Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cei bătrâni vor întineri

Cei bătrâni vor întineri

Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Cei bătrâni vor întineri

NIMENI nu aşteaptă cu bucurie neputinţele bătrâneţii — pielea zbârcită, vederea înceţoşată, auzul slab şi mersul greoi. Însă poate că vă întrebaţi: De ce ne-a dat Dumnezeu vigoarea tinereţii dacă mai târziu trebuie să îndurăm anii grei ai bătrâneţii? Vestea bună este că Dumnezeu nu ne-a creat în acest scop. Dimpotrivă, întrucât ne iubeşte, Dumnezeu şi-a propus să ne elibereze din lanţurile bătrâneţii, aşa cum reiese din cuvintele patriarhului Iov, consemnate la Iov 33:24, 25.

Să reflectăm puţin la situaţia lui Iov, un om loial, iubit de Iehova Dumnezeu. Fără ca Iov să ştie, Satan a pus la îndoială integritatea acestuia faţă de Dumnezeu, susţinând că îi slujea lui Dumnezeu doar din interes. Având puterea de a anula tot răul provocat de Satan şi manifestând încredere în slujitorul său, Iehova i-a permis lui Satan să-l pună la încercare pe Iov. Satan „l-a lovit pe Iov cu bube rele din talpa piciorului până în creştetul capului“ (Iov 2:7). Carnea lui Iov s-a umplut pur şi simplu de viermi. Pielea i s-a acoperit cu cruste, s-a înnegrit şi a căzut (Iov 7:5; 30:17, 30). Cu greu ne putem imagina chinurile prin care a trecut Iov! Totuşi, el a rămas fidel. El a spus: „Până la ultima suflare, nu voi renunţa la integritatea mea!“ (Iov 27:5).

Însă Iov a comis o greşeală gravă. Întrucât credea că moartea sa era iminentă, el a încercat exagerat de mult să se justifice, ‘declarându-şi drept mai degrabă propriul suflet decât pe Dumnezeu’ (Iov 32:2). Elihu, purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, l-a mustrat pe Iov, dar i-a transmis şi un mesaj încurajator de la Dumnezeu: „Scapă-l [pe Iov], ca să nu coboare în groapă [în mormânt]! Am găsit o răscumpărare! Carnea lui să fie mai fragedă decât în tinereţe, să se întoarcă la zilele pline de vigoare ale tinereţii lui“ (Iov 33:24, 25). Aceste cuvinte trebuie să-i fi dat multă speranţă lui Iov. Suferinţa lui avea să înceteze, iar el avea să rămână în viaţă. Dacă Iov se căia, Dumnezeu era dispus să accepte o răscumpărare şi să-l scape de necazurile prin care trecea. *

Iov a acceptat cu umilinţă corectarea şi s-a căit (Iov 42:6). Iehova a primit o răscumpărare pentru Iov care să-i acopere păcatul. În virtutea ei, Dumnezeu putea să-l restabilească şi să-l răsplătească. Iehova „l-a binecuvântat pe Iov la sfârşit mai mult decât la început“ (Iov 42:12–17). Câtă bucurie trebuie să fi simţit Iov când Dumnezeu l-a vindecat de acea boală respingătoare! Carnea lui a devenit chiar „mai fragedă decât în tinereţe“! Iar Iehova i-a dat multe alte binecuvântări.

Răscumpărarea acceptată de Dumnezeu în folosul lui Iov a avut o valoare limitată, întrucât Iov a rămas tot imperfect şi a murit în cele din urmă. Dar noi beneficiem de o răscumpărare mult mai valoroasă. În marea sa iubire, Iehova l-a dat pe Fiul său, Isus Cristos, ca răscumpărare pentru noi (Matei 20:28; Ioan 3:16). Cei ce manifestă credinţă în această răscumpărare au perspectiva de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. În curând, în acea lume nouă, Dumnezeu îi va elibera pe oamenii fideli din lanţurile bătrâneţii. Te îndemnăm să afli mai multe despre modul în care şi tu vei putea ajunge să te bucuri de acel timp, da, de timpul când ‘carnea celor bătrâni va deveni mai fragedă decât în tinereţe’!

Sugestie pentru citirea Bibliei în aprilie:

Iov 16—37

[Notă de subsol]

^ par. 3 Cuvântul „răscumpărare“ folosit aici înseamnă „acoperire“ (Iov 33:24). În cazul lui Iov, răscumpărarea ar fi putut consta într-o jertfă de animal, pe care Dumnezeu o accepta ca acoperire, sau ispăşire, pentru păcatul lui Iov (Iov 1:5).