Ce învăţăm de la Isus

Despre viaţa de familie

Cum contribuie la fericirea familiei un punct de vedere corect cu privire la căsătorie?

Căsătoria este o legătură sacră. Când a fost întrebat dacă divorţul era permis, Isus a răspuns: „N-aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi a spus: «De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»? Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă. . . . Cine divorţează de soţia lui din alt motiv decât fornicaţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter“ (Matei 19:4–6, 9). Când partenerii de căsătorie urmează sfatul lui Isus şi sunt fideli unul altuia, toţi membrii familiei se simt în siguranţă şi sunt fericiţi.

Cum contribuie la fericirea familiei iubirea pentru Dumnezeu?

Isus a spus: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă“. Dar care este a doua mare poruncă? Isus a mai spus: „Să-l iubeşti pe aproapele tău [inclusiv pe cei foarte apropiaţi, membrii familiei] ca pe tine însuţi“ (Matei 22:37–39). Aşadar, pentru a avea o familie fericită trebuie să avem o relaţie bună cu Dumnezeu, deoarece iubirea pentru el ne motivează să ne iubim unii pe alţii.

 Cum poate partenerul de căsătorie să contribuie la fericirea celuilalt?

Soţul contribuie la fericirea soţiei dacă urmează exemplul lui Isus. El a dovedit o iubire plină de sacrificiu faţă de soţia sa figurativă, congregaţia (Efeseni 5:25). Isus a spus: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească“ (Matei 20:28, Biblia sinodală, 2001). Isus nu s-a purtat niciodată tiranic sau dur cu cei pe care îi avea în grijă, ci a fost înviorător (Matei 11:28). Soţul trebuie deci să-şi exercite autoritatea cu blândeţe, spre folosul întregii familii.

Şi soţia are de învăţat din exemplul lui Isus. „Capul lui Cristos este Dumnezeu“, spune Biblia, iar „capul femeii este bărbatul“ (1 Corinteni 11:3). Isus nu a considerat că era sub demnitatea lui să-i fie supus lui Dumnezeu. El avea un respect profund faţă de Tatăl său. „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute“, a spus el (Ioan 8:29). Soţia care se supune autorităţii soţului ei din iubire şi din respect faţă de Dumnezeu aduce multă fericire în familiei ei.

Ce pot învăţa părinţii din atitudinea lui Isus faţă de copii?

Isus a petrecut timp cu copiii şi a arătat interes faţă de gândurile şi de sentimentele lor. Biblia spune: „Isus a chemat pruncii la el, zicând: «Lăsaţi copilaşii să vină la mine»“ (Luca 18:15, 16). Cu o ocazie, unii i-au criticat pe băieţii care îşi exprimau cu glas tare credinţa în Isus. Dar Isus i-a lăudat pe acei copii, zicându-le celor ce-i criticau: „N-aţi citit niciodată: «Din gura copilaşilor şi a sugarilor ai scos laude»?“ (Matei 21:15, 16).

Ce pot învăţa copiii de la Isus?

Isus le-a oferit copiilor un excelent exemplu în ce priveşte interesul faţă de lucrurile spirituale. Când avea 12 ani, părinţii l-au găsit „în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări“. Ce efect au avut cuvintele sale? „Toţi cei care îl ascultau rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui.“ (Luca 2:42, 46, 47) Cu toate acestea, cunoştinţa pe care a avut-o nu l-a făcut să se îngâmfe. Mai degrabă, ea l-a determinat să-şi respecte părinţii. Biblia spune despre Isus că „le era supus“ (Luca 2:51).

Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 14 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia? *

[Notă de subsol]