Salt la conţinut

Salt la cuprins

Iehova îl scapă pe cel aflat în necaz

Iehova îl scapă pe cel aflat în necaz

Iehova îl scapă pe cel aflat în necaz

„Multe sunt necazurile celui drept, dar DOMNUL îl scapă din toate.“ — PSALMUL 34:19.

1, 2. Cu ce problemă s-a confruntat o creştină fidelă, şi de ce s-ar putea ca şi noi să încercăm asemenea sentimente?

O TÂNĂRĂ pe nume Laura * e Martoră a lui Iehova de mai bine de 20 de ani. O vreme ea a slujit ca pionier regular, sau vestitor al Regatului cu timp integral. Preţuia mult acest privilegiu. Cu puţin timp în urmă însă Laura s-a simţit copleşită de disperare şi singurătate. „Plângeam întruna“, spune ea. În lupta cu gândirea negativă, Laura a dedicat mai mult timp studiului. „Totuşi, nu reuşeam să-mi revin“, afirmă ea. „Îmi doream să mor.“

2 V-aţi luptat vreodată cu asemenea sentimente? Fiind Martori ai lui Iehova, noi avem multe motive să fim bucuroşi, căci devoţiunea sfântă „are promisiunea vieţii prezente şi a celei care trebuie să vină“ (1 Timotei 4:8). Chiar acum suntem într-un paradis spiritual! Dar înseamnă aceasta că suntem feriţi de orice necaz? Nicidecum! Biblia spune: „Multe sunt necazurile celui drept“ (Psalmul 34:19). Şi asta nu ne surprinde, deoarece „întreaga lume zace în puterea celui rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Într-un fel sau altul, cu toţii resimţim efectele acestei realităţi. — Efeseni 6:12.

Cum ne afectează necazurile

3. Daţi exemple de slujitori ai lui Dumnezeu care au trecut prin necazuri mari.

3 Un necaz care durează mai mult ne poate întuneca perspectiva asupra vieţii (Proverbele 15:15). Să ne gândim la Iov. În timpul cumplitei sale suferinţe, acest om drept a spus: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“ (Iov 14:1). Iov îşi pierduse bucuria. O vreme, el a crezut chiar că Iehova îl abandonase (Iov 29:1–5). Iar Iov nu a fost singurul slujitor al lui Dumnezeu care a avut parte de mari suferinţe. Biblia spune că Ana a avut „sufletul amărât“ fiindcă nu avea copii (1 Samuel 1:9–11). Din cauza unei probleme de familie care o frământa, Rebeca a spus: „M-am săturat de viaţă“ (Geneza 27:46). Gândindu-se la greşelile sale, David a spus: „Toată ziua umblu plin de întristare“ (Psalmul 38:6). Iată doar câteva exemple care arată clar că bărbaţi şi femei temători de Dumnezeu din timpurile precreştine au avut necazuri mari.

4. De ce nu ar trebui să ne surprindă faptul că printre creştinii de azi există ‘suflete deprimate’?

4 Dar ce se poate spune despre creştini? Apostolul Pavel a găsit de cuviinţă să-i îndemne pe tesaloniceni ‘să le vorbească consolator sufletelor deprimate’ (1 Tesaloniceni 5:14). Potrivit unei lucrări de referinţă, cuvântul grecesc tradus prin ‘suflete deprimate’ se poate referi la cei „care un timp se simt copleşiţi de stres“. Cuvintele lui Pavel lasă să se înţeleagă că unii creştini unşi din congregaţia din Tesalonic erau descurajaţi. Şi azi printre creştini există suflete deprimate. De ce? În continuare vom analiza trei cauze des întâlnite.

Îndureraţi din cauza naturii noastre păcătoase

5, 6. Cum ne încurajează textul din Romani 7:22–25?

5 Spre deosebire de oamenii corupţi care ‘şi-au pierdut orice simţ moral’, adevăraţii creştini suferă din pricina stării lor păcătoase (Efeseni 4:19). Poate că simt asemenea lui Pavel care a scris: „Într-adevăr, mă delectez în legea lui Dumnezeu după omul care sunt pe dinăuntru, dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi care mă duce captiv la legea păcatului care este în mădularele mele“. Apoi Pavel a exclamat: „Om mizerabil ce sunt!“ — Romani 7:22–24.

6 Aţi simţit vreodată ce a simţit Pavel? Nu e greşit să fim profund conştienţi de propriile imperfecţiuni, deoarece astfel înţelegem gravitatea păcatului şi ne întărim hotărârea de a ocoli răul. Dar nu trebuie să ne simţim mereu la pământ din cauza greşelilor pe care le facem. Pe lângă acele cuvinte pline de tristeţe, Pavel a spus: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!“ (Romani 7:25). Da, Pavel a avut convingerea că sângele vărsat al lui Isus îl poate elibera de păcatul moştenit. — Romani 5:18.

7. Ce anume îl poate ajuta pe omul care suferă din cauza propriilor înclinaţii păcătoase?

7 Dacă vă simţiţi copleşiţi din cauza naturii umane păcătoase, puteţi găsi alinare în cuvintele apostolului Ioan, care a scris: „Dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept. Şi el este o jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:1, 2). Dacă sunteţi îndureraţi din cauza propriilor înclinaţii păcătoase, nu uitaţi niciodată că Isus a murit pentru păcătoşi, nu pentru oameni perfecţi. În fond, ‘toţi am păcătuit şi nu ajungem la gloria lui Dumnezeu’. — Romani 3:23.

8, 9. De ce nu trebuie să ne condamnăm singuri?

8 Să presupunem că aţi păcătuit grav în trecut. Nu încape îndoială că i-aţi spus lui Iehova în rugăciune, poate chiar de mai multe ori, ceea ce s-a întâmplat. Aţi primit ajutor spiritual de la bătrânii creştini (Iacov 5:14, 15). V-aţi căit din toată inima şi aţi rămas în congregaţie. Sau poate că aţi părăsit pentru o vreme organizaţia lui Dumnezeu, dar mai târziu v-aţi căit şi v-aţi restabilit spiritualiceşte. În orice caz, păcatul din trecut ar putea să vă revină în minte şi să vă chinuiască. Amintiţi-vă însă că Iehova îi ‘iartă cu largheţe’ pe cei ce se căiesc sincer (Isaia 55:7, NW). Mai mult decât atât, el nu vrea să vă simţiţi la nesfârşit vinovaţi. Satan ar vrea acest lucru (2 Corinteni 2:7, 10, 11). El va fi nimicit pentru că asta merită. Dar vrea să vă facă să credeţi că şi voi meritaţi aceeaşi judecată (Revelaţia 20:10). Nu lăsaţi ca planul lui Satan de a vă distruge credinţa să reuşească (Efeseni 6:11). Dimpotrivă, dacă vă aflaţi în această situaţie „luaţi poziţie împotriva lui“, aşa cum faceţi şi în alte aspecte ale vieţii. — 1 Petru 5:9.

9 La Revelaţia 12:10, Satan este numit „acuzatorul fraţilor noştri“, al creştinilor unşi. El „îi acuză zi şi noapte“ înaintea lui Dumnezeu. Meditând la acest verset, veţi reuşi să înţelegeţi că Satan, acuzatorul mincinos, ar fi fericit dacă v-aţi acuza şi v-aţi condamna singuri, cu toate că Dumnezeu nu face asta (1 Ioan 3:19–22). De ce să vă frământe atât de mult propriile greşeli încât să vreţi să abandonaţi lupta? Nu-l lăsaţi pe Satan să vă distrugă prietenia cu Dumnezeu! Nu-i îngăduiţi niciodată lui Satan să vă facă să nu mai vedeţi că Iehova este „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate“. — Exodul 34:6.

Descurajaţi din cauza propriilor limite

10. În ce fel ne-ar putea descuraja propriile limite?

10 Unii creştini sunt descurajaţi din cauza propriilor limite care le afectează serviciul adus lui Dumnezeu. Simţiţi şi voi la fel? Poate că din pricina unei boli grave, a vârstei înaintate sau a altor situaţii din viaţă nu mai puteţi petrece la fel de mult timp în lucrarea de predicare ca în trecut. E adevărat, creştinii sunt încurajaţi să răscumpere timp pentru a-i sluji lui Dumnezeu (Efeseni 5:15, 16). Dar ce puteţi face dacă situaţia în care vă aflaţi vă împiedică să faceţi mai mult în lucrare, iar asta vă descurajează?

11. În ce fel ne poate ajuta sfatul lui Pavel din Galateni 6:4?

11 Biblia ne îndeamnă să nu fim leneşi, ci ‘să fim imitatori ai celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile’ (Evrei 6:12). Putem face aşa numai dacă analizăm exemplul lor şi căutăm să le imităm credinţa. Cu toate acestea, nu ne este de folos să ne comparăm cu alţii şi să ajungem la concluzia că nimic din ce facem nu e suficient de bine. Prin urmare, ar fi înţelept să urmăm sfatul dat de Pavel: „Fiecare să dovedească ce este propria sa lucrare, şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la sine, şi nu în comparaţie cu altă persoană“. — Galateni 6:4.

12. De ce putem fi bucuroşi în serviciul nostru pentru Iehova?

12 Creştinii au motive întemeiate să fie bucuroşi, chiar dacă se simt limitaţi din cauza unor probleme grave de sănătate. Biblia ne dă asigurarea: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evrei 6:10). E posibil ca, din cauza unor situaţii pe care nu le puteţi schimba, să nu mai fiţi la fel de activi ca în trecut. Însă, cu ajutorul lui Iehova, veţi putea să participaţi mai mult la alte aspecte ale lucrării de predicare creştine, precum mărturia la telefon sau prin scrisori. Puteţi fi siguri că Iehova Dumnezeu vă va binecuvânta serviciul efectuat din toată inima şi iubirea pe care o arătaţi lui şi semenilor voştri. — Matei 22:36–40.

Descurajaţi din cauza ‘timpurilor critice’

13, 14. a) Ce probleme am putea avea în aceste „timpuri critice“? b) În ce sens nu mai există afecţiune naturală astăzi?

13 În timp ce aşteptăm cu nerăbdare lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu, trăim „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1). Ştiind că aceste evenimente îngrijorătoare sunt o dovadă că salvarea este aproape, ne simţim alinaţi. Cu toate acestea, suntem afectaţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De pildă, sunteţi cumva şomeri? Poate că vă e greu să găsiţi un loc de muncă şi, pe măsură ce lunile trec, vă întrebaţi dacă Iehova vede prin ce treceţi şi vă ascultă rugăciunile. Sau poate că aţi devenit victima discriminării sau a altor forme de nedreptate. Chiar şi simplul fapt de a arunca o privire pe titlurile din ziare ne poate face să ne simţim ca dreptul Lot, care era „foarte mâhnit“ din cauza conduitei libertine a oamenilor din jurul său. — 2 Petru 2:7.

14 Există un aspect al zilelor din urmă pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea. Biblia a profeţit că mulţi oameni vor fi „fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:3). Afecţiunea lipseşte din multe cămine. „Rapoartele arată că riscul ca oamenii să fie loviţi, abuzaţi emoţional şi sexual sau chiar omorâţi este mai mare în propria familie decât oriunde altundeva“, se spune în cartea Family Violence (Violenţa în familie). „Locul unde oamenii ar trebui să se simtă iubiţi şi în siguranţă este, pentru unii adulţi şi copii, cel mai periculos loc posibil.“ Cei care au trăit într-un asemenea mediu ar putea mai târziu să aibă crize de anxietate şi disperare. Ce aţi putea face dacă vă aflaţi în această situaţie?

15. În ce sens este iubirea lui Iehova superioară celei omeneşti?

15 Psalmistul David a spus în versurile unei cântări: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). Cât de încurajaţi ne simţim ştiind că Iehova ne iubeşte mai mult decât ne-ar putea iubi un părinte pământesc! Oricât de mult am suferi dacă un părinte ne respinge, se poartă urât cu noi sau ne abandonează, să fim siguri că iubirea lui Iehova faţă de noi rămâne la fel de puternică (Romani 8:38, 39). Să nu uităm niciodată că Dumnezeu îi atrage la el pe cei pe care-i iubeşte (Ioan 3:16; 6:44). Indiferent cum s-ar fi purtat oamenii cu noi, Tatăl nostru ceresc ne iubeşte!

Metode practice în lupta cu descurajarea

16, 17. Dacă suntem descurajaţi, ce putem face pentru a ne menţine tari spiritualiceşte?

16 Puteţi aplica unele metode practice pentru a face faţă descurajării. De pildă, străduiţi-vă să aveţi un program sănătos de activităţi creştine. Meditaţi la Cuvântul lui Dumnezeu, mai cu seamă când sunteţi foarte descurajaţi. Psalmistul a cântat: „Ori de câte ori am zis: «Mi se clatină piciorul!», bunătatea Ta, DOAMNE, m-a sprijinit. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul“ (Psalmul 94:18, 19). Citind cu regularitate din Biblie vă veţi umple mintea cu gânduri mângâietoare şi încurajatoare.

17 Este esenţial şi să vă rugaţi. Chiar dacă nu reuşiţi să daţi glas celor mai adânci sentimente, Iehova ştie ce încercaţi să-i spuneţi (Romani 8:26, 27). Psalmistul ne dă asigurarea: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“. — Psalm 55:22.

18. Ce putem face dacă suntem deprimaţi?

18 E posibil ca unii care se simt foarte descurajaţi să aibă o formă clinică de depresie. * Dacă aveţi această problemă, încercaţi să vă concentraţi asupra lumii noi a lui Dumnezeu şi asupra timpului când „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Dacă sentimentele negative par să persiste mai mult timp, ar fi înţelept să căutaţi ajutor de specialitate (Matei 9:12). E important şi să aveţi grijă de corpul vostru. Alimentaţia sănătoasă şi exerciţiile fizice pot fi de un real ajutor. Odihniţi-vă suficient. Nu staţi seara până târziu în faţa televizorului şi evitaţi orice formă de destindere care vă epuizează pe plan fizic şi emoţional. Şi, mai presus de toate, implicaţi-vă în activităţi spirituale! Deşi nu a venit momentul când Dumnezeu „va şterge orice lacrimă“, el ne va ajuta să rezistăm. — Revelaţia 21:4; 1 Corinteni 10:13.

„Sub mâna cea tare a lui Dumnezeu“

19. Ce le promite Iehova celor în necaz?

19 Biblia ne dă asigurarea că, în ciuda multor necazuri care se abat asupra celui drept, Iehova „îl scapă din toate“ (Psalm 34:19). În ce mod? Când apostolul Pavel s-a rugat de repetate ori să scape de ‘spinul din carne’, Iehova i-a spus: „Puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune“ (2 Corinteni 12:7–9). Ce i-a promis Iehova lui Pavel şi ce ne promite nouă? Nu o eliberare imediată din necaz, ci puterea de a-l suporta.

20. În ciuda încercărilor prin care trecem, ce asigurare primim în 1 Petru 5:6, 7?

20 Apostolul Petru a scris: „Umiliţi-vă . . . sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul cuvenit, în timp ce vă aruncaţi toate îngrijorările asupra lui, căci el se îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:6, 7). Deoarece se îngrijeşte de voi, Iehova nu vă va lăsa niciodată! Vă va sprijini în toate încercările prin care veţi trece. Nu uitaţi: creştinii fideli sunt „sub mâna cea tare a lui Dumnezeu“. Deoarece îi slujim lui, Iehova ne dă tărie să suportăm. Dacă-i suntem fideli, nimic nu ne poate aduce daune spirituale permanente. Să ne menţinem aşadar integritatea faţă de Iehova ca să ne putem bucura de viaţă veşnică în promisa lume nouă şi să vedem cu ochii noştri ziua când el îl va scăpa definitiv pe cel aflat în necaz!

[Note de subsol]

^ par. 1 Numele a fost schimbat.

^ par. 18 Depresia clinică înseamnă mai mult decât descurajare; este o boală care se caracterizează printr-o stare de tristeţe profundă şi prelungită. Pentru informaţii suplimentare, vezi Turnul de veghe din 1 decembrie 1989, paginile 26–29; 15 aprilie 1990, paginile 21–25 şi 1 septembrie 1996, paginile 30, 31.

Vă amintiţi?

• De ce până şi slujitorii lui Iehova trec prin necazuri?

• Din ce cauze ar putea unii slujitori ai lui Dumnezeu să se simtă descurajaţi?

• Cum ne ajută Iehova să facem faţă îngrijorărilor?

• În ce sens suntem „sub mâna cea tare a lui Dumnezeu“?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

În ciuda încercărilor, membrii poporului lui Iehova au motive să fie bucuroşi

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Mărturia la telefon este una dintre modalităţile prin care îi dăm lui Iehova ce avem mai bun