Când vrei să cunoști pe cineva, probabil că prima întrebare pe care i-o pui este: „Cum te numești?”. Dacă i-ai putea pune această întrebare lui Dumnezeu, ce răspuns ai primi?

„Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu.” (Isaia 42:8)

Acest nume este important pentru Dumnezeu. Nimeni nu i l-a pus, el însuși și l-a ales. Iehova a declarat: „Acesta este numele meu pe veșnicie și cu acest nume voi fi amintit din generație în generație”. (Exodul 3:15) În Biblie, numele lui Dumnezeu apare de mai multe ori decât oricare dintre titlurile sale, precum Atotputernic, Tată, Domn sau Dumnezeu, și de mult mai multe ori decât orice alt nume, precum Avraam, Moise, David sau Isus. În plus, Iehova dorește ca numele său să fie cunoscut. Biblia afirmă: „Să se știe că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul!”. (Psalmul 83:18)

Acest nume este important pentru Isus. În rugăciunea cunoscută ca „Tatăl nostru”, Isus și-a îndemnat continuatorii să îi adreseze lui Dumnezeu această cerere: „Sfințească-se Numele Tău”. (Matei 6:9, Cornilescu, 1996) Isus însuși s-a rugat: „Tată, glorifică-ți numele!”. (Ioan 12:28) Pentru Isus, glorificarea numelui lui Dumnezeu a fost de primă importanță. De aceea, el a spus într-o rugăciune: „Eu le-am făcut cunoscut numele tău și îl voi mai face cunoscut”. (Ioan 17:26)

Acest nume este important pentru cei care îl cunosc pe Dumnezeu. În trecut, închinătorii lui Dumnezeu au înțeles că protecția și salvarea lor aveau  legătură cu numele unic al lui Dumnezeu. „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge în el și găsește ocrotire.” (Proverbele 18:10) „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat.” (Ioel 2:32) Biblia arată că numele lui Dumnezeu va fi un semn de identificare a celor care îi slujesc. „Fiecare popor va umbla în numele dumnezeului său, dar noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pentru totdeauna, da, veșnic.” (Mica 4:5; Faptele 15:14)

Acest nume îl identifică perfect pe Dumnezeu. Mulți erudiți au ajuns la concluzia că numele Iehova înseamnă „El face să devină”. Într-o discuție purtată cu Moise, Iehova Dumnezeu a dezvăluit mai clar semnificația numelui său când a spus despre sine: „Eu voi deveni ce voi alege să devin”. (Exodul 3:14) Numele divin nu dezvăluie doar rolul lui Dumnezeu de Creator, care a adus în existență toate lucrurile. El arată și capacitatea lui Dumnezeu de a face ca el însuși și creația lui să devină orice este necesar pentru a îndeplini scopul său. Deși titlurile îi descriu poziția, autoritatea sau puterea, doar numele său, Iehova, transmite tot ceea ce este el și ceea ce poate deveni.

Acest nume dezvăluie sentimentele lui Dumnezeu față de noi. Semnificația numelui divin transmite și ideea de atașament față de creație, deci și față de noi. Mai mult, dacă Dumnezeu ne-a spus care este numele său înseamnă că el vrea să îl cunoaștem. De fapt, el a luat inițiativa și și-a dezvăluit numele înainte ca oamenii să-l caute. Evident, Dumnezeu nu vrea să îl privim ca pe o zeitate obscură și distantă, ci ca pe o Persoană reală, de care ne putem apropia. (Psalmul 73:28)

Când folosim numele lui Dumnezeu, arătăm care sunt sentimentele noastre față de El. Să zicem că îți faci un prieten și îl rogi să-ți spună pe nume. Cum te-ai simți dacă el ar refuza de fiecare dată să-ți folosească numele? În timp, probabil că te-ai întreba dacă vrea cu adevărat să-ți fie prieten. Așa stau lucrurile și cu Dumnezeu. Iehova ne-a spus care este numele său și ne îndeamnă să îl folosim. Când facem asta, îi arătăm lui Iehova că vrem să fim prietenii lui. El chiar îi remarcă pe „cei ce meditează la [sau „prețuiesc”, nota de subsol] numele său”! (Maleahi 3:16)

Dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu, este esențial să facem primul pas: să-i cunoaștem numele. Însă nu trebuie să ne oprim aici. Trebuie să descoperim Persoana care poartă acest nume, să aflăm ce calități are ea.