Scribii din vechime şi Cuvântul lui Dumnezeu

SCRIEREA Scripturilor ebraice s-a încheiat spre sfârşitul secolului al V-lea î.e.n. În secolele care au urmat, învăţaţii evrei, îndeosebi soferimii, iar mai târziu masoreţii, s-au străduit să păstreze nealterat textul sacru ebraic. Însă cele mai vechi cărţi ale Bibliei au fost scrise cu o mie de ani înainte de perioada soferimilor, în zilele lui Moise şi ale lui Iosua. Întrucât aceste cărţi au fost scrise pe materiale care se degradau în timp, este foarte probabil că sulurile au fost copiate de multe ori. Ce se cunoaşte astăzi despre munca scribilor din acea perioadă de început? Au existat copişti calificaţi în Israelul antic?

Cele mai vechi manuscrise biblice disponibile astăzi sunt fragmente din sulurile de la Marea Moartă, unele dintre ele datând din secolele al III-lea şi al II-lea î.e.n. Profesorul universitar Alan Millard, specialist în ebraică veche, akkadiană şi arheologia Orientului Apropiat, explică: „Nu dispunem de copii mai vechi ale vreunei porţiuni din Biblie. Putem afla însă de la culturile vecine cum lucrau vechii scribi, ceea ce ne ajută să evaluăm textul ebraic şi felul în care a fost transmis de-a lungul timpului“.

Începuturile profesiunii de scrib

Cu patru mii de ani în urmă, în Mesopotamia se produceau texte literare, ştiinţifice, juridice, religioase şi istorice. Şcolile de scribi cunoşteau o mare înflorire. Una dintre disciplinele predate era copierea cu exactitate a textelor. În textele babiloniene, care au fost copiate de nenumărate ori de-a lungul a o mie de ani sau chiar mai mult, specialiştii descoperă astăzi doar modificări nesemnificative.

Profesiunea de scrib nu era cunoscută doar în Mesopotamia. În The Oxford Encyclopedia of Archaeology in the Near East se spune: „Un scrib babilonian de la jumătatea mileniului al II-lea î.e.n. cunoştea probabil foarte bine metodele folosite de scribii din oricare dintre centrele din Mesopotamia, Siria, Canaan şi chiar Egipt“. *

Pe timpul lui Moise, profesiunea de scrib era foarte respectată în Egipt. Activitatea de bază a scribilor era copierea textelor literare. Aceasta este înfăţişată în scenele care împodobesc mormintele egiptene, vechi de peste patru mii de ani. În enciclopedia menţionată mai înainte se spune despre scribii care  au trăit în această perioadă: „În mileniul al II-lea î.e.n., aceştia alcătuiseră un canon literar, reprezentativ pentru marile civilizaţii, Mesopotamia şi Egiptul, şi stabiliseră un cod deontologic al scribilor“.

Între altele, acest „cod deontologic“ recomanda adăugarea unui colofon la sfârşitul textului principal. Colofoanele cuprindeau date despre numele scribului şi al proprietarului tăbliţei, data scrierii, textul original după care fusese copiată tăbliţa, numărul de rânduri etc. Deseori, scribul adăuga: „Scris şi verificat după original“. Aceste detalii arată că vechii scribi erau preocupaţi de copierea cu fidelitate a textului.

Profesorul Millard explică: „Se pare că metoda de copiere cuprindea verificarea şi corectarea textului, etape ce constau în folosirea unor tehnici bine puse la punct în vederea evitării greşelilor. Unele dintre acestea, mai ales numărarea rândurilor sau a cuvintelor, au fost folosite şi de masoreţi la începutul Evului Mediu“. Aşadar, pe timpul lui Moise şi al lui Iosua, în Orientul Mijlociu se acorda o mare atenţie acurateţei cu care erau transmise scrierile.

Aveau şi israeliţii copişti calificaţi? Ce arată Biblia în acest sens?

Scribii în Israelul antic

Moise a fost crescut şi educat la curtea faraonului (Exodul 2:10; Faptele 7:21, 22). Potrivit egiptologilor, instruirea lui trebuie să fi inclus cunoaşterea temeinică a scrierii egiptene şi cel puţin a unora dintre îndeletnicirile scribilor. În cartea Israel in Egypt, profesorul universitar James Hoffmeier afirmă: „Există dovezi care susţin tradiţia biblică potrivit căreia Moise avea competenţa să consemneze evenimente, să descrie itinerare şi să desfăşoare alte activităţi specifice scribilor“. *

Biblia vorbeşte şi despre alte persoane din Israelul antic care îndeplineau munci de scrib. Potrivit cu The Cambridge History of the Bible,  Moise „a numit funcţionari instruiţi . . . pentru a consemna decizii şi chestiuni de natură organizatorică“. Concluzia aceasta se desprinde din Deuteronomul 1:15, unde Moise spune: „Am luat deci căpeteniile triburilor voastre . . . şi le-am pus căpetenii peste voi, căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci şi supraveghetori ai triburilor voastre“. Cine erau aceşti supraveghetori?

Cuvântul ebraic pentru „supraveghetor“ apare de mai multe ori în textul biblic cu referire la timpul lui Moise şi al lui Iosua. Diferiţi specialişti arată că acest cuvânt înseamnă „secretar pentru însemnări“, „persoană care «scrie» sau «consemneaz㻓 şi „funcţionar care ajută un judecător în munca de secretar“. Ocurenţele acestui cuvânt ebraic sugerează că în Israel existau mulţi asemenea secretari, care aveau multe şi importante responsabilităţi în organizarea naţiunii la începuturile ei.

Al treilea exemplu se referă la preoţii din Israel. În Encyclopaedia Judaica se spune că, „având în vedere îndatoririle [lor] laice şi religioase, aceştia trebuiau să aibă un nivel înalt de instruire“. De pildă, Moise le-a poruncit fiilor lui Levi: „La sfârşitul fiecărei perioade de şapte ani, . . . să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel“. Copia oficială a Legii se afla în grija preoţilor. Ei autorizau şi supravegheau scrierea copiilor ulterioare. — Deuteronomul 17:18, 19; 31:10, 11.

Să vedem cum a fost realizată prima copie a Legii. Pe parcursul ultimei sale luni de viaţă, Moise le-a spus israeliţilor: „În ziua în care vei trece Iordanul şi vei intra în ţara pe care ţi-o dă Iehova, Dumnezeul tău, să-ţi înalţi nişte pietre mari şi să le dai cu var. Să scrii pe ele toate cuvintele acestei legi“ (Deuteronomul 27:1–4). După distrugerea Ierihonului şi a Aiului, israeliţii s-au adunat la muntele Ebal, aflat în centrul Ţării Promise. Acolo, Iosua a scris pe pietrele unui altar „o copie a legii lui Moise“ (Iosua 8:30–32). Asemenea inscripţii presupuneau ca poporul să ştie să scrie şi să citească. Aşadar, se poate spune că israeliţii din acele timpuri aveau cunoştinţele şi aptitudinile necesare păstrării şi transmiterii cu exactitate a textelor lor sacre.

Acurateţea Scripturilor

După epoca lui Moise şi a lui Iosua, s-au scris alte suluri ebraice şi s-au făcut copii manuscrise ale acestora. Pe măsură ce copiile se uzau sau se deteriorau din cauza umidităţii ori a mucegaiului, ele trebuiau înlocuite cu altele. Acest proces de copiere a durat mai multe sute de ani.

Deşi copiştii Bibliei au lucrat cu mare atenţie, unele greşeli s-au strecurat în mod inevitabil. Dar a avut de suferit textul biblic din cauza acestor greşeli? Nicidecum. După cum s-a putut observa în urma unui studiu comparativ al manuscriselor antice, aceste greşeli sunt nesemnificative şi nu au nicio relevanţă pentru integritatea textului biblic.

Pentru creştini, felul în care a privit Isus Cristos primele cărţi ale Bibliei este o confirmare a acurateţei Sfintelor Scripturi. Exprimări de felul: „N-aţi citit în cartea lui Moise?“ şi „Nu v-a dat Moise Legea?“ arată că Isus considera demne de încredere copiile manuscrise care se foloseau când a fost el pe pământ (Marcu 12:26; Ioan 7:19). În plus, Isus a confirmat integritatea Scripturilor ebraice în ansamblul lor când a spus: „Toate lucrurile scrise despre mine în legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi trebuie să se împlinească“. — Luca 24:44.

Prin urmare, avem motive întemeiate să credem că Sfintele Scripturi ni s-au transmis cu exactitate din vechime. Este aşa cum a spus sub inspiraţie profetul Isaia: „Iarba verde se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru va dăinui veşnic“. — Isaia 40:8.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Scrib egiptean lucrând

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Cele mai vechi cărţi ale Bibliei datează din perioada în care a trăit Moise