1. a) Cum reacţionează oamenii la aduceri-aminte şi de ce? b) Cum ar putea influenţa mândria modul în care priveşte cineva sfaturile?

OAMENII reacţionează diferit la sfaturi. O aducere-aminte din partea unei persoane cu autoritate este, probabil, acceptată cu uşurinţă, în timp ce un sfat din partea unui coleg sau a unui subaltern ar putea fi respins categoric. Şi reacţiile emoţionale la disciplinare şi corectare variază foarte mult: de la regret, tristeţe sau ruşine la hotărârea de a acţiona şi a îndrepta lucrurile. De ce reacţionează oamenii atât de diferit? Un motiv îl constituie mândria. Într-adevăr, un spirit trufaş poate întuneca judecata unei persoane, determinând-o să respingă sfaturile şi astfel să nu înveţe unele lucruri valoroase (Prov. 16:18).

2. De ce apreciază creştinii adevăraţi sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu?

² Însă creştinii adevăraţi apreciază sfaturile utile, în special când sunt bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Aducerile-aminte ale lui Iehova ne dau perspicacitate; ele ne ajută să identificăm şi să evităm capcane precum materialismul, imoralitatea sexuală, drogurile şi excesul de alcool (Prov. 20:1; 2 Cor. 7:1; 1 Tes. 4:3–5; 1 Tim. 6:6–11). În plus, dacă vom ţine cont de aducerile-aminte ale lui Dumnezeu, ne vom bucura „datorită stării bune a inimii noastre“ (Is. 65:14).

3. Ce atitudine este important să avem?

³ Pentru a ne ocroti preţioasa relaţie cu Tatăl nostru ceresc, trebuie să continuăm să aplicăm sfaturile sale înţelepte. Este important să avem aceeaşi atitudine ca a psalmistului care a scris: „Mi-am însuşit aducerile tale aminte pe timp indefinit, căci sunt bucuria inimii mele“ (Ps. 119:111). Găsim şi noi desfătare în poruncile lui Iehova sau le considerăm uneori împovărătoare?  Chiar dacă s-ar putea să nu ne simţim bine când ni se dă un sfat, să nu ne descurajăm. Să cultivăm o încredere de nezdruncinat în înţelepciunea lui Dumnezeu, care este mult superioară înţelepciunii noastre! În continuare vom analiza trei modalităţi prin care putem face acest lucru.

4. Ce lucru a rămas neschimbat în viaţa lui David?

⁴ Regele David a avut parte atât de bucurii, cât şi de necazuri. Totuşi, un lucru a rămas neschimbat în viaţa lui: încrederea sa absolută în Creator. El a spus: „Către tine, o, Iehova, îmi înalţ sufletul. O, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus încrederea!“ (Ps. 25:1, 2). Ce l-a ajutat pe David să cultive o astfel de încredere în Tatăl său ceresc?

5, 6. Ce aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu despre prietenia lui David cu Iehova?

⁵ Mulţi oameni se roagă lui Dumnezeu doar când trec prin momente grele. Ce ai crede despre un prieten sau despre o rudă care te caută doar când are nevoie de bani sau când vrea să-i faci un serviciu? Ai putea ajunge să te întrebi dacă te iubeşte cu adevărat. Însă, în cazul lui David, lucrurile n-au stat aşa. Credinţa sa şi iubirea sa faţă de Iehova au fost evidente pe tot parcursul vieţii lui, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele (Ps. 40:8).

⁶ Să observăm cuvintele de laudă şi de recunoştinţă pe care i le-a adresat David lui Iehova: „O, Iehova, Domnul nostru, cât de măreţ este numele tău pe tot pământul, tu, despre a cărui demnitate se vorbeşte mai presus de ceruri!“ (Ps. 8:1). Aţi remarcat ce prietenie strânsă exista între David şi Tatăl său ceresc? Aprecierea pe care o avea faţă de măreţia şi splendoarea lui Iehova l-a determinat pe David să-l preamărească „toată ziua“ (Ps. 35:28).

7. Ce foloase avem dacă ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune?

⁷ La fel ca David, şi noi trebuie să comunicăm cu regularitate cu Iehova pentru a ne întări încrederea în el. Biblia spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!“ (Iac. 4:8). Faptul de a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune este totodată o modalitate importantă prin care putem primi spirit sfânt. (Citeşte 1 Ioan 3:22.)

8. De ce ar trebui să evităm rugăciunile repetitive?

⁸ Când te rogi, ai tendinţa de a repeta unele expresii sau de a folosi aceleaşi cuvinte? Dacă da, înainte de a te ruga, gândeşte-te câteva momente la lucrurile pe care ai vrea să le spui. Ce crezi că ar face un prieten sau o rudă dacă de fiecare dată când i-ai vorbi ai folosi aceleaşi cuvinte? S-ar putea ca după un timp să nu te mai asculte. Desigur, Iehova n-ar respinge niciodată rugăciunea sinceră a unui slujitor loial. Totuşi, ar trebui să fim atenţi să nu folosim mereu aceleaşi cuvinte când comunicăm cu el.

9, 10. a) Ce am putea include în rugăciunile noastre? b) Ce ne poate ajuta să-i adresăm lui Iehova rugăciuni mai profunde?

⁹ Evident, dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu, rugăciunile noastre n-ar trebui să fie superficiale. Cu cât îi vom împărtăşi mai des lui Iehova gândurile şi sentimentele noastre, cu atât ne vom apropia mai mult de el şi ne vom întări încrederea în el. Dar ce ar trebui să includem în rugăciunile noastre? În Cuvântul lui Dumnezeu se spune: „În orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre“ (Filip. 4:6). Aşadar, orice lucru care ne influenţează relaţia cu Dumnezeu sau serviciul pe care i-l aducem este un subiect demn de menţionat în rugăciune.

¹⁰ Analizarea cuvintelor unor slujitori fideli ai lui Dumnezeu ale căror rugăciuni  au fost consemnate în Biblie ne poate fi de folos (1 Sam. 1:10, 11; Fap. 4:24–31). Psalmii conţin multe cântări şi rugăciuni. În ele sunt dezvăluite toate sentimentele umane, de la agonie la bucurie extraordinară. Meditarea la astfel de cuvinte rostite din inimă ne poate ajuta să-i adresăm lui Iehova rugăciuni mai profunde.

11. De ce trebuie să medităm la sfaturile lui Dumnezeu?

¹¹ David a spus: „Aducerile-aminte ale lui Iehova sunt demne de încredere şi-l fac înţelept pe cel fără experienţă“ (Ps. 19:7). Într-adevăr, chiar dacă nu avem experienţă, respectarea poruncilor lui Dumnezeu ne poate face înţelepţi. Însă, pentru a şti cum să aplicăm unele sfaturi biblice, trebuie să medităm la ele. Acest lucru este important în domenii precum păstrarea integrităţii când suntem supuşi unor presiuni la şcoală sau la locul de muncă, respectarea legii divine privitoare la sânge, menţinerea neutralităţii creştine sau aplicarea principiilor biblice referitoare la îmbrăcăminte şi aspectul personal. Dacă ne vom însuşi modul în care priveşte Dumnezeu aceste lucruri, vom reuşi să anticipăm anumite probleme. Astfel, putem hotărî în inima noastră ce vom face când ne vom confrunta cu dificultăţi. Dacă medităm şi ne pregătim din timp pentru situaţii dificile, vom evita multe dureri (Prov. 15:28).

12. Ce anume ne va ajuta ‘să ne însuşim aducerile-aminte ale lui Dumnezeu’?

¹² În timp ce aşteptăm împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, arată modul nostru de viaţă că rămânem treji din punct de vedere spiritual? De exemplu, credem cu adevărat că Babilonul cel Mare va fi în curând distrus? Sunt binecuvântările viitoare, cum ar fi viaţa veşnică într-un paradis pământesc, la fel de reale pentru noi ca atunci când am aflat prima dată despre ele? Ne-am păstrat zelul pentru serviciul sacru nepermiţând preocupărilor personale să fie pe primul loc în viaţa noastră? Sau ce putem spune despre speranţa învierii, sfinţirea numelui lui Iehova şi justificarea suveranităţii sale? Sunt acestea şi în prezent chestiuni vitale pentru noi? Meditarea la astfel de întrebări ne va ajuta ‘să ne însuşim aducerile-aminte ale lui Dumnezeu pe timp indefinit’, aşa cum a spus psalmistul (Ps. 119:111).

13. De ce le-a fost greu creştinilor din secolul I să înţeleagă unele lucruri? Daţi un exemplu.

¹³ Probabil că unele lucruri menţionate în Biblie nu pot fi încă înţelese pe deplin deoarece n-a sosit timpul stabilit de Iehova ca ele să fie clarificate. Isus le-a spus de repetate ori apostolilor că trebuia să sufere şi să fie omorât. (Citeşte Matei 12:40; 16:21.) Dar apostolii n-au înţeles cuvintele sale. Ei le-au înţeles abia după moartea şi învierea sa, când Isus s-a materializat, li s-a arătat câtorva discipoli şi „le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile“ (Luca 24:44–46; Fap. 1:3). De asemenea, continuatorii lui Cristos n-au înţeles că Regatul lui Dumnezeu avea să fie stabilit în cer decât după ce spiritul sfânt a fost turnat peste ei la Penticosta din 33 e.n. (Fap. 1:6–8).

14. Ce exemplu bun ne-au dat mulţi fraţi de la începutul secolului al XX-lea, în pofida aşteptărilor greşite pe care le-au avut?

¹⁴ În mod asemănător, la începutul secolului al XX-lea, creştinii adevăraţi au avut mai multe aşteptări greşite cu privire la „zilele din urmă“ (2 Tim. 3:1). De exemplu, în anul 1914, unii au crezut că aveau să fie luaţi la cer imediat. Când speranţele nu li s-au împlinit, o reanalizare sinceră a Scripturilor a dezvăluit că, mai întâi, trebuia să aibă loc o amplă campanie de predicare (Mar. 13:10). De aceea, în 1922, Joseph Rutherford, care pe atunci  era în fruntea lucrării de predicare, le-a spus participanţilor la congresul internaţional de la Cedar Point, Ohio (SUA): „Iată, Regele domneşte! Voi sunteţi agenţii săi de publicitate! Aşadar, vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi regatul său!“. De atunci încoace, predicarea ‘veştii bune despre Regat’ este o caracteristică a slujitorilor lui Iehova (Mat. 4:23; 24:14).

15. Ce foloase avem dacă medităm la modul în care Dumnezeu a acţionat faţă de poporul său?

¹⁵ Meditând la modul minunat în care Iehova a acţionat şi acţionează faţă de poporul său, vom dobândi mai multă încredere în capacitatea sa de a-şi îndeplini voinţa şi scopul în viitor. Totodată, aducerile-aminte ale lui Dumnezeu ne ajută să păstrăm viu în minte şi în inimă profeţiile care urmează să se împlinească. Putem fi siguri că, în felul acesta, încrederea noastră în promisiunile sale se va întări.

16. Ce binecuvântări avem dacă suntem activi în serviciul sacru?

¹⁶ Dumnezeul nostru, Iehova, este un Dumnezeu plin de energie, un Dumnezeu al acţiunii. „Cine este viguros ca tine, o, Iah?“, a întrebat psalmistul. Apoi, el a adăugat: „Mâna ta este tare, dreapta ta este înălţată“ (Ps. 89:8, 13). Aşa cum reiese din aceste cuvinte, Iehova apreciază şi binecuvântează eforturile pe care le facem pentru a susţine Regatul. El vede că slujitorii săi — bărbaţi sau femei, tineri sau vârstnici — nu stau cu braţele încrucişate şi „nu mănâncă pâinea leneviei“ (Prov. 31:27). Imitându-l pe Creatorul nostru, noi suntem ocupaţi din plin cu activităţi teocratice. Faptul că îi slujim lui Dumnezeu din toată inima ne aduce satisfacţii, iar Iehova este foarte bucuros să ne binecuvânteze eforturile. (Citeşte Psalmul 62:12.)

17, 18. De ce putem spune că faptele de credinţă ne ajută să ne întărim încrederea în sfaturile lui Iehova? Daţi un exemplu.

 ¹⁷ Cum ne ajută faptele de credinţă să ne întărim încrederea în Iehova? Să analizăm relatarea biblică despre intrarea poporului Israel în Ţara Promisă. Iehova le-a spus preoţilor care duceau arca legământului să intre în apele Iordanului. Însă, în timp ce poporul se apropia, ei au văzut că, din cauza ploilor de primăvară, apele râului se revărsaseră peste maluri. Ce aveau să facă israeliţii? Aveau ei să-şi aşeze tabăra pe malul râului şi să aştepte câteva săptămâni sau chiar mai mult ca apele să se retragă? Nu. Ei şi-au pus toată încrederea în Iehova şi au urmat îndrumările sale. Care a fost rezultatul? Relatarea spune: „Când preoţii care purtau Arca au pus piciorul în apă, . . . apele care veneau din amonte au stat în loc . . . În tot acest timp, preoţii care purtau arca legământului lui Iehova stăteau nemişcaţi pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până când toată naţiunea a trecut Iordanul“ (Ios. 3:12–17). Ce emoţionant trebuie să fi fost să vezi cum acele ape învolburate au stat în loc! Într-adevăr, israeliţii şi-au întărit credinţa în Iehova deoarece au respectat îndrumările sale.

¹⁸ Este adevărat, în prezent Iehova nu face astfel de miracole pentru slujitorii săi. Dar el binecuvântează faptele lor de credinţă. Forţa activă a lui Dumnezeu le dă putere să-şi îndeplinească misiunea de a predica mesajul despre Regat pe tot pământul. Iar Isus Cristos, cel mai de seamă Martor al lui Iehova, i-a asigurat pe discipolii săi că avea să-i susţină în această lucrare importantă: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor . . . Şi iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Mat. 28:19, 20). Mulţi Martori care sunt timizi din fire pot confirma că spiritul sfânt al lui Dumnezeu le-a dat curaj să le vorbească oamenilor în lucrarea de predicare. (Citeşte Psalmul 119:46; 2 Corinteni 4:7.)

19. Ce asigurare primim, chiar dacă nu putem face atât cât ne-am dori?

¹⁹ Din cauza bolii sau a vârstei, unii nu pot face atât cât şi-ar dori în serviciul lui Iehova. Totuşi, ei pot fi siguri că „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“ înţelege situaţia fiecărui slujitor al său (2 Cor. 1:3). El apreciază tot ce facem pentru a susţine Regatul. Totuşi, în timp ce facem tot ce ne permite situaţia, nu trebuie să uităm că salvarea noastră depinde în primul rând de credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Cristos (Evr. 10:39).

20, 21. Care sunt câteva modalităţi prin care ne putem dovedi încrederea în Iehova?

²⁰ Închinarea la Iehova presupune a ne folosi din plin timpul, energia şi resursele materiale. Noi dorim din toată inima ‘să facem lucrarea unui evanghelizator’ (2 Tim. 4:5). Suntem bucuroşi să facem această lucrare, deoarece ea îi ajută pe oameni „să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:4). În mod sigur, onorându-l şi lăudându-l pe Iehova, ne îmbogăţim din punct de vedere spiritual (Prov. 10:22). În plus, lucrul acesta ne ajută să cultivăm o încredere de nezdruncinat în Creatorul nostru (Rom. 8:35–39).

²¹ Aşa cum am văzut, încrederea în îndrumarea înţeleaptă a lui Iehova nu vine de la sine; trebuie să facem eforturi pentru a o cultiva. Aşadar, să ne bazăm pe Iehova apelând mereu la el în rugăciune. Să medităm la modul în care Iehova şi-a îndeplinit voinţa în trecut şi la modul în care şi-o va îndeplini în viitor. De asemenea, să continuăm să ne întărim încrederea în Iehova prin acte de închinare. Aducerile-aminte ale lui Iehova vor rămâne pe timp indefinit. Iar, dacă ţinem cont de ele, acest lucru va fi valabil şi în cazul nostru!