CUNOȘTI un frate sau o soră care s-a mutat într-o țară străină unde este nevoie de mai mulți vestitori ai Regatului? Deseori spunem că astfel de Martori slujesc unde este mai multă nevoie de ajutor. Te-ai întrebat vreodată: Ce îi motivează să slujească în străinătate? Cum se pregătesc pentru această formă a serviciului? Aș putea sluji și eu în acest fel? O modalitate de a găsi răspunsul la astfel de întrebări ar fi să stai de vorbă cu unii dintre acești frați și surori. Haideți să facem lucrul acesta.

Ce te-a făcut să te gândești să slujești într-o țară străină în care este mai multă nevoie de ajutor? Amy are în jur de 35 de ani și este din Statele Unite. Ea spune: „De mulți ani mă gândeam să slujesc într-o țară străină, dar mi se părea că nu voi atinge niciodată acest obiectiv”. Ce a ajutat-o să-și schimbe punctul de vedere? „În 2004, un cuplu care slujește în Belize m-a invitat să-i vizitez și să fac pionierat împreună cu ei o lună. Am mers acolo și mi-a plăcut foarte mult! După un an, m-am mutat în Ghana pentru a sluji ca pionieră.”

În urmă cu câțiva ani, Stephanie, care se apropie de 30 de ani și este tot din Statele Unite, și-a analizat cu atenție situația și s-a gândit: „Am o sănătate bună și nu am obligații familiale. Chiar aș putea să fac mult mai mult pentru Iehova”. Această autoanaliză sinceră a motivat-o să se mute în Ghana pentru a-și extinde serviciul. Filip și Ida, un cuplu de pionieri de vârstă mijlocie din Danemarca, au visat dintotdeauna să se mute într-un teritoriu unde este mai multă nevoie de ajutor. Ei au căutat modalități de a-și împlini visul. Filip spune: „Când ni s-a ivit ocazia de a ne muta, a fost ca și cum Iehova ne-ar fi zis: «Haideți, porniți la drum!»”. În 2008, ei s-au mutat în Ghana și au slujit acolo mai bine de trei ani.

 Hans și Brook, un cuplu de pionieri care au peste 30 de ani, slujesc în prezent în Statele Unite. În 2005, ei au participat la operațiunile de ajutorare de după uraganul Katrina. Mai târziu au depus cerere pentru a sluji la proiecte de construcție în alte țări, însă nu au fost invitați. Hans își amintește: „Apoi, la un congres, într-o cuvântare s-a spus că regele David a acceptat faptul că nu i s-a permis să construiască templul și, ca urmare, și-a schimbat obiectivul. Această idee ne-a ajutat să înțelegem că nu este nicio problemă să-ți schimbi obiectivele teocratice” (1 Cron. 17:1-4, 11, 12; 22:5-11). Brook adaugă: „Iehova dorea să batem la altă ușă”.

După ce au auzit experiențe fascinante de la prieteni care au slujit în alte țări, Hans și Brook s-au simțit îndemnați să încerce să facă pionierat în străinătate. În 2012, ei au mers în Ghana și au putut sluji acolo patru luni, ajutând o congregație de limbajul semnelor. Chiar dacă au trebuit să se întoarcă în Statele Unite, experiența din Ghana le-a întărit hotărârea de a păstra interesele Regatului pe primul loc în viață. De atunci au ajutat la construirea filialei din Micronezia.

Cum te-ai pregătit pentru a sluji unde este mai multă nevoie de ajutor? „Am făcut cercetări în Turnul de veghe, căutând articole pe acest subiect, spune Stephanie. a De asemenea, am vorbit cu bătrânii de congregație, precum și cu supraveghetorul de circumscripție și cu soția lui despre dorința mea de a sluji în străinătate. Cel mai important, m-am rugat deseori lui Iehova cu privire la obiectivul meu.” În același timp, Stephanie și-a păstrat viața simplă, iar acest lucru i-a permis să pună bani deoparte pentru a se putea întreține în străinătate.

Hans relatează: „L-am rugat pe Iehova să ne îndrume, deoarece voiam  să mergem acolo unde dorea el. Am menționat în rugăciune și data concretă la care voiam să ne punem planul în aplicare”. Ei au trimis scrisori la patru filiale. După ce au primit un răspuns foarte favorabil de la filiala din Ghana, ei au mers acolo cu intenția de a rămâne două luni. Hans spune: „Ne-a plăcut atât de mult să colaborăm cu congregația, încât ne-am prelungit șederea”.

George și Adria, care sunt din Canada și se apropie de 40 de ani, au păstrat în minte faptul că Iehova binecuvântează deciziile bune, nu doar intențiile bune. Așa că au făcut pași hotărâți pentru a-și atinge obiectivul. Ei au luat legătura cu o soră care se mutase în Ghana pentru a sluji unde este mai multă nevoie de ajutor și i-au pus multe întrebări. De asemenea, au scris filialelor din Canada și din Ghana. „Și, spune Adria, am căutat modalități de a ne simplifica și mai mult viața.” Aceste decizii le-au permis să se mute în Ghana în 2004.

Cu ce dificultăți te-ai confruntat după ce te-ai mutat și cum le-ai făcut față? Pentru Amy, prima dificultate a fost dorul de casă. „Totul era foarte diferit de lucrurile cu care eram obișnuită.” Ce anume a ajutat-o? „Membrii familiei mă sunau și îmi spuneau cât de mult apreciază serviciul meu. Acest lucru m-a ajutat să nu uit de ce luasem decizia de a mă muta. Mai târziu am început să comunic cu familia prin apeluri video. Întrucât ne puteam vedea, membrii familiei nu mai păreau să fie atât de departe.” Amy spune că s-a împrietenit cu o soră locală cu multă experiență, iar acest lucru  a ajutat-o să înțeleagă mai bine unele obiceiuri. „Prietena mea a devenit persoana la care apelam ori de câte ori nu înțelegeam de ce oamenii reacționează într-un anumit fel. Cu ajutorul ei, am învățat ce să fac și ce să nu fac, iar asta mi-a fost de mare folos, deoarece mi-am putut îndeplini serviciul cu bucurie.”

George și Adria spun că, atunci când s-au mutat în Ghana, s-au simțit ca și cum s-ar fi întors în timp. „În locul unei mașini de spălat, foloseam găleți. Pregătirea unei mese părea să ia de zece ori mai mult timp decât înainte, spune Adria. Însă, după o vreme, aceste situații oarecum dificile au devenit pur și simplu experiențe noi.” Brook spune: „În pofida obstacolelor cu care ne confruntăm ca pionieri, avem o viață fericită. Când punem laolaltă toate experiențele ziditoare pe care le-am avut, ele alcătuiesc un frumos buchet de amintiri, pe care le prețuim”.

De ce le recomanzi și altora această formă a serviciului? „Este o mare bucurie să predici într-un teritoriu în care oamenii își doresc atât de mult să învețe adevărul, încât vor să studieze Biblia în fiecare zi, spune Stephanie. Faptul de a merge și a sluji unde este mai multă nevoie de ajutor a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată!” În 2014, Stephanie s-a căsătorit cu Aaron, iar, în prezent, ei slujesc la filiala din Ghana.

„Este o experiență minunată”, spune Christine, o pionieră din Germania, care are puțin peste 30 de ani. Christine a slujit în Bolivia înainte să se mute în Ghana. Ea adaugă: „Întrucât sunt departe de familie, apelez întotdeauna la Iehova pentru ajutor. El a devenit pentru mine mai real ca oricând. De asemenea, simt unitatea extraordinară care există în poporul lui Iehova. Această activitate mi-a îmbogățit viața”. Christine s-a căsătorit recent cu Gideon și, împreună, continuă să slujească în Ghana.

Filip și Ida ne spun ce au făcut pentru a-i ajuta pe cei cu care studiază să progreseze. „Înainte aveam 15 studii biblice sau chiar mai multe, însă ne-am limitat la 10 studii, pentru a putea preda mai temeinic.” Au avut foloase cei cu care au studiat? Filip spune: „Am studiat cu un tânăr pe nume Michael. El putea să studieze în fiecare zi și se pregătea atât de bine, încât am terminat cartea Ce învață Biblia într-o lună. După aceea, Michael a devenit vestitor nebotezat. În prima zi în care a mers în predicare, el m-a întrebat: «M-ai putea ajuta la studiile mele biblice?». M-am uitat la el nedumerit. Michael mi-a explicat că începuse trei studii și că avea nevoie de ajutor pentru a le conduce”. Gândește-te, nevoia de vestitori este atât de mare, încât chiar și cei care studiază conduc studii biblice!

Amy ne spune cum și-a dat seama imediat că era mare nevoie de ajutor într-un anumit teritoriu: „La puțin timp după ce am ajuns în Ghana am predicat într-un sat mic și am căutat persoane surde. Am găsit nu una, ci opt persoane surde doar în acel sat!”. Mai târziu, Amy s-a căsătorit cu Eric și, împreună, slujesc ca pionieri speciali. Ei sunt într-o congregație de limbajul semnelor și îi ajută pe unii dintre cei aproximativ 300 de vestitori surzi din țară, precum și pe mulți oameni interesați. Slujind în Ghana, George și Adria au simțit din plin ce înseamnă să fii misionar. Ei s-au bucurat foarte mult când au primit invitația de a participa la cea de-a 126-a clasă a Școlii Galaad! În prezent, ei slujesc ca misionari în Mozambic.

Este foarte încurajator să vedem că atât de mulți frați din alte țări lucrează din greu alături de frații locali la seceriș (Ioan 4:35). În fiecare săptămână, în Ghana se botează în medie 120 de persoane. La fel ca în cazul celor 17 frați și surori care s-au mutat în Ghana pentru a sluji unde este mai multă nevoie de ajutor, iubirea față de Iehova i-a motivat pe mii de evanghelizatori din toată lumea ‘să se ofere de bunăvoie’. Ei slujesc în zone unde este nevoie de mai mulți vestitori ai Regatului. Fără îndoială că, slujind de bunăvoie, ei îi bucură inima lui Iehova! (Ps. 110:3; Prov. 27:11)