CAPACITATEA furnicilor de a ridica greutăți mult mai mari decât greutatea propriului corp îi uluiește pe inginerii mecanici. Pentru a înțelege secretul acestor insecte, inginerii de la Universitatea de Stat din Ohio, SUA, au studiat, prin tehnici de inginerie inversă, o parte din anatomia furnicii, din caracteristicile ei fizice și din funcțiile ei mecanice. Ei au realizat modele computerizate folosind imagini ale secțiunilor transversale ale furnicii, obținute cu ajutorul unui microcomputer tomograf, și simulări ale forțelor care acționează asupra ei când ridică greutăți.

O parte importantă a anatomiei furnicii este gâtul ei, care trebuie să suporte întreaga greutate a lucrului pe care ea îl prinde în gură. Țesuturile moi din componența gâtului se îmbină cu exoscheletul dur al toracelui și cu cel al capului într-un mod asemănător celui în care se întrepătrund degetele când împreunăm mâinile. „Modelul și structura acestei îmbinări sunt esențiale pentru o asemenea performanță la nivelul articulației gâtului”, a declarat unul dintre cercetători. „După cât se pare, acest tip unic de îmbinare între materialul moale și cel tare mărește aderența și constituie caracteristica structurală care îi conferă articulației gâtului capacitatea de a suporta o încărcătură atât de mare.” Cercetătorii speră ca o înțelegere exactă a modului în care funcționează gâtul furnicii să contribuie la înregistrarea unor progrese în proiectarea de mecanisme robotizate.

Ce credeți? Este gâtul furnicii, cu sistemele lui mecanice complexe, rezultatul evoluției? Sau este opera unui Proiectant?