Spuneţi-ne câte ceva despre trecutul dumneavoastră.

Tatăl meu a fost pantofar, iar mama muncea la o fermă. Eu voiam însă să ajung om de ştiinţă. Frumuseţea florilor, a insectelor şi a păsărilor din împrejurimile casei noastre pur şi simplu mă fascina. Eram convinsă că acestea sunt opera unei înţelepciuni supraomeneşti.

Deci aţi crezut dintotdeauna în existenţa unui Creator?

Nu. De fapt, am început să am îndoieli cu privire la Dumnezeu încă din copilărie. După ce tatăl meu a murit pe neaşteptate din cauza unui infarct, m-am întrebat: „De ce ar permite suferinţa şi moartea cel care a creat atât de multe frumuseţi?“.

V-a ajutat studiul ştiinţei să găsiţi răspunsul la această întrebare?

Iniţial, nu. Când m-am specializat în biologie moleculară, am început să studiez procesul morţii — procesul normal al morţii celulare programate. Acesta diferă mult de cel al morţii celulare necontrolate, care cauzează inflamaţii şi cangrene. Până acum câţiva ani, oamenii de ştiinţă nu au acordat prea multă atenţie acestui proces, deşi este vital pentru sănătatea noastră.

La ce vă referiţi când spuneţi că acest proces este vital?

Ei bine, corpul nostru este alcătuit din trilioane de celule microscopice. Practic, toate trebuie să moară şi să fie înlocuite. Fiecare tip de celulă are propria durată de viaţă: unele sunt înlocuite la câteva săptămâni, iar altele, la câţiva ani. Sistemul morţii celulare programate din organismul nostru pretinde un control desăvârşit care să menţină echilibrul  fragil dintre procesul morţii celulare şi procesul formării de noi celule.

Pot apărea şi disfuncţii?

Unele studii arată că, atunci când celulele nu mor aşa cum ar trebui, pot apărea artrita reumatoidă sau cancerul. Totodată, dacă celulele mor înainte de vreme, aceasta poate duce la apariţia bolilor Parkinson sau Alzheimer. Cercetările mele constau în găsirea unor tratamente pentru aceste boli.

Ce efect a avut asupra dumneavoastră studiul morţii celulare?

Sincer, m-a nedumerit. Era limpede că acest proces extraordinar fusese conceput de cineva care doreşte să fim sănătoşi. Totuşi, îmi stăruia în minte întrebarea: De ce suferă şi mor oamenii? Nu puteam găsi niciun răspuns la ea.

Eraţi deci convinsă că sistemul morţii celulare programate fusese conceput de cineva.

Da, eram convinsă. Complexitatea întregului proces este absolut extraordinară, iar rafinamentul lui stă mărturie unei înţelepciuni ieşite din comun. Consider că această înţelepciune îi aparţine lui Dumnezeu. Cu ajutorul unor miscroscoape puternice, studiez multe mecanisme complexe care controlează acest proces. Unele mecanisme pot declanşa procesul de distrugere în doar câteva secunde dacă e necesar, iar celulele iau parte la propria distrugere. Procesul este uluitor de bine pus la punct.

Aveaţi unele nelămuriri cu privire la Dumnezeu şi la suferinţă. Cum vi le-aţi clarificat?

În 1991, la uşa mea au bătut doi Martori ai lui Iehova. I-am întrebat de ce murim. Ei mi-au arătat răspunsul Bibliei: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea“ (Romani 5:12). Dacă primul om ar fi ascultat de Dumnezeu, ar fi trăit veşnic. Imediat am realizat că aceasta era în armonie cu concluzia la care ajunsesem în urma cercetărilor mele. De fapt, pentru mine era evident că Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să moară. Întrucât aproape toate celulele corpului sunt înlocuite cu regularitate, e clar că viaţa veşnică este posibilă.

Ce v-a convins că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?

M-a impresionat ce spune Biblia referitor la Dumnezeu în Psalmul 139:16: „Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui“. Ca biochimist, eu studiez informaţia genetică scrisă în celulele noastre. De unde ştia psalmistul de aceste informaţii scrise? Cu cât învăţam mai multe din Biblie, cu atât eram mai convinsă că este inspirată de Dumnezeu.

Cum aţi fost ajutată să înţelegeţi învăţăturile Bibliei?

După ce un Martor al lui Iehova s-a oferit să studieze Biblia cu mine, am aflat în sfârşit de ce permite Dumnezeu suferinţa. Am învăţat totodată că Dumnezeu are drept scop, aşa cum arată Biblia, ‘să înghită moartea pentru totdeauna’ (Isaia 25:8). Pentru Creatorul nostru va fi uşor să facă în aşa fel încât minunatele sisteme din corpul nostru să funcţioneze perfect, iar noi să ne bucurăm de viaţă fără sfârşit.

Cum v-aţi folosit cunoştinţele din Biblie pentru a-i ajuta pe alţii?

Ei bine, în 1995 am devenit Martoră a lui Iehova, iar de atunci încerc să profit de orice ocazie pentru a le împărtăşi altora ceea ce am învăţat din Biblie. De exemplu, una dintre colegele mele a fost distrusă când fratele său s-a sinucis. Biserica ei îi învaţă pe oameni că Dumnezeu nu iartă niciodată sinuciderea. I-am arătat însă speranţa biblică a învierii (Ioan 5:28, 29). S-a simţit foarte mângâiată când a aflat că Creatorului îi pasă de noi. În astfel de momente, împărtăşirea adevărurilor biblice îmi aduce mai multe satisfacţii decât ştiinţa!