1, 2. a) Ce opinii au unii oameni cu privire la liberul-arbitru? b) Ce ne învață Biblia cu privire la libertatea de a alege și ce întrebări vom analiza?

 CÂND a trebuit să ia o decizie personală, o femeie i-a spus prietenei sale: „Nu-mi cere să gândesc, spune-mi mai bine ce să fac. Este mai ușor”. Această femeie a preferat să i se spună ce să facă, în loc să își folosească liberul-arbitru, un dar prețios cu care a înzestrat-o Creatorul ei. Ce se poate spune despre tine? Îți place să iei singur decizii sau preferi ca altcineva să decidă în locul tău? Ce înseamnă pentru tine libertatea de a alege?

² De-a lungul timpului, liberul-arbitru a fost subiectul multor dezbateri. Unii susțin că nu există liber-arbitru și că toate acțiunile noastre sunt predeterminate de Dumnezeu. Alții spun că suntem cu adevărat liberi să alegem doar dacă avem libertate absolută. Totuși, pentru a înțelege în mod corect ce este liberul-arbitru, cel mai bine este să apelăm la Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia dezvăluie că Iehova ne-a creat cu liber-arbitru, adică cu capacitatea și libertatea de a lua decizii pe baza rațiunii. (Citește Iosua 24:15.) În plus, ea răspunde la următoarele întrebări: Cum ar trebui să ne folosim libertatea de a lua decizii? Este libertatea noastră limitată? Cum arată modul în care ne folosim liberul-arbitru cât de mult îl iubim pe Iehova? Cum putem arăta respect față de deciziile altora?

 3. Ce exemplu ne-a oferit Iehova în ce privește exercitarea libertății?

³ Deși numai Iehova are libertate absolută, modul în care el își folosește libertatea constituie un model pentru noi. De exemplu, Iehova a ales Israelul să fie poporul său, ‘proprietatea sa specială’. (Deut. 7:6-8) El nu a luat această decizie la voia întâmplării, ci a respectat o promisiune pe care i-o făcuse cu secole înainte prietenului său Avraam. (Gen. 22:15-18) În plus, Iehova își exercită întotdeauna libertatea cu iubire și dreptate. Acest lucru reiese clar din modul în care i-a disciplinat pe israeliți, care au abandonat de repetate ori închinarea adevărată. Când aceștia s-au căit sincer, Iehova le-a arătat bunătate și îndurare spunând: „Îi voi vindeca de infidelitatea lor. Îi voi iubi din inimă [sau de bunăvoie, nota de subsol]”. (Os. 14:4) Așadar, Iehova este un exemplu minunat în ce privește exercitarea libertății în folosul altora!

 4, 5. a) Cine a fost primul care a primit darul liberului-arbitru și cum l-a folosit el? b) Ce întrebare trebuie să ne punem fiecare?

⁴ Când a început să creeze, Iehova a decis în mod iubitor să-și înzestreze creaturile inteligente cu liber-arbitru. Primul care a primit acest dar a fost Fiul său întâi născut, „chipul Dumnezeului nevăzut”. (Col. 1:15) Chiar înainte de a veni pe pământ, Isus a ales să-i rămână loial Tatălui său și să nu i se alăture lui Satan în răzvrătirea sa. Mai târziu, când se afla pe pământ, Isus și-a folosit liberul-arbitru pentru a respinge ispitele lui Satan. (Mat. 4:10) În noaptea dinaintea morții sale, în timp ce se ruga fierbinte, Isus și-a exprimat din nou hotărârea de a face voința lui Dumnezeu. El a spus: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuși, să se facă nu voința mea, ci a ta!”. (Luca 22:42) Fie ca și noi să urmăm exemplul lui Isus și să ne folosim liberul-arbitru pentru a-l onora pe Iehova și pentru a înfăptui voința sa. Dar este posibil acest lucru?

⁵ Da, putem urma exemplul lui Isus deoarece și noi am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. (Gen. 1:26) Totuși, noi nu avem libertate absolută, așa cum are Iehova. Cuvântul lui Dumnezeu arată că, spre binele nostru, Iehova ne-a acordat libertate între anumite limite, pe care trebuie să le respectăm. De exemplu, soțiile trebuie să se supună soților lor, iar copiii, părinților lor. (Ef. 5:22; 6:1) Cum ne influențează aceste limite modul în care ne folosim liberul-arbitru? Viitorul nostru veșnic depinde de răspunsul la această întrebare.

 6. Explicați de ce este important ca libertatea noastră să fie limitată.

⁶ Dar este libertatea îngrădită cu adevărat libertate? Da! Limitele impuse de Iehova libertății oamenilor au rolul de a-i ocroti. De pildă, am putea decide să mergem cu mașina într-un oraș îndepărtat. Dar ne-am simți în siguranță dacă am conduce pe o autostradă unde nu există legi de circulație și unde fiecare șofer este liber să decidă cu ce viteză să meargă și pe ce parte a drumului să circule? Cu siguranță, nu. Restricțiile, sau limitele, sunt necesare pentru ca toți să ne bucurăm de foloasele pe care le aduce adevărata libertate. Pentru a înțelege mai bine cât de înțelept este să ne folosim libertatea de alegere în limitele stabilite de Iehova, să analizăm câteva exemple biblice.

 7. a) Ce deosebire a existat între Adam și celelalte creaturi din Eden? b) Descrieți o situație în care Adam și-a folosit liberul-arbitru.

⁷ Când l-a creat pe primul om, Adam, Dumnezeu i-a oferit același dar pe care li-l  oferise îngerilor: darul liberului-arbitru. Acest lucru l-a diferențiat pe om de animale, întrucât ele acționează după instinct. Să analizăm o situație în care Adam și-a folosit în mod corect liberul-arbitru. Cu toate că animalele au fost create înaintea omului, Iehova i-a rezervat lui Adam plăcerea de a le pune nume. Dumnezeu „le aducea la om ca să vadă cum le va numi pe fiecare”. După ce Adam a observat comportamentul animalelor și le-a pus un nume potrivit, Iehova nu a intervenit în alegerile făcute de Adam și nici nu le-a anulat. Biblia spune că așa „cum numea omul fiecare suflet viu, așa îi era numele”. (Gen. 2:19)

 8. Explicați cum și-a folosit Adam în mod greșit liberul-arbitru și care au fost consecințele.

⁸ Iehova i-a încredințat lui Adam responsabilitatea de a transforma pământul în paradis spunându-i: ‘Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul, supuneți-l și stăpâniți peste pești, peste creaturile zburătoare și peste orice creatură vie care se mișcă pe pământ’. (Gen. 1:28) Din nefericire, Adam nu a fost mulțumit cu însărcinarea primită. El a ales să încalce limitele libertății acordate de Dumnezeu mâncând din fructul pomului interzis. Faptul că Adam și-a folosit în mod greșit liberul-arbitru a însemnat pentru descendenții săi mii de ani de suferință și durere. (Rom. 5:12) Înțelegând consecințele deciziei lui Adam, ne simțim îndemnați să ne folosim liberul-arbitru cu simțul responsabilității și în limitele stabilite de Iehova.

 9. Ce alegere a pus Iehova în fața israeliților și ce au promis ei?

⁹ Descendenții lui Adam și ai Evei au moștenit imperfecțiunea și moartea de la părinții lor neascultători. Totuși, ei nu și-au pierdut dreptul de a-și folosi liberul-arbitru. Acest lucru reiese cu claritate din modul în care Dumnezeu a tratat cu națiunea Israel. Prin intermediul lui Moise, Iehova le-a acordat israeliților posibilitatea de a accepta sau de a respinge privilegiul de a deveni proprietatea sa specială. (Ex. 19:3-6) Ce au ales ei? Au ales de bunăvoie să respecte condițiile impuse de Dumnezeu pentru a deveni poporul său și au declarat în unanimitate: „Suntem gata să facem tot ce a spus Iehova”. (Ex. 19:8) Din nefericire, acest popor a ajuns să-și folosească în mod greșit libertatea de alegere încălcându-și promisiunea. Din atitudinea israeliților desprindem o lecție importantă: să prețuim mereu darul liberului-arbitru rămânând aproape de Iehova și respectând cerințele sale drepte. (1 Cor. 10:11)

10. Ce exemple arată că, în pofida imperfecțiunii, putem să ne folosim liberul-arbitru într-un mod care îl onorează pe Dumnezeu? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹⁰ În Evrei, capitolul 11, găsim numele a 16 slujitori ai lui Dumnezeu care și-au folosit liberul-arbitru în limitele stabilite de Iehova. Drept urmare, ei au avut parte de numeroase binecuvântări și de o speranță sigură. De exemplu, Noe a dovedit o credință puternică și a ales să respecte instrucțiunile lui Dumnezeu construind o arcă pentru salvarea lui, a familiei lui și, implicit, a generațiilor următoare. (Evr. 11:7) Avraam și Sara au plecat de bunăvoie spre „țara promisiunii” urmând instrucțiunile lui Dumnezeu. Chiar și după ce au pornit în această lungă călătorie, ei „ar fi avut ocazia să se întoarcă” în orașul prosper Ur. Totuși, cu ochii credinței, ei au continuat să privească spre viitor, spre „împlinirea promisiunilor [lui Dumnezeu]”; Avraam și Sara ‘au năzuit spre un loc mai bun’. (Evr. 11:8, 9, 13, 15, 16) Moise a renunțat la bogățiile Egiptului „alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului”. (Evr. 11:24-26) Fie ca și noi să imităm credința acestor slujitori ai lui Iehova din vechime prețuind darul liberului-arbitru  și folosindu-l pentru a înfăptui voința lui Dumnezeu.

11. a) Care este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le avem deoarece am fost înzestrați cu liber-arbitru? b) Ce te motivează să-ți folosești liberul-arbitru în mod corect?

¹¹ Deși, aparent, ar fi mai simplu ca cineva să decidă în locul nostru, acest lucru ne-ar priva de una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le avem deoarece am fost înzestrați cu liber-arbitru. Despre această binecuvântare se vorbește în Deuteronomul 30:19, 20. (Citește.) În versetul 19 se arată ce alegere trebuiau să facă israeliții. Iar din versetul 20 aflăm că Iehova le-a dat acestora posibilitatea de a-i arăta ce era în inima lor. Și noi putem alege să ne închinăm lui Iehova. Nu există o motivație mai puternică de a ne folosi liberul-arbitru în mod corect decât aceea de a ne exprima iubirea pentru Dumnezeu și de a-i aduce onoare și glorie!

12. Ce nu ar trebui niciodată să facem cu darul liberului-arbitru?

¹² Imaginează-ți că îi oferi unui prieten un cadou prețios. Cât de dezamăgit ai fi dacă ai afla că el a aruncat cadoul la gunoi sau, mai rău, l-a folosit ca să-i facă rău cuiva! Să ne gândim cum se simte Iehova văzând că atât de mulți oameni își folosesc în mod greșit liberul-arbitru când iau decizii în viață, unele dintre acestea răsfrângându-se negativ asupra altora! Așa cum s-a profețit în Biblie, în „zilele din urmă”, oamenii aveau să fie „nerecunoscători”. (2 Tim. 3:1, 2) Fie ca niciodată să nu ajungem să ne folosim în mod greșit darul prețios al liberului-arbitru sau să-i subestimăm valoarea. Cum putem evita acest lucru?

13. Cum ne-am putea folosi în mod greșit libertatea creștină?

¹³ Toți avem libertatea să alegem cu cine să ne asociem, cum să ne îmbrăcăm și să ne aranjăm sau cum să ne destindem. Totuși, am putea ajunge să ne folosim libertatea ca „paravan al răutății” dacă am deveni sclavii propriilor dorințe carnale sau dacă am adopta capriciile și tendințele detestabile ale acestei lumi. (Citește 1 Petru 2:16.) Noi nu ne ‘folosim libertatea ca prilej pentru carne’, ci suntem hotărâți să facem alegeri care să ne ajute să trăim în armonie cu îndemnul: „Faceți toate lucrurile  spre gloria lui Dumnezeu!”. (Gal. 5:13; 1 Cor. 10:31)

14. Ce legătură există între faptul de a ne încrede în Iehova și folosirea liberului-arbitru?

¹⁴ O altă modalitate prin care putem arăta că prețuim darul liberului-arbitru este aceea de a ne pune încrederea în Iehova și de a ne lăsa îndrumați de el pentru a ști cum să acționăm fără a depăși limitele stabilite de el. Doar Iehova este ‘Cel care ne învață ce ne este de folos, Cel care ne călăuzește pe calea pe care trebuie să umblăm’. (Is. 48:17) Să recunoaștem cu umilință adevărul următoarelor cuvinte inspirate: „Știu bine, o, Iehova, că nu-i aparține omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-și conducă pașii”. (Ier. 10:23) Fie ca niciodată să nu cădem în capcana de a ajunge să ne bizuim pe priceperea noastră, așa cum au făcut Adam și israeliții răzvrătiți. Mai degrabă, ‘să ne încredem în Iehova din toată inima noastră’! (Prov. 3:5)

15. Ce învățăm din principiul consemnat în Galateni 6:5?

¹⁵ Una dintre limitele libertății noastre este aceea că trebuie să respectăm dreptul altora de a lua decizii în viață. Având în vedere că toți avem darul liberului-arbitru, este posibil ca doi creștini aflați în aceeași situație să nu ia întotdeauna aceeași decizie. Acest lucru este valabil și în chestiuni legate de conduită și de închinare. Să ne amintim principiul din Galateni 6:5. (Citește.) Când înțelegem că fiecare creștin trebuie ‘să-și poarte propria sarcină’, vom respecta dreptul altora de a-și folosi darul liberului-arbitru.

16, 17. a) Ce problemă legată de folosirea liberului-arbitru a apărut în congregația din Corint? b) Cum a rezolvat Pavel problema și ce învățăm de aici?

¹⁶ Să analizăm un exemplu din Biblie, care arată de ce trebuie să respectăm libertatea fraților noștri de a lua singuri decizii în chestiuni legate de conștiință. Între creștinii din Corint au apărut opinii diferite cu privire la consumul de carne care fusese, probabil, oferită idolilor, iar apoi pusă în vânzare la măcelărie. Unii erau de părere că, întrucât un idol nu înseamnă nimic, carnea putea fi consumată fără mustrări de conștiință. Alții însă, care înainte se închinaseră la idolii respectivi, considerau că a consuma acea carne era un act de închinare. (1 Cor. 8:4, 7) Aceasta era o problemă sensibilă, care putea crea dezbinare în congregație. Cum i-a ajutat Pavel pe creștinii din Corint să-și însușească punctul de vedere al lui Dumnezeu în această chestiune?

¹⁷ Pentru început, Pavel le-a amintit tuturor că niciun aliment nu-i va apropia de Dumnezeu. (1 Cor. 8:8) Apoi i-a avertizat să nu permită ca dreptul lor de a alege ‘să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi’. (1 Cor. 8:9) Iar, ulterior, le-a spus celor ce aveau o conștiință mai slabă să nu-i judece pe cei care alegeau să mănânce carnea respectivă. (1 Cor. 10:25, 29, 30) Așadar, în această chestiune importantă legată de închinare, fiecare creștin trebuia să decidă singur. Nu ar trebui deci ca și noi să respectăm dreptul fraților noștri de a decide singuri în chestiuni mai puțin importante? (1 Cor. 10:32, 33)

18. Cum putem arăta că prețuim darul liberului-arbitru?

¹⁸ Iehova ne-a dăruit liberul-arbitru și, odată cu el, adevărata libertate. (2 Cor. 3:17) Prețuim acest dar deoarece ne permite să luăm decizii prin care îi arătăm lui Iehova cât de mult îl iubim. Să manifestăm recunoștință față de darul liberului-arbitru folosindu-l într-un mod care îl onorează pe Dumnezeu și respectând modul în care alții aleg să-l folosească!