Nu vă lăsaţi înşelaţi

DON QUIJOTE este cunoscutul personaj imaginar din romanul clasic cu acelaşi nume, scris în secolul al XVI-lea de Miguel de Cervantes. Don Quijote îşi hrăneşte mintea cu legende şi fabule despre cavaleri curajoşi, îmbrăcaţi în armuri strălucitoare, care sar în ajutorul domniţelor aflate la ananghie. Don Quijote ajunge să se creadă el însuşi un cavaler de viţă nobilă. După cum bine ştim, el atacă nişte mori de vânt care, în închipuirea lui, sunt uriaşi periculoşi. El este convins că, omorând aceşti uriaşi, înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu, dar în final se face de râs.

Fireşte, Don Quijote este un personaj fictiv, însă nu este nimic amuzant în a ne amăgi. Să ne gândim, de exemplu, la situaţia unui alcoolic care crede că poate să bea cât vrea şi care ajunge să-şi distrugă sănătatea şi familia. Sau ne-am putea gândi la situaţia nefericită a unei tinere anorexice. Ea crede că mănâncă suficient şi că este sănătoasă, când în realitate nu face decât să se înfometeze încetul cu încetul până ajunge să moară.

Am putea fi şi noi înşelaţi? Din nefericire, da. De fapt, toţi suntem expuşi acestui pericol. Putem fi înşelaţi şi în privinţa convingerilor noastre religioase, la care ţinem mult. Iar consecinţele ar putea fi dezastruoase. De ce afirmăm acest lucru? Ce putem face pentru a nu fi înşelaţi?

Pericolul de a fi înşelaţi

Conform Dicţionarului explicativ ilustrat al limbii române, „a înşela“ înseamnă „a face să creadă . . . altceva decât ceea ce este de fapt, dând o imagine eronată a realităţii“. Potrivit unui alt dicţionar, „a înşela“ mai înseamnă şi „a impune cuiva o idee sau o concepţie eronată care duce la  ignoranţă, confuzie şi vulnerabilitate“ (Webster’s Collegiate Dictionary). Sensul de bază al cuvântului, precum şi sinonimele „a induce în eroare“ şi „a amăgi“ transmit şi ideea de a abate pe cineva de la calea corectă prin metode perfide. Într-adevăr, o persoană care nu e conştientă de starea de „ignoranţă, confuzie şi vulnerabilitate“ în care se află din cauză că a fost dezinformată intenţionat este într-un real pericol.

Dar şi mai trist este că deseori persoana înşelată sau amăgită ţine cu tărie la convingerile sale în pofida dovezilor categorice care arată că sunt greşite. Ea este atât de ataşată de convingerile ei, încât nu acceptă să vadă şi să audă nimic din ceea ce i le-ar putea zdruncina.

Suntem în pericol?

Nu exagerăm însă spunând că toţi suntem în pericolul de a fi înşelaţi în privinţa convingerilor noastre religioase? Nu, deoarece Satan Diavolul, pe care Isus l-a numit „tatăl minciunii“, este hotărât să ne înşele şi să ne amăgească pe toţi (Ioan 8:44). Biblia îl mai descrie pe Satan ca fiind „dumnezeul acestui sistem“. De-a lungul istoriei, el ‘a orbit mintea’ a milioane de oameni (2 Corinteni 4:4). Şi în prezent el „induce în eroare întregul pământ locuit“ (Revelaţia 12:9).

Satan i-a înşelat pe oameni încă de la începutul istoriei omenirii. El a amăgit-o pe Eva făcând-o să creadă că nu trebuia să se supună legilor Creatorului şi că putea „fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Cu alte cuvinte, Diavolul a insinuat că ea putea stabili singură ce este bine şi ce este rău (Geneza 3:1–5). Aceasta a fost cea dintâi şi cea mai mare înşelătorie, deoarece oamenii, deşi au fost înzestraţi cu libertatea de a alege, nu au fost creaţi cu capacitatea de a stabili singuri ce e bine şi ce e rău. Numai Dumnezeu, în calitate de Creator şi Suveran, are acest drept şi această autoritate (Ieremia 10:23; Revelaţia 4:11). Ce amăgire să credem că dreptul de a alege între bine şi rău este totuna cu dreptul de a stabili ce este bine şi ce este rău! Din nefericire, noi, ca oameni imperfecţi, cădem uşor în această capcană.

Ai putea fi şi tu înşelat?

Probabil, convingerile tale religioase, la care ţii mult, există de secole, fiind transmise din generaţie în generaţie. Însă aceasta nu înseamnă neapărat că sunt şi corecte. De ce? Deoarece Biblia arată că, la scurt timp după moartea apostolilor, în congregaţia creştină au apărut oameni vicleni care îi învăţau ‘pe discipoli lucruri denaturate ca să-i tragă după ei’ (Faptele 20:29, 30). Ei îi induceau în eroare pe oameni în mod abil prin „argumente convingătoare“ şi „prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor“ (Coloseni 2:4, 8).

Cum stau lucrurile în prezent? Apostolul Pavel a avertizat că în „zilele din urmă“, adică în zilele noastre, situaţia avea să se înrăutăţească. „Oamenii nelegiuiţi şi impostorii vor merge din rău în mai rău“, a scris Pavel, „inducând în eroare şi fiind induşi în eroare“ (2 Timotei 3:1, 13).

Aşadar, este înţelept să luăm în serios avertismentul apostolului Pavel: „Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ (1 Corinteni 10:12). Evident, prin aceste cuvinte, Pavel se referea la poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, adică la modul în care suntem priviţi de el. A crede că Satan nu ne-ar putea amăgi niciodată este în sine o mare amăgire. Absolut niciunul dintre noi nu este imun la ‘uneltirile’ Diavolului (Efeseni 6:11, Cornilescu, 1996). Din acest motiv, apostolul le-a spus colaboratorilor săi creştini: „Mă tem ca nu cumva, aşa cum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, mintea voastră să se corupă şi să se îndepărteze de la sinceritatea şi castitatea care i se cuvin lui Cristos“ (2 Corinteni 11:3).

 Ce poţi face pentru a nu fi înşelat?

Deci ce poţi face pentru a nu fi înşelat de Satan? Cum poţi fi sigur că i ‘te închini lui Dumnezeu cu spirit şi cu adevăr’? (Ioan 4:24) Foloseşte-te de ceea ce ţi-a dat Iehova Dumnezeu! El ţi-a dat, mai întâi de toate, pricepere, ca să poţi deosebi adevărul de minciună (1 Ioan 5:20). De asemenea, el te ajută să identifici planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11). El ţi-a dat tot ce ai nevoie pentru a contracara eforturile lui Satan de a te induce în eroare (Proverbele 3:1–6; Efeseni 6:10–18).

Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu ţi-a pus la dispoziţie un mijloc perfect de apărare. Este vorba despre acelaşi mijloc de apărare pe care apostolul Pavel i l-a recomandat colaboratorului său Timotei. După ce l-a avertizat cu privire la ‘oamenii nelegiuiţi şi la impostori’, apostolul Pavel l-a sfătuit să nu le dea crezare, ci să-şi bazeze convingerile religioase pe „scrierile sfinte“, adică pe Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, Biblia (2 Timotei 3:15).

Unii însă ar putea spune că toţi cei ce cred în Dumnezeu şi acceptă Biblia drept Cuvântul său inspirat sunt induşi în eroare. În realitate însă, induşi în eroare sunt cei ce ignoră cu încăpăţânare dovezile evidente ale existenţei unui Creator şi ale caracterului inspirat al Bibliei. * (Romani 1:18–25; 2 Timotei 3:16, 17; 2 Petru 1:19–21)

Nu te lăsa înşelat de „ceea ce se numeşte în mod fals «cunoştinţ㻓, ci apelează la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a găsi adevărul (1 Timotei 6:20, 21). Imită exemplul locuitorilor din Bereea cărora le-a predicat Pavel. Aceştia „au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire“. Ei nu numai că au acceptat cu entuziasm învăţăturile lui Pavel, dar au şi „cercetat cu atenţie Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau aşa“ (Faptele 17:11).

 Să nu-ţi fie teamă să-ţi analizezi convingerile! Biblia te îndeamnă să ‘te asiguri de toate lucrurile’ înainte de a spune că sunt adevărate (1 Tesaloniceni 5:21). Spre sfârşitul secolului I e.n., apostolul Ioan i-a avertizat pe colaboratorii săi creştini: „Iubiţii mei fraţi, să nu credeţi orice declaraţie inspirată, ci verificaţi declaraţiile inspirate ca să vedeţi dacă provin de la Dumnezeu“ (1 Ioan 4:1). Chiar dacă o anumită învăţătură religioasă pare să fie „inspirată“, sau să provină de la Dumnezeu, este înţelept să cercetezi Scripturile pentru a verifica dacă este sau nu adevărată (Ioan 8:31, 32).

Aplică ceea ce înveţi

Însă nu te opri aici. Discipolul Iacov a scris: „Fiţi însă împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raţionamente false“ (Iacov 1:22). Nu este suficient să cunoşti învăţăturile Bibliei. Trebuie să le şi pui în practică. Cum? Respectând poruncile lui Dumnezeu şi evitând lucrurile pe care el le condamnă.

Gândeşte-te, de exemplu, la cât de degradată este lumea în care trăim. Nu este aceasta o dovadă că Satan reuşeşte să-i amăgească pe oameni făcându-i să creadă că pot nesocoti legile morale ale lui Dumnezeu fără nicio consecinţă? Iată de ce apostolul Pavel le-a dat creştinilor acest avertisment clar: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera!“ (Galateni 6:7).

Nu fi asemenea ‘bărbatului nechibzuit’ despre care Isus a spus că ‘a auzit“ cuvintele sale, dar ‘nu le-a pus în practică’. La fel ca Don Quijote, care s-a lăsat amăgit de imaginaţia sa bogată, şi acest bărbat s-a amăgit crezând că poate construi o casă sigură şi rezistentă pe o temelie instabilă şi nesigură ridicată pe nisip. Fii asemenea omului care „şi-a zidit casa pe stâncă“. Isus l-a numit „prevăzător“ întrucât acest om a auzit cuvintele sale şi ‘le-a pus în practică’ (Matei 7:24–27).

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la paginile 12, 13]

Percepeţi lucrurile aşa cum sunt în realitate?

În anii ’30 ai secolului trecut, artistul suedez Oscar Reutersvärd a desenat şi a făcut publice o serie de aşa-numite figuri imposibile. O astfel de figură, realizată recent, se poate observa în stânga. La prima vedere, aceste desene fac să pară credibil ceva ce încalcă în mod evident toate regulile bunului simţ. Privindu-le însă cu atenţie, constatăm că sunt trucuri inteligente, născocite de artist pentru a înşela ochiul şi a zăpăci mintea celui ce le priveşte.

Figurile imposibile nu sunt singurele lucruri ce par diferite de ceea ce sunt în realitate. În urmă cu aproximativ 2 000 de ani, Biblia ne-a avertizat: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“ (Coloseni 2:8).

Avertismentul de mai sus este şi mai oportun dacă ne gândim că scriitorul acestor cuvinte fusese el însuşi înşelat. Fiind instruit de unul dintre cei mai renumiţi învăţători religioşi ai timpului şi având cunoştinţe în înalta societate, acest scriitor nu putea fi uşor înşelat (Faptele 22:3).

Saul din Tars, căci despre el este vorba, fusese învăţat să creadă că oricine nu era de acord cu tradiţiile şi obiceiurile lui religioase trebuia pedepsit. Saul fusese împuternicit de conducătorii religioşi evrei să-i aducă în faţa legii pe toţi cei care refuzau să se dezică de credinţa creştină. El considera că era dator faţă de Dumnezeu să acţioneze astfel. Saul chiar a contribuit la uciderea unuia dintre conaţionalii săi care fusese acuzat pe nedrept de blasfemie (Faptele 22:4, 5, 20).

Cu timpul, Saul a fost ajutat să facă distincţie între bine şi rău, între ceea ce Dumnezeu aprobă şi ceea ce dezaprobă. Când a înţeles că acţiona greşit, acest om plin de zel şi-a schimbat modul de viaţă, ajungând să fie cunoscut drept Pavel, apostol al lui Isus Cristos. Acum Pavel nu mai era înşelat, căci găsise închinarea adevărată (Faptele 22:6–16; Romani 1:1).

Asemenea lui Pavel, mulţi oameni sinceri au fost cândva înşelaţi de învăţături comparabile cu figurile imposibile — convingeri verosimile, dar care nu se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbele 14:12; Romani 10:2, 3). Apoi, au fost ajutaţi să-şi vadă convingerile şi roadele religiei lor aşa cum sunt ele în realitate (Matei 7:15–20). Pe măsură ce au dobândit cunoştinţă exactă din Biblie, aceşti oameni şi-au schimbat convingerile şi modul de viaţă astfel încât să-i placă lui Dumnezeu.

Vei urma şi tu exemplul apostolului Pavel analizându-ţi convingerile în lumina Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu? Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să te ajute în acest sens.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 10]

Gravură de Doré