„IATĂ că fiii sunt o moştenire de la Iehova, rodul pântecelui este o răsplată.“ (Ps. 127:3) Din aceste cuvinte înţelegem de ce naşterea unui copil este un motiv de mare bucurie pentru părinţi.

Totuşi, venirea pe lume a unui copil aduce cu sine mari responsabilităţi. Ca să devină un adult sănătos, copilul are nevoie de o alimentaţie bogată în substanţe hrănitoare. În mod asemănător, ca să devină un slujitor fidel al lui Iehova, el are nevoie de hrană spirituală şi de îndrumarea părinţilor. De aceea, părinţii trebuie să-i întipărească în inimă principii divine (Prov. 1:8). Când este bine să înceapă educaţia spirituală a unui copil şi ce presupune aceasta?

Să analizăm exemplul lui Manoah, din familia daniţilor, care trăia în Ţora, un oraş din vechiul Israel. Îngerul lui Iehova i-a spus soţiei lui Manoah, care era stearpă, că va naşte un fiu (Jud. 13:2, 3). Cu siguranţă, această veste le-a adus multă bucurie fidelului Manoah şi soţiei sale. Însă, ei şi-au făcut unele griji. De aceea, Manoah s-a rugat: „Iartă-mă, Iehova! Te rog, să vină iarăşi la noi omul adevăratului Dumnezeu, pe care l-ai mai trimis, şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte“ (Jud. 13:8). Manoah şi soţia lui s-au gândit cu multă seriozitate la educaţia copilului lor. Fără îndoială, ei l-au învăţat pe fiul lor, Samson, legea lui Dumnezeu, iar eforturile le-au fost răsplătite din plin. Biblia spune: „După un timp, spiritul lui Iehova a început să-l impulsioneze [pe Samson]“. Drept urmare, Samson a înfăptuit multe lucrări de putere ca judecător în Israel (Jud. 13:25; 14:5, 6; 15:14, 15).

Dar cât de timpuriu ar trebui să înceapă educaţia spirituală a unui copil? De exemplu, Timotei a fost învăţat „scrierile sfinte“ încă „din pruncie“ de mama sa, Eunice, şi de bunica sa, Lois (2 Tim. 1:5; 3:15). Înţelegem deci că educaţia spirituală a lui Timotei a început când el era foarte mic.

Şi în prezent, părinţii trebuie să ceară îndrumare în rugăciune şi să se pregătească pentru a putea începe instruirea micuţilor încă „din pruncie“. În Proverbele 21:5 se spune: „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos“. Părinţii care aşteaptă un copil fac pregătiri minuţioase înainte ca acesta să se nască. Unii îşi fac o listă cu lucrurile de care va avea nevoie copilaşul. Este important ca părinţii să se gândească dinainte şi cum îşi vor educa micuţul din punct de vedere spiritual. Ei trebuie să-şi fixeze obiectivul de a-i oferi copilaşului această educaţie încă din primele luni de la naştere.

Într-o carte se spune: „Primele luni de la naştere sunt esenţiale pentru dezvoltarea creierului. În această perioadă, numărul sinapselor, adică al conexiunilor care fac posibilă învăţarea, creşte de douăzeci de ori“ (Early Childhood Counts — A Programming Guide on Early Childhood Care for Development). Înţelegem, aşadar, de ce este bine ca părinţii să profite de această etapă importantă din dezvoltarea mintală a copilului şi să întipărească în mintea acestuia idei şi valori spirituale.

O mamă, care este pionieră regulară, a spus despre fetiţa ei: „O iau cu mine în lucrarea de predicare de când avea o lună. Acest lucru a avut un efect benefic asupra ei, chiar dacă nu înţelegea prea multe. Când avea doi ani, oferea fără nicio reţinere pliante persoanelor din teritoriu“.

Educarea spirituală a unui copil încă din primul an de viaţă aduce multe foloase. Totuşi, nu este întotdeauna uşor ca părinţii să-şi educe copiii din punct de vedere spiritual.

Deseori, părinţii întâmpină dificultăţi deoarece copiii sunt neastâmpăraţi şi nu se pot concentra mult timp. Atenţia copilului este distrasă cu uşurinţă de obiectele din jur. Ei sunt curioşi şi explorează tot ce îi înconjoară. Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să se concentreze la lucrurile pe care vor să-i înveţe?

În Deuteronomul 6:6, 7, Moise a spus: „Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta, să le inculci fiului tău şi să vorbeşti despre ele când eşti acasă şi când umbli pe drum, când te culci şi când te scoli“. Termenul „a inculca“ transmite ideea de predare prin repetare. Un copil mic este asemenea unui pomişor care trebuie udat la intervale regulate. Dacă repetiţia îl ajută pe un adult să ţină minte lucruri importante, cu atât mai mult această metodă va da rezultate în cazul unui copil.

Părinţii trebuie să petreacă timp cu copilul lor pentru a-l învăţa din Biblie. Totuşi, acest lucru nu este uşor, întrucât ritmul vieţii este foarte alert. Apostolul Pavel ne-a îndemnat ‘să răscumpărăm orice moment prielnic’ pentru activităţile creştine (Ef. 5:15, 16). Cum pot face părinţii acest lucru? Un supraveghetor creştin, a cărui soţie are un program încărcat întrucât este şi pionieră regulară, a spus că nu i-a fost uşor să păstreze un echilibru între educarea spirituală a copilului, achitarea de responsabilităţile teocratice şi munca laică. Dar cum  au reuşit ei să-şi facă timp pentru a-şi educa fiica? Tatăl a spus: „În fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, eu şi soţia mea îi citim fiicei noastre din Cartea mea cu relatări biblice sau din broşura Să examinăm Scripturile în fiecare zi. Seara, înainte ca fetiţa noastră să meargă la culcare, ne facem timp să-i citim. De asemenea, ori de câte ori ieşim în lucrare, o luăm şi pe ea cu noi. Nu vrem să irosim primii ani din viaţa fiicei noastre“.

Fără îndoială, părinţii doresc ca micuţii lor să devină adulţi responsabili. Cu toate acestea, principalul motiv pentru care le oferă o educaţie spirituală este acela de a le insufla iubire pentru Dumnezeu (Mar. 12:28–30).

În Psalmul 127:4 se spune: „Ca săgeţile în mâna unui viteaz, aşa sunt fiii tinereţii“. Copiii sunt asemenea unor săgeţi care trebuie îndreptate cu multă atenţie spre ţintă. Un arcaş nu poate aduce înapoi o săgeată căreia i-a dat drumul din arc. „Săgeţile“, sau copiii, sunt în mâna părinţilor doar câţiva ani. Acest timp trebuie folosit pentru a întipări principiile biblice în mintea şi în inima copiilor.

Apostolul Ioan a scris cu privire la copiii săi spirituali: „N-am niciun motiv de recunoştinţă mai mare decât acesta: să aud despre copiii mei că umblă în continuare în adevăr“ (3 Ioan 4). Părinţii care îi slujesc lui Iehova simt aceeaşi recunoştinţă când copiii lor „umblă în continuare în adevăr“.