DEŞI urechile cosaşului sud-american (Copiphora gorgonensis) nu au nici măcar un milimetru lungime, ele funcţionează foarte asemănător cu urechea umană. Insecta poate distinge o mare varietate de frecvenţe provenite de la mare depărtare. De exemplu, poate face deosebire între sunetele emise de alt cosaş şi ultrasunetele emise de un liliac la vânătoare.

Gândiţi-vă: Urechile cosaşului sunt situate pe cele două membre anterioare. Asemenea urechii umane, urechea cosaşului captează sunetele, le prelucrează şi le analizează frecvenţa. Oamenii de ştiinţă însă au descoperit în interiorul urechii insectei un organ unic: o cavitate plină cu lichid sub presiune de forma unui balon alungit. Organul, pe care l-au numit veziculă acustică, are un rol asemănător cohleei prezente la mamifere, dar este mult mai mică. Auzul remarcabil al cosaşului se datorează acestei vezicule acustice.

Profesorul Daniel Robert de la Facultatea de Ştiinţe Biologice din cadrul Universităţii Bristol (Marea Britanie) afirmă că descoperirea îi va ajuta pe ingineri „să realizeze dispozitive auditive inspirate din natură, mai mici şi mai eficiente ca oricând“. Cercetătorii sunt de părere că descoperirea va contribui şi la dezvoltarea unui nou capitol în domeniul tehnologiei cu ultrasunete, inclusiv a unor sisteme imagistice pentru spitale.

Ce credeţi? Au apărut cosaşul sud-american şi auzul lui remarcabil prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?