Cititorii întreabă . . .

A avut Dumnezeu un început?

▪ Biblia răspunde că Dumnezeu nu a avut un început. Dumnezeu există dintotdeauna. Oricât ar fi de greu de înţeles conceptul eternităţii lui Dumnezeu, nu-l putem respinge doar pentru că pur şi simplu nu-l înţelegem pe deplin.

Este oare raţional să ne aşteptăm să înţelegem toate căile lui Dumnezeu? Apostolul Pavel a declarat: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (Romani 11:33). Aşa cum un copilaş nu poate înţelege toate acţiunile părintelui lui, nici noi nu putem pătrunde cu mintea adâncul înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu. Deşi aceste cuvinte inspirate ale apostolului Pavel vorbesc în primul rând despre înţelepciunea şi îndurarea fără egal ale lui Dumnezeu, ele sugerează că există aspecte referitoare la Iehova Dumnezeu şi la lucrările sale care au un înţeles mult mai profund decât poate mintea noastră să cuprindă. Unul dintre acestea pare să fie conceptul existenţei Sale fără început. Însă putem avea încredere absolută în ceea ce ne învaţă Biblia despre Dumnezeu. Referitor la scrierile sacre, Isus Cristos a spus: „Cuvântul tău este adevărul“ (Ioan 17:17).

Într-o rugăciune adresată lui Iehova, Moise a spus: „Tu ai fost dintotdeauna şi vei fi pentru totdeauna“ (Psalmul 90:2, The Holy Bible, New Century Version). Din cuvintele lui Moise înţelegem că existenţa lui Dumnezeu are două direcţii pe axa timpului. O direcţie este spre viitor. Iehova este ‘Cel care trăieşte pentru totdeauna şi veşnic’ (Revelaţia 4:10). Prin urmare, existenţa lui Dumnezeu în viitor este infinită, eternă. Cealaltă direcţie este spre trecut. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu a fost creat şi nici nu a venit în existenţă. Existenţa sa în trecut este infinită.

Ideile abstracte sunt greu de înţeles pentru majoritatea dintre noi. Cu toate acestea, uneori trebuie să acceptăm noţiuni abstracte, cum ar fi numerele pozitive şi numerele negative. Numărarea se poate face la nesfârşit, fie spre plus infinit, fie spre minus infinit. Acest exemplu ne-ar putea ajuta să înţelegem şi anii existenţei Creatorului.

Iată de ce numai Dumnezeu poartă pe bună dreptate titlul unic de ‘Rege al eternităţii’ (1 Timotei 1:17). Gândiţi-vă: Isus Cristos, miriadele de îngeri şi oamenii au cu toţii un început deoarece au fost creaţi (Coloseni 1:15, 16). Nu la fel stau lucrurile în privinţa lui Dumnezeu. Dacă am susţine ideea că Dumnezeu trebuie să fi fost creat, nu facem decât să ne învârtim într-o aşa-zisă logică ce duce inevitabil la întrebarea fără sens: Cine l-a creat pe Creator? Însă, Iehova este singurul care există „din eternitate în eternitate“ (Psalmul 90:2, Traducerea literală nouă, 2001). Cu alte cuvinte, Iehova există „mai înainte de toate timpurile“ (Iuda 25, nota de subsol, Traducerea lumii noi cu referinţe, engleză).

Să reţinem însă că existenţa eternă a lui Dumnezeu nu este un concept care ne lasă inima rece. O privire mai atentă asupra rugăciunii lui Moise ne dezvăluie că în virtutea existenţei eterne a lui Dumnezeu avem noi garanţia unei vieţi veşnice, perspectivă care ne umple inima de bucurie. Spre deosebire de noi, oamenii, care avem în prezent o existenţă efemeră, Dumnezeu este descris ca fiind „pentru noi o adevărată locuinţă din generaţie în generaţie“. Ca un Tată iubitor, Iehova a fost, este şi va fi întotdeauna alături de poporul său. Acest adevăr minunat ne insuflă speranţă! (Psalmul 90:1)