MOLOHUL, sau diavolul ţepos australian (Moloch horridus), extrage apă din ceaţă, din umiditatea din aer şi din nisipul ud. Apoi o direcţionează spre gură pentru a-şi potoli setea. Cum reuşeşte şopârla să facă aceasta? Secretul constă în pielea sa neobişnuită.

Gândiţi-vă: Pielea diavolului ţepos este acoperită cu solzi. Unii oameni de ştiinţă cred că picăturile de apă sau de rouă colectate pe solzi alunecă pe suprafaţa aspră a pielii şi pătrund în reţeaua de canale semideschise dintre solzi. Aceste canale sunt conectate între ele şi ajung până la colţurile gurii diavolului ţepos.

Dar cum urcă apa pe picioarele şopârlei şi apoi de-a lungul corpului ei, până la gură, sfidând astfel legea gravitaţiei? Cum extrage şopârla apa din suprafeţele umede prin simpla frecare a burţii de acestea?

Se pare că cercetătorii au descoperit secretul diavolului ţepos. Canalele de pe suprafaţa pielii sunt conectate prin intermediul unor tuburi cu o altă reţea de canale din interiorul pielii şopârlei. Structura acestor canale face posibilă acţiunea capilară, fenomen care constă în ascensiunea apei în tuburi foarte înguste prin învingerea forţei gravitaţionale. Pielea şopârlei acţionează, aşadar, ca un burete.

Janine Benyus, preşedinte al Biomimicry Institute, afirmă că, imitând această tehnică de extragere a apei, inginerii ar putea proiecta un sistem care să elimine umiditatea din aer pentru a răci clădirile într-un mod mai eficient şi pentru a obţine apă potabilă.

Ce credeţi? Au apărut diavolul ţepos şi capacitatea unică a pielii sale de a extrage apa prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?