1. Cum ar trebui să considerăm credința?

 CREDINȚA este o calitate prețioasă. Nu toți oamenii o au (2 Tes. 3:2). Totuși, Iehova îi dă fiecărui închinător al său ‘o măsură de credință’ (Rom. 12:3; Gal. 5:22). Toți cei care o au ar trebui să fie profund recunoscători.

 2, 3. a) Ce binecuvântări putem avea datorită credinței? b) La ce întrebări vom răspunde în continuare?

² Iehova îi atrage pe oameni la el prin Fiul său, Isus Cristos (Ioan 6:44, 65). Credința în Isus face posibilă iertarea păcatelor, iar, datorită acestui lucru, avem perspectiva de a ne bucura veșnic de prietenia lui Iehova (Rom. 6:23). Ce am făcut noi să merităm o astfel de binecuvântare? Fiind păcătoși, tot ce merităm este moartea (Ps. 103:10). Dar Iehova a văzut potențialul nostru de a face binele. În bunătatea sa nemeritată, el ne-a deschis inima ca să primim vestea bună. Astfel, am început să manifestăm credință în Isus, pe baza căreia putem spera să trăim veșnic. (Citește 1 Ioan 4:9, 10.)

 ³ Dar ce este mai exact credința? Înseamnă ea doar a înțelege la nivelul minții ce binecuvântări ne-a pregătit Dumnezeu? Mai important, în ce moduri trebuie să ne manifestăm credința?

 4. Explicați de ce credința nu implică doar mintea.

⁴ Credința înseamnă mai mult decât a înțelege la nivelul minții care este scopul lui Dumnezeu. Ea este o forță puternică ce motivează o persoană să acționeze în armonie cu voința lui Dumnezeu. Credința în mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu îndeamnă pe cineva să predice vestea bună. Apostolul Pavel a explicat: „Dacă declari public acest «cuvânt cu gura ta», că Isus este Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morți, vei fi salvat. Căci cu inima se manifestă credință pentru dreptate, dar cu gura se face o declarație publică pentru salvare” (Rom. 10:9, 10; 2 Cor. 4:13).

 5. De ce este importantă credința și cum ne-o putem păstra puternică? Ilustrați.

⁵ Evident, pentru a ne bucura de viață veșnică în lumea nouă a lui Dumnezeu, trebuie să avem credință și să ne-o păstrăm puternică. Credința este asemenea unei plante, care are nevoie de apă ca să se dezvolte. Spre deosebire de o plantă artificială, o plantă vie este în continuă schimbare. Ea se ofilește dacă nu are apă, însă, dacă este udată cu regularitate, devine din ce în ce mai frumoasă. Fără suficientă apă, o plantă sănătoasă va muri în cele din urmă. La fel este și cu credința noastră. Dacă nu suntem atenți, ea va slăbi și va muri (Luca 22:32; Evr. 3:12). Dar, dacă facem tot ce putem pentru a ne-o întări, ea va continua ‘să crească’, iar noi vom fi „sănătoși în credință” (2 Tes. 1:3; Tit 2:2).

 6. Cum definește Evrei 11:1 credința?

⁶ Definiția pe care o dă Biblia credinței se găsește în Evrei 11:1. (Citește.) Credința vizează două categorii de lucruri invizibile ochilor noștri: 1) ‘Lucrurile sperate’. Acestea pot include evenimente prezise de Dumnezeu, dar care încă n-au avut loc, precum eliminarea răutății și venirea lumii noi. 2) ‘Realitățile care nu se văd’. În acest context, cuvântul grecesc tradus prin „demonstrarea evidentă” se referă la „dovada convingătoare” a unor realități invizibile, cum ar fi existența lui Iehova Dumnezeu, a lui Isus Cristos și a îngerilor, precum și activitățile Regatului ceresc (Evr. 11:3). Cum dovedim că speranța noastră este vie și că avem credință în lucrurile care nu se văd menționate în Cuvântul lui Dumnezeu? Prin cuvinte și fapte, fără de care credința noastră ar fi incompletă.

 7. Cum ne ajută exemplul lui Noe să înțelegem ce înseamnă a avea credință? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁷ În Evrei 11:7 se vorbește despre credința lui Noe. „După ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, [Noe] a arătat teamă sfântă și a construit o arcă pentru salvarea familiei sale”. El și-a manifestat credința construind o arcă uriașă. Fără îndoială, oamenii l-au întrebat de ce o construia. A ales Noe să nu le răspundă sau le-a spus el să-și vadă de treburile lor? Nicidecum! Credința l-a îndemnat  să le depună mărturie în mod curajos și să-i avertizeze cu privire la judecata iminentă a lui Dumnezeu. Foarte probabil, Noe le-a repetat întocmai cuvintele pe care i le spusese Iehova: „A venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de violență din cauza lor . . . Iată că eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forță de viață. Tot ce este pe pământ va pieri”. Și, în mod sigur, Noe le-a explicat oamenilor care era singura modalitate de salvare repetându-le porunca lui Dumnezeu de a intra în arcă. Astfel, Noe și-a manifestat credința și prin faptul că a fost „un predicator al dreptății” (Gen. 6:13, 17, 18; 2 Pet. 2:5).

 8. Ce a explicat discipolul Iacov cu privire la adevărata credință?

⁸ Iacov a scris și el despre credință, probabil la puțin timp după ce apostolul Pavel le-a scris evreilor. La fel ca Pavel, Iacov a explicat că adevărata credință nu înseamnă doar a crede; ea presupune și acțiuni. „Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele”, a scris Iacov (Iac. 2:18). În continuare, Iacov a scos în evidență deosebirea clară dintre  a crede și a manifesta credință. Demonii cred că Dumnezeu există, dar ei n-au o credință autentică. Neavând credință, ei acționează împotriva scopurilor lui Dumnezeu (Iac. 2:19, 20). Însă, referindu-se la un alt om al credinței, Iacov a spus: „N-a fost Avraam, tatăl nostru, declarat drept prin fapte după ce l-a oferit pe Isaac, fiul său, pe altar? Vezi că credința lui lucra împreună cu faptele lui și că prin faptele lui credința a ajuns perfectă”. Apoi, pentru a accentua ideea că credința trebuie dovedită prin fapte, Iacov a adăugat: „Așa cum corpul fără spirit este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă” (Iac. 2:21-23, 26).

 9, 10. Cum ne ajută apostolul Ioan să înțelegem că este important să ne manifestăm credința?

⁹ După mai bine de trei decenii, apostolul Ioan a scris evanghelia sa și trei scrisori. La fel ca alți scriitori ai Bibliei, Ioan a înțeles ce este adevărata credință. El a folosit mai mult decât oricare alt scriitor al Bibliei verbul grecesc tradus uneori prin expresia „a manifesta credință”.

¹⁰ De exemplu, Ioan a explicat: „Cine manifestă credință în Fiul are viață veșnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36). Credința presupune și să demonstrăm că ascultăm de poruncile lui Isus. Ioan a citat de multe ori cuvintele lui Isus potrivit cărora manifestarea credinței este un proces continuu (Ioan 3:16; 6:29, 40; 11:25, 26; 14:1, 12).

11. Cum putem arăta că îi suntem recunoscători lui Iehova pentru că ne-a dezvăluit adevărul?

¹¹ Cât de recunoscători ar trebui să fim că, prin intermediul spiritului său sfânt, Iehova ne-a ajutat să înțelegem adevărul și să manifestăm credință în vestea bună! (Citește Luca 10:21.) Ar trebui să-i mulțumim neîncetat pentru că ne-a atras la el prin Fiul său, „Reprezentantul Principal al credinței noastre și Cel care o duce la perfecțiune” (Evr. 12:2). Pentru a arăta că apreciem bunătatea sa nemeritată, să continuăm să ne întărim credința rugându-ne lui și studiind Cuvântul său (Ef. 6:18; 1 Pet. 2:2).

12. În ce moduri trebuie să ne manifestăm credința?

¹² Trebuie să continuăm să arătăm prin acțiunile noastre că avem credință în promisiunile lui Iehova. De exemplu, noi continuăm să predicăm vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu și să facem discipoli. De asemenea, continuăm „să facem ce este bine față de toți, dar mai ales față de cei înrudiți cu noi în credință” (Gal. 6:10). Și facem eforturi ‘să ne dezbrăcăm de vechea personalitate’, păzindu-ne de orice ne-ar putea slăbi spiritualitatea (Col. 3:5, 8-10).

13. Cât de importantă este „credința în Dumnezeu” și de ce?

¹³ Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Fără credință este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există și că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor” (Evr. 11:6). Biblia arată că „credința în Dumnezeu” este o parte a ‘temeliei’ de care toți avem nevoie pentru a deveni și a rămâne creștini adevărați (Evr. 6:1). Pe această temelie, creștinii trebuie ‘să adauge’ alte calități  importante pentru ‘a se păstra în iubirea lui Dumnezeu’ (Iuda 20, 21). (Citește 2 Petru 1:5-7.)

14, 15. Cât de importantă este credința în comparație cu iubirea?

¹⁴ Scriitorii creștini ai Bibliei au scos în evidență importanța credinței făcând referire la ea de sute de ori. Nicio altă calitate nu este menționată atât de des. Înseamnă aceasta că credința este cea mai importantă calitate a unui creștin?

¹⁵ Comparând credința cu iubirea, Pavel a scris: „Dacă aș avea toată credința așa încât să mut munții, dar n-aș avea iubire, nu sunt nimic” (1 Cor. 13:2). Isus a subliniat importanța iubirii față de Dumnezeu când a răspuns la întrebarea: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Mat. 22:35-40). Iubirea include multe calități esențiale, printre care și credința. „Iubirea . . . crede totul”, spune Biblia. Prin urmare, ea ne ajută să credem tot ce spune Dumnezeu în Cuvântul său (1 Cor. 13:4, 7).

16, 17. a) Cum scoate în evidență Biblia importanța credinței și a iubirii? b) Care dintre acestea este mai mare și de ce?

¹⁶ Având în vedere importanța credinței și a iubirii, scriitorii creștini ai Bibliei au menționat aceste calități împreună, adesea în aceeași frază sau expresie. Pavel i-a îndemnat pe frații săi ‘să poarte platoșa credinței și a iubirii’ (1 Tes. 5:8). Petru a scris: „Deși nu l-ați văzut niciodată [pe Isus], îl iubiți. Deși acum nu-l vedeți, totuși manifestați credință în el” (1 Pet. 1:8). Iacov i-a întrebat pe frații săi unși: „Nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogați în credință și moștenitori ai regatului, pe care l-a promis celor care-l iubesc?” (Iac. 2:5). Ioan a scris: „Iată porunca lui [Dumnezeu]: să credem în numele Fiului său Isus Cristos și să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 3:23).

¹⁷ Deși credința este esențială, în unele privințe nu vom mai avea nevoie de ea, de exemplu, când vom vedea împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu și când speranța noastră va deveni realitate. Dar va fi mereu nevoie să ne adâncim iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni. De aceea, Pavel a scris: „Acum deci rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre acestea este iubirea” (1 Cor. 13:13).

18, 19. Ce dovadă clară a credinței vedem în prezent și al cui este meritul?

¹⁸ În zilele noastre, slujitorii lui Iehova își manifestă credința în Regatul lui Dumnezeu. Rezultatul este un paradis spiritual cu peste opt milioane de locuitori, în care rodul spiritului lui Dumnezeu este manifestat din plin (Gal. 5:22, 23). Ce dovadă clară a credinței și a iubirii!

¹⁹ Niciun om nu-și poate atribui vreun merit pentru paradisul spiritual. Meritul i se cuvine lui Dumnezeu. Această realizare impresionantă este „spre gloria lui Iehova, un semn pe timp indefinit, care nu va fi distrus” (Is. 55:13). Într-adevăr, îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru ‘darul său de a fi salvați prin credință’ (Ef. 2:8). Paradisul nostru spiritual va continua să se extindă și să înflorească până când întregul pământ va fi plin de oameni perfecți, drepți și fericiți, spre lauda eternă a lui Iehova. Fie ca toți să continuăm să ne manifestăm credința în promisiunile lui Iehova!