O scrisoare din Bolivia

O mamă fericită şi optimistă în pofida sărăciei

SUNT misionară într-o ţară în care sărăcia şi nefericirea se întâlnesc la tot pasul. Mi-aş dori ca suferinţa să înceteze chiar în acest moment! Ştiu însă că numai Regatul lui Dumnezeu va rezolva definitiv problemele omenirii. Am cunoscut mulţi oameni cu o situaţie foarte grea, dar care sunt acum fericiţi deoarece s-au lăsat călăuziţi de Biblie. Sabina este doar un exemplu în acest sens.

Într-o zi, cu mult timp în urmă, Sabina îşi ţinea în braţe cele două fetiţe şi privea în zare un autobuz care se îndepărta încet. Soţul ei pleca într-o altă ţară ca să-şi caute un loc de muncă. Au trecut lunile, apoi anii, dar el nu s-a mai întors acasă. În tot acest timp, Sabina a muncit din greu pentru a-şi întreţine cele două fetiţe, Milena şi Gheliana.

Am întâlnit-o pe Sabina într-o după-amiază, în timp ce servea cu răbdare nişte clienţi în magazinul surorii ei. Muncise toată ziua, iar pe faţa ei se citea oboseala. M-am oferit să studiez Biblia cu ea şi cu fiicele ei. „Mi-ar plăcea mult, dar sunt foarte ocupată. Totuşi, studiaţi, vă rog, cu fetele mele“, mi-a spus ea. Treptat, am ajuns să cunosc situaţia grea a Sabinei.

Pentru ea, o zi obişnuită începe la 4 dimineaţa. Sabina şi fetele ei locuiesc într-o căsuţă cu o singură încăpere. În timp ce fetele încă dorm, ea se apucă să pregătească nişte plăcinte picante cu carne, pe care le va vinde. Aprinde focul şi, într-o cratiţă veche, de aluminiu, prepară carnea. Cu o seară înainte, Sabina a frământat şi aluatul pentru plăcinte.

Apoi pune într-un căruţ împrumutat toate lucrurile necesare: o umbrelă de soare, un aragaz mic, o butelie, o masă, câteva scaune, cratiţe, ulei, carnea, aluatul şi câteva bidoane cu suc de fructe, făcut tot de ea.

La ora 6, Sabina şi fetele ei sunt gata de plecare. Închid uşa şi pun lacătul. Serioase şi tăcute, pornesc la drum. De la fereastra casei unde locuim îi vedem deseori şi pe alţii plecând dis-de-dimineaţă ca să vândă mâncare şi băuturi răcoritoare pe stradă. Sabina nu este decât una dintre multele femei din Bolivia care îşi câştigă traiul în acest fel.

După o jumătate de oră, în timp ce soarele se iveşte deasupra munţilor, Sabina şi fetele ei ajung la colţul de stradă unde obişnuiesc să-şi vândă plăcintele şi sucul. Descarcă în tăcere totul şi pregătesc bucătăria lor mobilă. Apoi pun la prăjit prima plăcintă, ce sfârâie  în uleiul încins. Aerul proaspăt al dimineţii se umple de o mireasmă îmbietoare, care atrage primii clienţi.

„Câte doriţi?“, îl întreabă Sabina pe primul client, un bărbat somnoros, care-i răspunde ridicând două degete. Apoi bărbatul îi dă câţiva bănuţi în schimbul celor două plăcinte rumene şi fierbinţi. Într-o zi, ea vinde câteva sute de plăcinte. După ce termină toate plăcintele, îşi strânge lucrurile şi se întoarce acasă. Deşi întreaga dimineaţă a stat în picioare şi este obosită, Sabina se duce acum să muncească şi la magazinul surorii ei.

Când am mers la magazin ca să încep studiul biblic cu fetele ei, Sabina pusese deja într-un colţ două băncuţe. Milena şi Gheliana, pe atunci în vârstă de nouă, respectiv şapte ani, au aşteptat cu nerăbdare venirea mea şi s-au pregătit bine încă de la prima lecţie. Apoi, aceste fete timide şi-au deschis inima în faţa mea, dându-mi voie să mă apropii de ele. Acest lucru a impresionat-o foarte mult pe Sabina. La scurt timp a decis să studieze şi ea Biblia, deşi avea un program încărcat.

Pe măsură ce învăţa din Biblie, Sabina îl iubea tot mai mult pe Iehova Dumnezeu. În viaţa ei se întâmpla ceva minunat: se simţea cu adevărat fericită! Iar cei din jur au remarcat acest lucru. Înainte i se citea pe faţă tristeţea şi oboseala. Acum însă ţine capul sus şi are o privire senină. „Sabina zâmbeşte tot timpul“, a spus sora ei. „Înainte n-am văzut-o niciodată zâmbind.“ Şi alţii au remarcat că Sabina şi fetele ei s-au schimbat mult de când au învăţat adevărul despre Dumnezeu şi scopurile sale.

Deşi îi plăcea să studieze Biblia, programul ei foarte încărcat o împiedica să participe la întrunirile Martorilor lui Iehova. În cele din urmă, ea a acceptat invitaţia mea şi a venit la Sala Regatului, iar de atunci n-a lipsit niciodată. Sabina şi-a făcut prieteni adevăraţi în congregaţie. De asemenea, a simţit personal că Iehova Dumnezeu se îngrijeşte de cei care îl iubesc şi care sunt dispuşi să facă sacrificii pentru a-i sluji (Luca 12:22–24; 1 Timotei 6:8).

Sabina dorea să le împărtăşească şi altora lucrurile minunate pe care le învăţa din Biblie. Dar se confrunta cu o problemă. Iată ce a spus ea: „Când mă gândesc că le voi vorbi unor necunoscuţi, mi se face frică“. De asemenea, Sabina se întreba: „Cum aş putea să-i învăţ pe alţii din Biblie? Nu sunt decât o femeie simplă şi timidă“. Cu toate acestea, bunătatea manifestată faţă de ea şi foloasele pe care le-a avut în urma studierii Bibliei au determinat-o să facă acest pas. În plus, şi-a dat seama că trebuia să fie un bun exemplu pentru fetele ei. De aceea, a început să le vorbească şi altora despre vestea bună, iar cele două fete i s-au alăturat cu bucurie.

Sabina nu mai este doar una dintre multele femei sărace care trudesc zi de zi. Deşi situaţia ei materială nu s-a schimbat prea mult, Sabina priveşte altfel viaţa. A devenit o Martoră a lui Iehova şi le împărtăşeşte semenilor vestea bună că numai Regatul lui Dumnezeu va înlătura pentru totdeauna sărăcia şi necazurile oamenilor (Matei 6:10).

Este ora 5 dimineaţa. Sabina se pregăteşte din nou să plece de acasă, dar astăzi are un alt obiectiv. Împreună cu fraţii şi surorile de credinţă, Sabina le va vorbi pe stradă oamenilor despre minunatele promisiuni ale Bibliei. Este mai fericită de când a început să dedice săptămânal o parte din timp pentru a-i învăţa pe oameni din Biblie. Închide uşa şi porneşte la drum, de data asta cu un zâmbet larg. Azi n-a luat căruţul, ci o geantă în care şi-a pus Biblia şi multă literatură biblică. Plină de încredere şi cu zâmbetul pe buze, Sabina spune: „Nu-mi imaginam vreodată că voi putea să le vorbesc altora din Biblie. Dar acum chiar asta fac şi îmi place foarte mult!“.