Să le arătăm bunătate iubitoare celor ce au nevoie de ajutor

„Purtaţi-vă cu bunătate [bunătate iubitoare, NW] . . . unul faţă de altul.“ — ZAHARIA 7:9.

1, 2. a) De ce trebuie să manifestăm bunătate iubitoare? b) La ce întrebări vom găsi răspuns?

CUVÂNTUL lui Iehova Dumnezeu ne îndeamnă să iubim ‘mila [bunătatea iubitoare]’ (Mica 6:8, vezi nota de subsol din NW, ediţia engleză cu referinţe). El ne dă şi motive pentru a face aceasta. Un motiv ar fi că „omul milos [omul bunătăţii iubitoare, NW] îşi face bine sufletului său“ (Proverbele 11:17). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Dacă arătăm bunătate iubitoare, sau iubire loială, putem cultiva relaţii apropiate şi durabile cu alţii. Prin urmare, vom avea prieteni loiali — o răsplată cu adevărat preţioasă! — Proverbele 18:24.

² În plus, Scripturile ne spun: „Cine urmăreşte dreptatea şi bunătatea [bunătatea iubitoare, NW], găseşte viaţă“ (Proverbele 21:21). Într-adevăr, dacă urmărim bunătatea iubitoare, îi vom fi plăcuţi lui Dumnezeu şi vom avea posibilitatea de a ne bucura de binecuvântări viitoare, inclusiv de viaţă veşnică. Dar cum putem arăta bunătate iubitoare? Faţă de cine trebuie  s-o manifestăm? Există vreo diferenţă între bunătatea iubitoare, omenie şi bunătate în general?

Omenia şi bunătatea iubitoare

3. Ce diferenţe există între bunătatea iubitoare şi omenie?

³ Există unele diferenţe între omenie şi bunătatea iubitoare. De exemplu, cineva care dă dovadă de omenie face aceasta deseori fără să aibă o relaţie personală, strânsă cu cei faţă de care se poartă omeneşte. Însă, când manifestăm bunătate iubitoare faţă de cineva, ne ataşăm plini de iubire de persoana respectivă. Aşa cum arată Biblia, uneori oamenii manifestă bunătate iubitoare faţă de semenii lor cu care au stabilit deja anumite relaţii (Geneza 20:13; 2 Samuel 3:8; 16:17, NW). Alteori o pot manifesta în relaţii stabilite în urma unor acte de bunătate iubitoare (Iosua 2:1, 12–14; 1 Samuel 15:6; 2 Samuel 10:1, 2). Ca să înţelegem mai bine această diferenţă, să analizăm prin comparaţie două relatări care arată cum au manifestat unele personaje biblice omenie şi, respectiv, bunătate iubitoare faţă de semenii lor.

4, 5. Cum reiese din două exemple biblice menţionate aici diferenţa dintre omenie şi bunătatea iubitoare?

⁴ Să analizăm mai întâi o relatare despre manifestarea omeniei. Nişte naufragiaţi, printre care se afla şi apostolul Pavel, au fost aruncaţi de valuri pe ţărmul insulei Malta (Faptele 27:37—28:1). Deşi maltezii nu aveau nici o obligaţie faţă de naufragiaţi, iar între ei nu exista nici un fel de relaţie, locuitorii insulei i-au primit cu ospitalitate pe acei străini, dovedind „o extraordinară omenie“ faţă de ei (Faptele 28:2, 7). Ospitalitatea lor a constituit o dovadă de bunătate, dar a fost un act ocazional, înfăptuit faţă de străini. Era vorba deci de o manifestare a omeniei.

⁵ Să ne gândim, în schimb, la ospitalitatea manifestată de regele David faţă de Mefiboşet, fiul prietenului său Ionatan. David i-a zis lui Mefiboşet: „Vei mânca pâine totdeauna la masa mea“. Explicându-i de ce proceda astfel, David i-a spus: „Îţi voi arăta bunătate [bunătate iubitoare, NW] din pricina tatălui tău, Ionatan“ (2 Samuel 9:6, 7, 13). Ospitalitatea manifestată timp îndelungat de David a putut fi considerată pe bună dreptate o expresie a bunătăţii iubitoare, nu un simplu gest de omenie, deoarece a fost o dovadă a loialităţii lui faţă de o relaţie deja statornicită (1 Samuel 18:3; 20:15, 42). La fel şi azi, slujitorii lui Dumnezeu manifestă omenie faţă de toţi semenii lor. Totuşi, ei dau dovadă în permanenţă de bunătate iubitoare, sau iubire loială, faţă de cei cu care sunt în relaţii aprobate de Dumnezeu. — Matei 5:45; Galateni 6:10.

6. Ce caracteristici ale bunătăţii iubitoare faţă de semeni sunt evidenţiate în Cuvântul lui Dumnezeu?

⁶ Pentru a vedea alte caracteristici ale bunătăţii iubitoare, vom analiza pe scurt trei relatări biblice. De aici vom observa că bunătatea iubitoare faţă de semeni este: 1) exprimată prin acţiuni concrete, 2) manifestată de bunăvoie şi 3) arătată îndeosebi faţă de cei ce au nevoie de ajutor. În plus, din aceste relatări vom înţelege cum putem manifesta şi noi bunătate iubitoare.

Un tată manifestă bunătate iubitoare

7. Ce le-a spus slujitorul lui Avraam lui Betuel şi lui Laban, şi cum a pus el problema?

⁷ Textul din Geneza 24:28–67 constituie continuarea relatării referitoare la slujitorul lui Avraam, despre care am vorbit în articolul precedent. După ce a întâlnit-o pe Rebeca, el a fost invitat în casa lui Betuel, tatăl ei (versetele 28–32 din Ge 24). Aici, slujitorul a povestit în detaliu despre misiunea sa de a căuta o soţie pentru fiul lui Avraam (versetele 33–47 din Ge 24). El a subliniat că privea succesul de care avusese parte până în acel moment ca pe un semn de la Iehova, cel care, potrivit cuvintelor sale, „m-a condus pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui“ (versetul 48 din Ge 24). Slujitorul spera, după cât se pare, că relatarea sinceră a întâmplărilor avea să-i convingă pe Betuel şi pe fiul său Laban că Iehova binecuvânta acea misiune. În final, slujitorul a spus:  „Dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă [bunătate iubitoare, NW] şi adevăr faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi; mă voi îndrepta la stânga sau la dreapta“. — Versetul 49 din Ge 24.

8. Cum a reacţionat Betuel privitor la Rebeca?

⁸ Iehova manifestase deja bunătate iubitoare faţă de Avraam (Geneza 24:12, 14, 27). Avea Betuel să facă la fel lăsând-o pe Rebeca să meargă cu slujitorul lui Avraam? Avea bunătatea iubitoare din partea oamenilor să însoţească bunătatea iubitoare din partea lui Dumnezeu? Sau lunga călătorie a slujitorului urma să se dovedească un eşec? Cât de încurajat trebuie să se fi simţit slujitorul lui Avraam când i-a auzit pe Laban şi pe Betuel spunând: „De la DOMNUL vine lucrul acesta“ (versetul 50 din Ge 24)! Ei au recunoscut mâna lui Iehova în această situaţie şi s-au supus imediat deciziei sale. Apoi, Betuel şi-a arătat bunătatea iubitoare adăugând: „Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus DOMNUL“ (versetul 51 din Ge 24). Rebeca l-a însoţit de bunăvoie pe slujitorul lui Avraam şi, în scurt timp, a devenit soţia mult iubită a lui Isaac. — Versetele 49, 52–58, 67 din Ge 24.

Bunătatea iubitoare arătată de un fiu

9, 10. a) Ce i-a cerut Iacov fiului său Iosif să facă pentru el? b) Cum a arătat Iosif bunătate iubitoare faţă de tatăl său?

⁹ Iacov, nepotul lui Avraam, a avut şi el parte de bunătate iubitoare. Potrivit celor consemnate în Geneza capitolul 47, Iacov locuia pe atunci în Egipt şi ‘se apropia de clipa morţii’ (versetele 27–29 din Ge 47). Îl frământa însă gândul că avea să moară departe de ţara pe care i-o promisese Dumnezeu lui Avraam (Geneza 15:18; 35:10, 12; 49:29–32). Întrucât nu dorea să fie înmormântat în Egipt, Iacov a cerut ca trupul să-i fie dus în ţara Canaan. Cine ar fi fost mai în măsură să aibă grijă ca dorinţa să-i fie împlinită decât Iosif, fiul său influent?

¹⁰ Relatarea spune: „[Iacov] a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: «Dacă am căpătat trecere în ochii tăi, . . . poartă-te cu bunătate [cu bunătate iubitoare, NW] şi cu adevăr faţă de mine: te rog să nu mă îngropi în Egipt. Ci, când voi fi culcat lângă părinţii mei, să mă iei din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor»“ (Geneza 47:29, 30). Iosif i-a promis că-i va respecta dorinţa. La scurt timp după aceea, Iacov a murit. Iosif şi ceilalţi fii ai lui Iacov au dus corpul neînsufleţit al tatălui lor „în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din terenul Macpela, pe care Avraam îl cumpărase“ (Geneza 50:5–8, 12–14). Astfel Iosif a manifestat bunătate iubitoare faţă de tatăl său.

Bunătatea iubitoare manifestată de o noră

11, 12. a) Cum a manifestat Rut bunătate iubitoare faţă de Naomi? b) În ce sens a arătat Rut mai multă bunătate iubitoare „la sfârşit“ decât „la început“?

¹¹ Cartea Rut arată modul în care Naomi, o femeie văduvă, a fost tratată cu bunătate iubitoare de nora ei moabită Rut, şi ea văduvă. Când Naomi s-a hotărât să se întoarcă în oraşul Betleem din Iuda, Rut a dat dovadă de bunătate iubitoare şi hotărâre, spunându-i soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16). Ulterior, Rut a manifestat bunătate iubitoare arătând că era dispusă să se căsătorească cu Boaz, o rudă mai în vârstă a lui Naomi (Deuteronomul 25:5, 6; Rut 3:6–9). * Iată ce i-a spus Boaz lui Rut: „Tu ai arătat mai multă bunătate [bunătate iubitoare, NW] la sfârşit decât la început, căci n-ai umblat după bărbaţi tineri, săraci sau bogaţi“. — Rut 3:10.

¹² Rut a arătat bunătate iubitoare „la început“ când şi-a părăsit poporul şi s-a alipit de Naomi (Rut 1:14; 2:11). Însă „la sfârşit“ ea a manifestat mai multă bunătate iubitoare fiind dispusă să se căsătorească cu Boaz. Ea avea astfel posibilitatea de a da naştere unui moştenitor pentru Naomi, care trecuse de vârsta când putea să aibă  copii. Rut s-a căsătorit, iar, când a născut, femeile din Betleem au exclamat: „Un fiu s-a născut Naomei“ (Rut 4:14, 17). Rut a fost într-adevăr „o femeie excelentă“, fiind, astfel, răsplătită de Iehova cu minunatul privilegiu de a deveni o ascendentă a lui Isus Cristos. — Rut 2:12; 3:11, NW; Rut 4:18–22; Matei 1:1, 5, 6.

Exprimată prin acţiuni

13. Cum şi-au exprimat bunătatea iubitoare Betuel, Iosif şi Rut?

¹³ Aţi remarcat cum şi-au exprimat bunătatea iubitoare Betuel, Iosif şi Rut? Ei au făcut aceasta nu doar prin vorbe bune, ci şi prin acţiuni concrete. Betuel nu numai că a zis ‘Iată, Rebeca este aici’, dar a şi ‘lăsat-o pe Rebeca să plece’ (Geneza 24:51, 59). Iosif nu numai că a spus „Voi face după cuvântul tău“, dar el şi fraţii lui „au făcut pentru [Iacov] potrivit cu ceea ce le poruncise“ (Geneza 47:30; 50:12, 13). Rut nu numai că i-a zis lui Naomi „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu“, dar a şi acţionat ca atare părăsindu-şi poporul şi însoţind-o pe Naomi, astfel că „au călătorit împreună până ce au ajuns în Betleem“ (Rut 1:16, 19). În Iuda, Rut a acţionat din nou în armonie cu „tot ce-i poruncise soacra ei“ (Rut 3:6). Într-adevăr, bunătatea iubitoare a lui Rut, precum şi a celorlalţi, a fost exprimată prin acţiuni.

14. a) Cum demonstrează slujitorii de azi ai lui Dumnezeu bunătate iubitoare prin acţiuni? b) Ce dovezi de bunătate iubitoare cunoaşteţi pe plan local?

¹⁴ Este emoţionant să vedem cum slujitorii de azi ai lui Dumnezeu continuă să-şi exprime bunătatea iubitoare prin acţiuni. De exemplu, îi putem aminti aici pe cei care le acordă în mod constant sprijin colaboratorilor lor în credinţă infirmi, deprimaţi sau copleşiţi de durere (Proverbele 12:25). Sau să ne gândim la nenumăraţii Martori care, dând dovadă de fidelitate, îi aduc săptămână de săptămână cu maşina la întrunirile de la Sala Regatului pe cei în vârstă. Anna, care are 82 de ani şi suferă de artrită, a dat glas sentimentelor pe care le au mulţi alţii spunând: „Faptul că sunt adusă cu maşina la toate întrunirile este o binecuvântare de la Iehova şi îi mulţumesc din adâncul inimii pentru că am asemenea fraţi şi surori iubitoare“. Vă număraţi şi voi printre cei care oferă un astfel de ajutor în congregaţia voastră (1 Ioan 3:17, 18)? Dacă da, fiţi siguri că bunătatea voastră iubitoare este profund apreciată.

Manifestată de bunăvoie

15. Ce altă caracteristică a bunătăţii iubitoare reiese cu claritate din cele trei relatări biblice analizate?

¹⁵ Din naraţiunile biblice analizate înţelegem şi că bunătatea iubitoare se manifestă de bunăvoie, nu din constrângere. Betuel a colaborat de bunăvoie cu slujitorul lui Avraam. Rebeca a făcut la fel (Geneza 24:51, 58). Iosif a manifestat bunătate iubitoare fără să fie nevoie de insistenţe (Geneza 50:4, 5). Rut a fost „hotărâtă să meargă cu [Naomi]“ (Rut 1:18). Când Naomi i-a sugerat lui Rut să se ducă la Boaz, bunătatea iubitoare a îndemnat-o pe moabită să spună: „Voi face tot ce spui“. — Rut 3:1–5.

16, 17. De ce se poate spune că bunătatea iubitoare arătată de Betuel, de Iosif şi de Rut este deosebit de semnificativă, şi ce anume i-a îndemnat pe aceştia să o manifeste?

 ¹⁶ Bunătatea iubitoare arătată de Betuel, de Iosif şi de Rut prezintă un aspect semnificativ. Avraam, Iacov şi Naomi nu puteau să exercite în nici un fel presiuni asupra lor ca să acţioneze aşa cum au făcut-o. La urma urmei, Betuel nu era obligat de nici o lege să se despartă de fiica sa. El ar fi putut să-i spună pur şi simplu slujitorului lui Avraam: „Nu! Fata mea harnică va rămâne acasă“ (Geneza 24:18–20). În mod similar, Iosif putea alege să onoreze sau să nu onoreze cererea tatălui său, întrucât Iacov urma să moară, neputând deci să-l oblige să se ţină de cuvânt. Naomi însăşi i-a dat de înţeles lui Rut că putea decide să rămână în Moab (Rut 1:8). Totodată Rut era liberă să se căsătorească cu ‘un bărbat tânăr’, nu cu Boaz, un bărbat în vârstă.

¹⁷ Betuel, Iosif şi Rut au manifestat de bunăvoie bunătate iubitoare; ei au simţit un îndemn lăuntric ca să procedeze astfel. De asemenea, ei au considerat că aveau datoria morală de a manifesta această calitate faţă de cei cu care stabiliseră o relaţie, aşa cum, mai târziu, regele David a simţit că trebuia să dea dovadă de bunătate iubitoare faţă de Mefiboşet.

18. a) Cu ce atitudine ‘păstoresc turma’ bătrânii creştini? b) Ce sentimente a exprimat un bătrân creştin cu privire la ajutarea colaboratorilor lui în credinţă?

¹⁸ Bunătatea iubitoare continuă să fie o trăsătură distinctivă a poporului lui Dumnezeu, inclusiv a bărbaţilor care păstoresc turma lui Dumnezeu (Psalmul 110:3; 1 Tesaloniceni 5:12). Aceşti bătrâni, sau supraveghetori, consideră că au responsabilitatea de a se dovedi demni de încrederea ce le-a fost acordată prin numirea lor (Faptele 20:28). Însă activitatea lor de păstorire, precum şi alte acte de bunătate iubitoare pe care le fac în folosul congregaţiei sunt înfăptuite „nu din constrângere, ci de bunăvoie“ (1 Petru 5:2). Bătrânii păstoresc turma întrucât au atât responsabilitatea, cât şi dorinţa de a face acest lucru. Ei manifestă bunătate iubitoare faţă de oile lui Cristos deoarece trebuie şi doresc să procedeze astfel (Ioan 21:15–17). „Îmi face mare plăcere să-i vizitez pe fraţi acasă sau să le dau pur şi simplu un telefon ca să le arăt că m-am gândit la ei“, a afirmat un bătrân creştin. „Faptul de a-i ajuta pe fraţi este pentru mine o imensă sursă de bucurie şi satisfacţie!“ Toţi bătrânii care se îngrijesc de turmă subscriu din inimă la aceste cuvinte.

Să le arătăm bunătate iubitoare celor ce au nevoie de ajutor

19. Ce fapt referitor la bunătatea iubitoare este evidenţiat de relatările biblice analizate în articolul de faţă?

¹⁹ Relatările biblice pe care le-am analizat scot în evidenţă şi faptul că bunătatea iubitoare trebuie manifestată faţă de cei care au anumite necesităţi şi nu şi le pot satisface singuri. Pentru ca linia sa genealogică să nu fie întreruptă, Avraam avea nevoie de colaborarea lui Betuel. Pentru a fi înmormântat în Canaan, Iacov avea nevoie de ajutorul lui Iosif. Şi, pentru a avea un moştenitor, lui Naomi îi era necesar ajutorul lui Rut. Nici Avraam, nici Iacov şi nici Naomi nu puteau să-şi satisfacă aceste necesităţi fără ajutorul cuiva. În mod asemănător, azi, bunătatea iubitoare trebuie manifestată îndeosebi faţă de cei care au nevoie de ajutor (Proverbele 19:17). Trebuie să-l imităm pe patriarhul Iov, care le-a acordat atenţie ‘săracului [celui năpăstuit, NW] care cerea ajutor şi orfanului lipsit de sprijin’, precum şi „celui ce pierea“. De asemenea, Iov ‘a făcut ca inima văduvei să cânte de bucurie’ şi a devenit ‘ochi pentru orb şi picior pentru şchiop’. — Iov 29:12–15.

20, 21. Faţă de cine trebuie să manifestăm bunătate iubitoare, şi care ar trebui să fie hotărârea fiecăruia dintre noi?

 ²⁰ Adevărul e că, în fiecare congregaţie creştină, există ‘persoane năpăstuite care cer ajutor’. Această situaţie se datorează unor factori cum ar fi singurătatea, descurajarea, sentimentele de inutilitate, dezamăgirea, o boală gravă sau moartea unei persoane dragi. Indiferent de cauză, aceste persoane la care ţinem mult au anumite necesităţi pe care putem şi trebuie să le satisfacem prin actele noastre de bunătate iubitoare înfăptuite de bunăvoie şi cu consecvenţă. — 1 Tesaloniceni 5:14.

²¹ Aşadar, să continuăm să-l imităm pe Iehova Dumnezeu, care este „plin de bunătate [bunătate iubitoare, NW]“ (Exodul 34:6; Efeseni 5:1). Putem realiza acest lucru dacă facem de bunăvoie lucruri concrete, mai ales în folosul celor care au nevoie de ajutor. Cu siguranţă că îl vom onora astfel pe Iehova şi vom simţi o mare bucurie în timp ce continuăm să ne ‘purtăm cu bunătate [bunătate iubitoare, NW] unul faţă de altul’. — Zaharia 7:9.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Care este diferenţa dintre bunătatea iubitoare şi omenie?

• Cum au dat dovadă de bunătate iubitoare Betuel, Iosif şi Rut?

• Cu ce spirit ar trebui să manifestăm bunătate iubitoare?

• Faţă de cine trebuie să manifestăm bunătate iubitoare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cum a manifestat Betuel bunătate iubitoare?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Iubirea loială a lui Rut a fost o binecuvântare pentru Naomi

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Bunătatea iubitoare faţă de semeni este manifestată de bunăvoie, este exprimată prin acţiuni concrete şi este arătată faţă de cei ce au nevoie de ajutor