ÎN COPILĂRIE, Antoine Skalecki avea mereu alături de el un ponei sau un cal. Împreună înaintau cu greu prin tuneluri slab luminate, transportând cărbuni într-o mină aflată la 500 de metri adâncime. Întrucât tatăl lui Antoine fusese rănit când o mină s-a surpat, familia lui n-a avut de ales şi a trebuit să-l trimită pe Antoine să lucreze din greu în mină nouă ore pe zi. O dată, când o galerie s-a prăbuşit, el era să-şi piardă viaţa.

Antoine a fost unul dintre numeroşii copii polonezi născuţi în Franţa în anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut. Dar de ce au emigrat polonezii în Franţa? Când Polonia şi-a redobândit independenţa după Primul Război Mondial, suprapopularea a devenit o problemă serioasă. Pe de altă parte, Franţa pierduse peste un milion de bărbaţi în război şi avea mare nevoie de mineri. De aceea, în septembrie 1919, guvernul francez şi cel polonez au încheiat un pact pentru imigraţie. În 1931, numărul polonezilor din Franţa ajunsese la 507 800, mulţi dintre ei stabilindu-se în regiunile miniere din nord.

Harnicii imigranţi polonezi au adus cu ei şi cultura lor, inclusiv un profund sentiment religios. Antoine, care are în prezent 90 de ani, îşi aminteşte: „Bunicul meu Joseph vorbea despre Sfintele Scripturi cu un adânc respect, ce-i fusese sădit de tatăl său”. În fiecare duminică, familiile poloneze de mineri se îmbrăcau cu cele mai bune haine pentru a merge la biserică, aşa cum făceau şi acasă, chiar dacă erau dispreţuiţi de unii francezi care nu aveau preocupări religioase.

Mulţi polonezi au intrat pentru prima dată în contact cu Studenţii în Biblie în regiunea Nord-Pas-de-Calais, unde aceştia predicau cu zel din 1904. Din 1915, Turnul de veghe a început să fie tipărit în poloneză în fiecare lună, iar Epoca de aur (în prezent, Treziţi-vă!) a început să apară în poloneză în 1925. Multe familii au fost receptive la mesajul biblic din aceste reviste, dar şi la mesajul din cartea Harfa lui Dumnezeu, tradusă şi ea în limba poloneză.

Familia lui Antoine a auzit despre Studenţii în Biblie de la unchiul său, care a participat pentru prima dată la o întrunire în 1924. În acelaşi an, la Bruay-en-Artois, Studenţii în Biblie au ţinut primul congres în poloneză. După mai puţin de o  lună, Joseph Rutherford, un reprezentant al sediului mondial, a ţinut o întrunire, la care au asistat 2 000 de persoane. Impresionat de numărul mare al celor prezenţi, în majoritate polonezi, fratele Rutherford le-a spus: „Iehova v-a adus în Franţa ca să învăţaţi adevărul. Acum voi şi copiii voştri trebuie să-i ajutaţi pe francezi! Încă mai trebuie făcută o amplă lucrare de predicare, iar Iehova va scoate mai mulţi vestitori pentru această lucrare”.

Şi Iehova Dumnezeu chiar aşa a făcut! Acei creştini polonezi predicau cu aceeaşi dăruire cu care lucrau din greu în mină. Unii dintre ei s-au întors în Polonia pentru a le împărtăşi celor de acolo adevărurile preţioase pe care le învăţaseră. Teofil Piaskowski, Szczepan Kosiak şi Jan Zabuda s-au numărat printre cei care au plecat din Franţa pentru a răspândi vestea bună în teritorii vaste din Polonia.

Totuşi, mulţi evanghelizatori polonezi au rămas în Franţa şi au continuat să predice cu zel alături de fraţii lor de credinţă francezi. La congresul ţinut în 1926 la Sin-le-Noble, 1 000 de persoane au asistat la sectorul de limbă poloneză şi 300 la cel de limbă franceză. În Anuarul pe 1929 se spunea: „Pe parcursul acestui an, 332 de fraţi polonezi s-au botezat ca simbol al consacrării [dedicării] lor”. Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, 32 din cele 84 de congregaţii din Franţa erau de limbă poloneză.

În 1947, mulţi Martori ai lui Iehova au acceptat invitaţia guvernului polonez de a se întoarce în Polonia. Chiar şi după plecarea acestora, roadele eforturilor depuse de ei şi de fraţii lor francezi au fost evidente. În acel an, numărul vestitorilor din Franţa a crescut cu 10 la sută. Apoi, între anii 1948 şi 1950, s-au înregistrat creşteri de 20, 23 şi chiar 40 la sută! Pentru a-i instrui pe aceşti vestitori noi, în 1948, Filiala din Franţa a numit primii supraveghetori de circumscripţie. Dintre cei cinci supraveghetori, patru erau polonezi, unul dintre ei fiind Antoine Skalecki.

Mulţi Martori ai lui Iehova din Franţa încă mai poartă numele predecesorilor lor polonezi, care au muncit din greu atât în mine, cât şi în lucrarea de predicare. Şi în prezent, mulţi imigranţi învaţă adevărul în Franţa. Fie că se întorc în ţara lor natală, fie că se stabilesc în noua lor ţară, evanghelizatorii străini sunt proclamatori zeloşi ai Regatului, la fel ca precursorii lor polonezi. (Din arhiva noastră din Franţa)