De ce e importantă pentru noi umilinţa lui Iehova?

DAVID a trecut prin multe necazuri şi ştia ce înseamnă suferinţa. El a fost persecutat de regele Saul, socrul său, care, plin de gelozie, a încercat de trei ori să-l omoare cu suliţa. Ani la rând l-a hăituit neîncetat, obligându-l să ducă o viaţă de fugar (1 Samuel 18:11; 19:10; 26:20). Însă Iehova a fost alături de David, salvându-l nu numai din mâna lui Saul, ci şi din mâna altor duşmani. Având în vedere toate acestea, înţelegem sentimentele lui David exprimate într-un psalm: „DOMNUL este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu. . . . Tu [Iehova] mi-ai dat scutul mântuirii Tale şi bunătatea [umilinţa, NW] Ta m-a făcut mare“ (2 Samuel 22:2, 36). David se bucura într-o anumită măsură de faimă în Israel. Dar ce rol avusese umilinţa lui Iehova în această situaţie?

Când Scripturile spun despre Iehova că este umil, nu trebuie să înţelegem că el are anumite limite sau că se supune cuiva. Această frumoasă calitate indică mai degrabă profunda sa compasiune şi îndurarea pe care le arată faţă de oamenii ce se străduiesc cu sinceritate să câştige favoarea sa. În Psalmul 113:6, 7 citim: „[Iehova] coboară să privească peste ceruri şi peste pământ . . . El ridică pe sărac din ţărână“. Iehova se coboară în sensul că „se pleacă să privească“ (Cornilescu, 2001) sau „se înjoseşte spre a privi“ (Niţulescu, 1913). Cu alte cuvinte, Iehova însuşi „s-a plecat“ din ceruri sau „s-a înjosit“ ca să-i acorde atenţie lui David, un om imperfect, însă umil, ce dorea să-i slujească. De aceea, David ne spune plin de convingere: „DOMNUL este înălţat, dar vede pe cei smeriţi“ (Psalmul 138:6). Toţi cei ce doresc să înfăptuiască voinţa lui Iehova se pot simţi încurajaţi de răbdarea, îndurarea şi compasiunea cu care el l-a tratat pe David.

Deşi în calitate de Suveran ocupă cea mai înaltă poziţie în univers, Iehova e dispus să lege relaţii cu fiecare dintre noi. De aceea ne putem bizui pe ajutorul său chiar şi în cele mai grele situaţii. Nu trebuie să ne temem  nici o clipă că ne va uita. În legătură cu poporul său din anticul Israel, Iehova este descris pe bună dreptate ca fiind „Cel care Şi-a adus aminte de [ei] când [erau] umiliţi, căci în veac ţine îndurarea Lui“. — Psalmul 136:23.

Ca slujitori ai lui Iehova, poate că şi noi trecem prin necazuri asemenea lui David. Poate că suntem batjocoriţi de cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu, suferim din cauza unei sănătăţi precare sau am pierdut pe cineva drag în moarte. Indiferent de situaţie, dacă avem o inimă sinceră, putem să ne apropiem de Iehova în rugăciune şi să cerem îndurarea sa. Iehova „se va pleca“ să ne acorde atenţie şi să ne asculte rugăciunile. Psalmistul a scris sub inspiraţie: „Ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor“ (Psalmul 34:15). Nu ne îndeamnă inima să medităm la această minunată calitate a lui Iehova, umilinţa?

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Aşa cum i-a ascultat rugăciunile lui David, Iehova e gata să asculte şi rugăciunile noastre