelor nucleare. Iar organizaţiile teroriste sunt extrem de dornice să intre în posesia unor astfel de arme.

„Armele nucleare sunt în continuare cea mai gravă şi mai iminentă ameninţare la adresa civilizaţiei umane. . . . Pe întregul glob, încă există circa 25 000 de arme nucleare. . . . În cele din urmă, teroriştii tot vor pune mâna pe o bombă.“ (Union of Concerned Scientists)