Spuneți-ne câte ceva despre trecutul dumneavoastră.

M-am născut în 1959, în orașul Fuzhou, provincia Jiangxi (China). Când aveam opt ani, țara trecea prin Marea Revoluție Culturală Proletară, cum este ea cunoscută. Tatăl meu era inginer în construcții civile. I s-a cerut să construiască o cale ferată într-o zonă îndepărtată. Ani la rând, ne-a vizitat doar o dată pe an. În tot acel timp am stat cu mama, care era învățătoare. De fapt, locuiam chiar în școala la care preda. În 1970, a trebuit să ne mutăm în Liufang, pe atunci un sătuc sărac din districtul Linchuan, unde alimentele se găseau cu greu.

În ce credea familia dumneavoastră?

Tata nu era interesat nici de religie, nici de politică. Mama era budistă. La școală, am fost învățat că viața a evoluat în urma unor procese naturale, iar eu am crezut ce mi-au zis profesorii.

Ce v-a stârnit interesul față de matematică?

Am fost atras de matematică pentru că presupune căutarea adevărului prin raționamente logice. Am mers la facultate la scurt timp după moartea conducătorului revoluției, Mao Zedong, survenită în 1976. Ca specializare am ales matematica. După masterat, am început să lucrez în domeniul cercetării matematice pentru proiectarea reactoarelor nucleare.

Care a fost prima impresie despre Biblie?

În 1987 am venit în Statele Unite ca să fac doctoratul la Texas A&M University. Știam că mulți americani cred în Dumnezeu și citesc Biblia. De asemenea, auzisem că Biblia conține multe sfaturi înțelepte și  practice, așa că m-am gândit că ar fi bine să o citesc.

Învățăturile Bibliei erau într-adevăr practice. Dar, pentru că unele părți ale Bibliei mi s-au părut greu de înțeles, am renunțat destul de repede la citirea ei.

Cum v-a fost stârnit din nou interesul față de Biblie?

În 1990, o Martoră a lui Iehova a venit la ușa mea și mi-a arătat că Biblia vorbește despre un viitor mai bun pentru omenire. Ea a rugat un cuplu să treacă pe la mine ca să mă ajute să înțeleg Biblia. Ulterior, și soția mea, Liping, fostă profesoară de fizică la un liceu din China, a început să studieze Biblia. Pe atunci și ea era atee. Amândoi am aflat ce spune Biblia despre originea vieții. Ideea existenței unui Creator era ceva nou pentru mine, așa că am decis să cercetez subiectul.

În ce au constat cercetările?

Ca matematician, am învățat să calculez probabilitatea producerii unui eveniment. În plus, știam că, pentru ca viața să apară spontan, proteinele trebuiau să existe deja. Prin urmare, am încercat să calculez probabilitatea ca o proteină să apară în urma unui proces nedirijat. Proteinele se numără printre cele mai complexe molecule cunoscute, iar celulele vii au mii de tipuri de proteine care interacționează între ele într-un mod foarte precis. Mi-am dat seama, ca și alții de altfel, că formarea spontană a unei proteine este atât de improbabilă, încât efectiv este imposibilă! Nimic din ce am citit legat de teoria evoluției nu oferea explicații satisfăcătoare privind modul în care aceste molecule extrem de complexe puteau să se creeze singure, ca să nu mai vorbim de sistemele vii alcătuite din numeroase molecule. Faptele m-au convins că există un Creator.

Ce v-a convins că Biblia provine de la Dumnezeu?

Pe măsură ce studiam cu Martorii lui Iehova, am aflat că Biblia conține multe profeții detaliate, care s-au împlinit. De asemenea, am văzut personal foloasele aplicării principiilor biblice. M-am întrebat: „Cum au putut scriitorii Bibliei să scrie, cu mii de ani în urmă, cuvinte pline de înțelepciune, care sunt practice și pentru zilele noastre?”. Treptat, mi-am dat seama că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce anume vă convinge în continuare că există un Creator?

Meditând la complexitatea din natură nu pot să nu cred într-un Creator. Actualmente, realizez programe pentru calculator și rămân adesea uimit de modul în care creierul nostru depășește cu mult aceste programe. De pildă, capacitatea creierului de a recunoaște vorbirea este impresionantă. Cei mai mulți dintre noi pot înțelege cu ușurință vorbirea chiar dacă ea conține propoziții incomplete, râsete, tuse, bâlbâieli, accente diferite, ecouri, zgomote de fond sau efecte de distorsionare a vocii. Ați putea crede că acest lucru nu e atât de remarcabil. Dar programatorii sunt de altă părere. Nici cele mai bune programe de recunoaștere vocală nu se compară cu creierul uman!

Spre deosebire de cele mai complexe calculatoare, creierul nostru discerne sentimente, recunoaște accentele și identifică vorbitorii în baza caracteristicilor vocale. Programatorii studiază cum ar putea calculatoarele să imite capacitatea creierului uman de a recunoaște vorbirea. Sunt convins că nu fac altceva decât să studieze lucrările de creație ale lui Dumnezeu.