Să umblăm prin credinţă, nu prin vedere!

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.“ — 2 CORINTENI 5:7.

1. Ce anume arată că apostolul Pavel a umblat prin credinţă, nu prin vedere?

 ESTE anul 55 e.n. În urmă cu aproximativ 20 de ani, un bărbat pe nume Saul, un persecutor al creştinilor, a îmbrăţişat creştinismul. Acest bărbat, cunoscut acum sub numele de Pavel, nu a permis ca credinţa lui în Dumnezeu să slăbească cu trecerea timpului. Chiar dacă nu a văzut cu ochii fizici realităţile cereşti, el este ferm în credinţă. Iată ce le scrie apostolul Pavel creştinilor unşi, care au speranţă cerească: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere“. — 2 Corinteni 5:7.

2, 3. a) Cum putem demonstra că umblăm prin credinţă? b) Ce înseamnă a umbla prin vedere?

² A umbla prin credinţă presupune o încredere deplină în capacitatea lui Dumnezeu de a ne îndruma în viaţă. Trebuie să fim ferm convinşi că el ştie cu adevărat ce este cel mai bine pentru noi (Psalmul 119:66). Când luăm decizii în viaţă şi acţionăm în consecinţă, noi ţinem cont de ‘realităţi care nu se văd’ (Evrei 11:1). Printre acestea se numără promisele „ceruri noi şi un pământ nou“ (2 Petru 3:13). În schimb, a umbla prin vedere înseamnă a ne lăsa conduşi în viaţă numai de ceea ce percepem prin simţuri. Acest mod de a acţiona este periculos deoarece ne poate determina să ignorăm complet voinţa lui Dumnezeu. — Psalmul 81:12; Eclesiastul 11:9.

³ Indiferent că suntem din „turma mică“, cu speranţă cerească, sau din clasa „alte oi“, cu speranţă pământească, fiecare dintre noi trebuie să acorde atenţie îndemnului de a umbla prin credinţă, nu prin vedere (Luca 12:32; Ioan 10:16). Dacă respectăm acest sfat inspirat vom fi ocrotiţi. Vom vedea în acest sens cum putem respinge „desfătarea temporară a păcatului“ şi cum putem evita capcana materialismului, precum şi pericolul de a pierde din vedere sfârşitul acestui sistem de lucruri. Vom vedea, de asemenea, de ce este periculos să umblăm prin vedere. — Evrei 11:25.

Să respingem „desfătarea temporară a păcatului“

4. Ce alegere a făcut Moise, şi de ce?

⁴ Să ne gândim ce viaţă ar fi putut avea Moise, fiul lui Amram. Crescând printre descendenţii faraonului în Egiptul antic, Moise putea să aibă putere, bogăţie şi influenţă. El s-ar fi putut gândi: Am fost instruit în înţelepciunea atât de slăvită a Egiptului şi sunt plin de putere în cuvinte şi fapte. Dacă rămân aproape de familia regală, aş putea să mă folosesc de poziţia pe care o am ca să-i ajut pe fraţii mei evrei, care sunt persecutaţi (Faptele 7:22). Dar Moise nu a gândit astfel, ci a ales „să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu“. De ce? Ce anume l-a determinat pe Moise să respingă tot ceea ce-i putea oferi Egiptul? Biblia răspunde astfel: „Prin credinţă el a părăsit Egiptul, fără să se teamă însă de furia regelui, căci a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil“ (Evrei 11:24–27). Da, credinţa că Iehova îi recompensează în mod sigur pe cei drepţi l-a ajutat pe Moise să se împotrivească păcatului şi să nu guste din plăcerile lui efemere.

5. Cum ne încurajează exemplul lui Moise?

⁵ Şi noi ne aflăm de multe ori în situaţia de a lua decizii dificile. De exemplu, poate că ne întrebăm: Trebuie oare să renunţ la anumite  practici sau obiceiuri care nu sunt pe deplin în armonie cu principiile biblice? Oare să accept un serviciu care, din câte se pare, mi-ar oferi avantaje pe plan material, dar care m-ar împiedica să progresez pe plan spiritual? Exemplul lui Moise ne încurajează să nu luăm decizii care să reflecte miopia acestei lumi, ci să exercităm credinţă în înţelepciunea clarvăzătoare a ‘Celui care este invizibil’, Iehova Dumnezeu. Asemenea lui Moise, să preţuim prietenia lui Iehova mai mult decât orice ar putea să ne ofere această lume.

6, 7. a) Cum a arătat Esau că a preferat să umble prin vedere? b) Ce avertisment găsim în exemplul lui Esau?

⁶ Spre deosebire de Moise, Esau, fiul patriarhului Isaac, a preferat să-şi satisfacă imediat dorinţele (Geneza 25:30–34). Întrucât ‘nu aprecia lucrurile sacre’, Esau a renunţat la drepturile pe care le avea ca întâi-născut „în schimbul unei singure mâncări“ (Evrei 12:16). El nu s-a gândit la felul în care decizia de a-şi vinde dreptul de întâi-născut avea să-i afecteze relaţiile cu Iehova, nici la modul în care avea să se răsfrângă asupra urmaşilor lui acţiunea sa. Esau era orb în sens spiritual. El a ignorat preţioasele promisiuni ale lui Dumnezeu, considerându-le de mică valoare. Esau nu a umblat prin credinţă, ci prin vedere.

⁷ Exemplul lui Esau constituie un avertisment pentru noi (1 Corinteni 10:11). Când avem de luat decizii, indiferent că sunt importante sau mai puţin importante, nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de propaganda lumii lui Satan, potrivit căreia trebuie să obţii imediat ceea ce-ţi doreşti. Ar fi bine să ne întrebăm: Se observă cumva în deciziile mele tendinţe de felul celor ale lui Esau? Dacă aş căuta să obţin acum ceea ce îmi doresc, va trebui să pun interesele spirituale pe plan secundar? Risc cumva prin deciziile mele să-mi pierd prietenia cu Dumnezeu şi recompensa din viitor? Ce exemplu le dau celorlalţi? Dacă prin deciziile noastre arătăm că apreciem lucrurile sacre, Iehova ne va binecuvânta. — Proverbele 10:22.

Să evităm capcana materialismului

8. Ce avertisment au primit creştinii din Laodiceea, şi de ce ne interesează şi pe noi acest avertisment?

⁸ Într-o revelaţie dată apostolului Ioan spre sfârşitul secolului I e.n., glorificatul Isus Cristos a transmis un mesaj congregaţiei din Laodiceea, Asia Mică. Era un mesaj de avertizare asupra materialismului. Deşi bogaţi din punct de vedere material, creştinii din Laodiceea erau săraci pe plan spiritual. În loc să continue să umble prin credinţă, ei au permis ca lucrurile materiale să-i orbească în sens spiritual (Revelaţia 3:14–18). Materialismul are un efect asemănător şi azi. Ne slăbeşte credinţa şi ne determină să nu mai ‘alergăm cu perseverenţă în cursa’ pentru viaţă (Evrei 12:1). Dacă nu suntem atenţi, am putea ajunge să ne lăsăm atât de absorbiţi de „plăcerile vieţii acesteia“, încât activităţile spirituale să fie ‘complet înăbuşite’. — Luca 8:14.

9. Cum suntem ocrotiţi dacă avem un sentiment de mulţumire şi de apreciere pentru hrana spirituală?

⁹ Pentru a fi ocrotiţi în sens spiritual este esenţial să avem un sentiment de mulţumire,  nu să ne folosim din plin de lume sau să ne îmbogăţim pe plan material (1 Corinteni 7:31; 1 Timotei 6:6–8). Dacă umblăm prin credinţă şi nu prin vedere găsim bucurie în paradisul spiritual din prezent. Când consumăm hrană spirituală nutritivă, nu simţim noi dorinţa de ‘a cânta, de veselă ce ne este inima’ (Isaia 65:13, 14)? Mai mult decât atât, nouă ne face plăcere să ne asociem cu cei care manifestă roadele spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22, 23). Cât de important este să găsim satisfacţie şi înviorare în ceea ce ne oferă Iehova pe plan spiritual!

10. Ce întrebări e bine să ne punem?

¹⁰ Ar fi bine să ne punem întrebări precum: Ce loc ocupă lucrurile materiale în viaţa mea? Mă folosesc eu de bunurile materiale ca să duc o viaţă axată pe plăceri sau ca să promovez închinarea adevărată? Ce anume îmi aduce cea mai mare satisfacţie? Studierea Bibliei şi asocierea de la întrunirile creştine sau sfârşiturile de săptămână libere în care nu mă achit de responsabilităţile creştine? Îmi rezerv multe weekenduri pentru a mă recrea în loc să folosesc acel timp pentru ministerul de teren sau pentru alte activităţi legate de închinarea curată? A umbla prin credinţă înseamnă a ne menţine ocupaţi în lucrarea Regatului, având încredere deplină în promisiunile lui Iehova. — 1 Corinteni 15:58.

Să nu pierdem din vedere apropierea sfârşitului

11. Cum ne ajută faptul de a umbla prin credinţă să nu pierdem din vedere apropierea sfârşitului?

¹¹ Faptul de a umbla prin credinţă ne ajută să respingem concepţiile carnale de genul „mai e mult până când va veni sfârşitul“ sau „nu va veni nici un sfârşit“. Spre deosebire de sceptici, care iau în derâdere profeţiile biblice, noi observăm că evenimentele mondiale corespund cu ceea ce a prezis Cuvântul lui Dumnezeu pentru zilele noastre (2 Petru 3:3, 4). De exemplu, nu sunt atitudinea şi comportarea oamenilor în general o dovadă că trăim în „ultimele zile“ (2 Timotei 3:1–5)? Cu ochii credinţei, noi vedem că evenimentele de pe scena mondială actuală nu sunt pur şi simplu o repetare a istoriei. Dimpotrivă, ele alcătuiesc „semnul prezenţei [lui Cristos] şi al încheierii sistemului de lucruri“. — Matei 24:1–14.

12. Cum s-au împlinit în secolul I cuvintele lui Isus consemnate în Luca 21:20, 21?

¹² Să analizăm un eveniment din secolul I e.n. care are o paralelă în zilele noastre. Când a fost pe pământ, Isus Cristos şi-a avertizat continuatorii astfel: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, atunci să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi, şi cei din mijlocul lui să se retragă“ (Luca 21:20, 21). Ca împlinire a acestei profeţii, armatele romane sub comanda  lui Cestius Gallus au asediat Ierusalimul în 66 e.n. Însă apoi s-au retras brusc, ceea ce a constituit pentru creştinii din Ierusalim semnalul şi totodată ocazia de ‘a fugi la munţi’. În 70 e.n., armatele romane s-au întors, au atacat Ierusalimul şi au distrus templul. Iosefus spune că atunci au murit peste un milion de evrei, iar 97 000 au fost luaţi captivi. Sentinţa divină împotriva sistemului de lucruri iudaic a fost executată. Cei care au umblat prin credinţă dând ascultare avertismentului lui Isus au supravieţuit acelui necaz.

13, 14. a) Ce evenimente ne stau în faţă? b) De ce trebuie să fim atenţi la împlinirea profeţiilor biblice?

¹³ Ceva asemănător urmează să aibă loc în zilele noastre. Elemente din cadrul Naţiunilor Unite vor fi implicate în executarea judecăţii divine. Aşa cum armatele romane din secolul I aveau ca scop să menţină pax romana (pacea romană), Organizaţia Naţiunilor Unite din zilele noastre se vrea a fi un instrument de menţinere a păcii. Deşi armatele romane au încercat să menţină o siguranţă relativă în toată lumea cunoscută pe atunci, ele au pustiit Ierusalimul. În mod asemănător, profeţia biblică lasă să se înţeleagă că, în zilele noastre, puteri militarizate din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite vor considera religia un element care provoacă tulburări şi, prin urmare, vor distruge Ierusalimul modern — creştinătatea —, precum şi restul Babilonului cel Mare (Revelaţia 17:12–17). Da, imperiul mondial al religiei false se află în pragul distrugerii.

¹⁴ Pustiirea religiei false va marca începerea marelui necaz. În ultima parte a marelui necaz, vor fi distruse celelalte elemente ale acestui sistem de lucruri nelegiuit (Matei 24:29, 30; Revelaţia 16:14, 16). Dacă umblăm prin credinţă suntem atenţi la împlinirea profeţiilor biblice. Noi nu ne lăsăm amăgiţi de ideea că vreo instituţie umană, precum Organizaţia Naţiunilor Unite, este mijlocul prin care Dumnezeu va aduce adevărata pace şi securitate. Nu ar trebui deci să arătăm prin modul de viaţă că suntem convinşi că „ziua cea mare a DOMNULUI este aproape“? — Ţefania 1:14.

De ce este periculos să umblăm prin vedere?

15. În ce capcană a căzut naţiunea Israel, deşi avusese parte de binecuvântările divine?

¹⁵ Din ceea ce i s-a întâmplat Israelului antic înţelegem că există pericolul ca, umblând prin vedere, să lăsăm să ne slăbească credinţa. Deşi au fost martori oculari la cele zece plăgi care i-au umilit pe zeii falşi ai Egiptului, şi apoi au fost eliberaţi în mod spectaculos traversând Marea Roşie, israeliţii nu au ascultat de Dumnezeu, ci şi-au făcut un viţel de aur şi au început să se închine la acesta. Ei şi-au pierdut răbdarea şi au obosit să-l aştepte pe Moise, care ‘întârzia să coboare de pe munte’ (Exodul 32:1–4). Nerăbdarea i-a determinat să se închine unui idol pe care-l puteau vedea cu ochiul fizic. Faptul că israeliţii au umblat prin vedere a constituit o insultă la adresa lui Iehova şi în final „aproape trei mii de oameni“ au fost executaţi (Exodul 32:25–29). Ce trist este când un închinător de azi al lui Iehova ia decizii care trădează lipsă de încredere în Dumnezeu şi în capacitatea sa de a-şi îndeplini promisiunile!

16. Cum au fost afectaţi israeliţii de lucrurile vizibile?

¹⁶ Lucrurile vizibile i-au afectat pe israeliţi şi în alte moduri. Umblând prin vedere, ei au ajuns să tremure de frică înaintea duşmanilor  (Numeri 13:28, 32; Deuteronomul 1:28). Au contestat autoritatea pe care Moise a primit-o de la Dumnezeu şi s-au plâns de viaţa pe care o duceau. Lipsindu-le credinţa, ei preferau Egiptul aflat sub influenţa demonilor în locul Ţării Promise (Numeri 14:1–4; Psalmul 106:24). Cât de mult trebuie să-l fi întristat pe Iehova totala lipsă de respect a israeliţilor faţă de Regele lor invizibil!

17. De ce au respins israeliţii îndrumarea lui Iehova pe timpul lui Samuel?

¹⁷ În zilele profetului Samuel, naţiunea privilegiată Israel a căzut din nou în capcana de a umbla prin vedere. Poporul a vrut să aibă un rege vizibil. Chiar dacă Iehova demonstrase că era Regele lor, pentru israeliţi acest lucru nu a fost suficient de convingător ca să-i determine să umble prin credinţă (1 Samuel 8:4–9). Preferând să fie ca naţiunile din jurul lor, ei au respins în mod nesăbuit îndrumarea perfectă a lui Iehova, ceea ce avea să fie numai în detrimentul lor. — 1 Samuel 8:19, 20.

18. Potrivit Bibliei, de ce este periculos să umblăm prin vedere?

¹⁸ Noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, preţuim bunele noastre relaţii cu Dumnezeu. Vrem să învăţăm şi să aplicăm în viaţă lecţii preţioase din evenimentele care au avut loc în trecut (Romani 15:4). Când au umblat prin vedere, israeliţii au uitat că, de fapt, Dumnezeu îi conducea prin Moise. Dacă nu suntem atenţi, şi noi am putea uita că Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, Mai Marele Moise, conduc congregaţia creştină de azi (Revelaţia 1:12–16). Trebuie să avem grijă să nu privim din punct de vedere omenesc partea pământească a organizaţiei lui Iehova. Dacă am face aşa, am putea ajunge să ne plângem şi să ne pierdem aprecierea faţă de reprezentanţii lui Iehova şi faţă de hrana spirituală furnizată de „sclavul fidel şi prevăzător“. — Matei 24:45.

Să fim hotărâţi să umblăm prin credinţă

19, 20. Ce sunteţi hotărâţi să faceţi, şi de ce?

¹⁹ Biblia spune: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Cel mai mare duşman al nostru este Satan Diavolul. Scopul lui este să ne distrugă credinţa în Iehova. El va încerca toate metodele ca să ne convingă să renunţăm la hotărârea de a-i sluji lui Dumnezeu (1 Petru 5:8). Ce anume ne va ajuta să nu ne lăsăm înşelaţi de lucrurile vizibile ale sistemului lui Satan? Faptul de a umbla prin credinţă, nu prin vedere! Încrederea în promisiunile lui Iehova ne va ocroti ca să nu suferim ‘un naufragiu în ce priveşte credinţa’ (1 Timotei 1:19). Să fim hotărâţi, aşadar, să umblăm în credinţă şi pe mai departe, având încredere deplină în binecuvântările lui Iehova. Totodată, să continuăm să ne rugăm pentru a scăpa de toate lucrurile care trebuie să se întâmple în viitorul apropiat. — Luca 21:36.

²⁰ În timp ce ne străduim să umblăm prin credinţă, nu prin vedere, avem un Exemplu desăvârşit. Biblia spune: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui“ (1 Petru 2:21). În următorul articol se va arăta cum putem umbla aşa cum a umblat Cristos.

Vă amintiţi?

• Ce am învăţat din exemplul lui Moise şi al lui Esau despre ce înseamnă a umbla prin credinţă, nu prin vedere?

• Ce anume este esenţial pentru a evita materialismul?

• Cum ne ajută faptul de a umbla prin credinţă să evităm concepţia potrivit căreia mai e mult până când va veni sfârşitul?

• De ce e periculos să umblăm prin vedere?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Moise a umblat prin credinţă

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Vi se întâmplă adesea să neglijaţi activităţile teocratice din cauza recreerii?

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Cum eşti ocrotit dacă acorzi atenţie Cuvântului lui Dumnezeu?