„DIN cauza violenţelor care au avut loc în urma unor alegeri contestate, mii de Martori ai lui Iehova au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele“, relatează François, un bătrân de congregaţie dintr-o ţară în curs de dezvoltare. „Alimentele şi medicamentele erau insuficiente, iar ce se mai găsea era foarte scump. Băncile s-au închis, iar bancomatele nu mai aveau bani sau nu mai funcţionau.“

Imediat, fraţii de la filială au început să le trimită bani şi ajutoare acestor Martori, care se adunaseră în sălile Regatului din toată ţara. Deşi facţiunile rivale au blocat drumurile, maşinile filialei erau, de obicei, lăsate să treacă, deoarece ambele părţi ştiau că Martorii sunt complet neutri.

François spune: „Odată, în timp ce ne îndreptam spre o sală a Regatului, s-a tras asupra noastră, dar gloanţele au trecut printre noi. Observând că un soldat alerga spre noi cu puşca în mână, am dat repede cu spatele, am întors maşina şi am mers în viteză înapoi la filială. Îi suntem recunoscători lui Iehova că am scăpat cu viaţă. A doua zi, cei 130 de fraţi din acea sală a Regatului au fost duşi la un adăpost sigur. Unii dintre ei au venit la filială, unde ne-am îngrijit de necesităţile lor materiale şi spirituale până a trecut pericolul.

Mai târziu, filiala a primit multe scrisori din toată ţara în care fraţii îşi exprimau cu sinceritate recunoştinţa. Văzând cum fraţii lor de pretutindeni le veniseră în ajutor, încrederea în Iehova li s-a întărit“.

În faţa dezastrelor, fie naturale, fie cauzate de oameni, noi nu le spunem fraţilor aflaţi în nevoie: „Încălziţi-vă şi săturaţi-vă“ (Iac. 2:15, 16). Dimpotrivă, noi încercăm să ne îngrijim de necesităţile lor fizice. La fel s-a întâmplat şi în secolul I. Când au aflat că avea să fie o mare foamete, discipolii „au hotărât să trimită câte ceva, fiecare după posibilităţi, ca ajutor pentru fraţii care locuiau în Iudeea“ (Fap. 11:28–30).

Ca slujitori ai lui Iehova, noi suntem dornici să-i ajutăm din punct de vedere material pe cei aflaţi în nevoie. Însă oamenii au şi necesităţi spirituale (Mat. 5:3). Pentru a-i ajuta să devină conştienţi de aceste necesităţi şi să şi le satisfacă, Isus le-a poruncit continuatorilor lui să facă discipoli (Mat. 28:19, 20). Cu toţii dedicăm o mare parte din timpul, energia şi resursele noastre pentru a îndeplini această misiune. Ca organizaţie, noi folosim o parte din donaţii pentru a oferi ajutor material. Însă donaţiile sunt folosite în primul rând pentru a susţine Regatul şi a răspândi vestea bună. Astfel, ne arătăm iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (Mat. 22:37–39).

Cei care sprijină lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova pot fi siguri că donaţiile lor sunt folosite în mod corect şi eficient. Îţi permite situaţia să contribui la ajutarea fraţilor tăi aflaţi în nevoie? Vrei să susţii lucrarea de facere de discipoli? Dacă da, „nu te reţine să le faci bine celor ce au nevoie, când stă în puterea mâinii tale s-o faci“ (Prov. 3:27).