Am visat la „o viaţă pe roţi“

Relatare de Zoia Dimitrova

La 15 ani, un vis devenea realitate: eram artistă de circ şi mergeam în multe turnee. Apoi, în 4 septembrie 1970, a avut loc o tragedie. În timp ce făceam o acrobaţie în aer, am căzut dintr-o dată la pământ.

M-AM născut la 16 decembrie 1952 şi am locuit împreună cu părinţii şi cu sora mea la Sofia, în Bulgaria. Pe atunci, Bulgaria era o ţară comunistă, în care religia era tolerată, dar regimul comunist descuraja credinţa în Dumnezeu. De aceea, majoritatea oamenilor erau atei, iar mulţi dintre cei care credeau în Dumnezeu preferau să nu vorbească despre convingerile lor. Deşi membrii familiei mele se considerau ortodocşi, eu n-am primit o educaţie religioasă şi nu mă gândeam deloc la Dumnezeu.

De mică m-a pasionat sportul, mai ales gimnastica. Când aveam 13 ani, la şcoala mea a venit un manager sportiv. El căuta o elevă care să se antreneze pentru a face acrobaţii la circ. Profesorul de gimnastică m-a recomandat pe mine. Am fost foarte încântată să merg cu maşina americană a managerului la o serie de interviuri şi probe date cu mai mulţi antrenori. Spre marea mea bucurie, am fost selectată. Acesta a fost începutul unei perioade de peste doi ani de regim strict şi de antrenament riguros. La 15 ani eram pregătită pentru „o viaţă pe roţi“, o viaţă de turneu cu circul. Am călătorit prin toată Bulgaria, iar apoi în ţări din fosta Uniune Sovietică şi chiar în Algeria, Ungaria şi fosta Iugoslavie.

Au fost trei ani minunaţi, în care am făcut ceea ce visasem. Apoi, în timpul unui spectacol la Titov Veles, în Macedonia, a avut loc accidentul despre care am vorbit la început. Executam o acrobaţie la înălţime. Partenerul meu, care stătea suspendat cu capul în jos, trebuia să mă arunce ca să mă învârt în aer, iar apoi să mă prindă în timp ce coboram. Însă n-am reuşit să-i apuc mâinile şi, pentru că mi s-a rupt frânghia de siguranţă, am căzut de la şase metri înălţime. Am fost dusă de urgenţă la spital, unde am aflat că îmi fracturasem coloana vertebrală şi un braţ şi aveam mai multe coaste rupte. Am fost în stare de şoc câteva zile şi nu-mi aminteam ce se întâmplase. Când mi-am mai revenit, mi-am dat seama că eram paralizată de la mijloc în jos. Însă, fiindcă eram tânără, speram ca, în urma unei operaţii sau cu ajutorul terapiei de recuperare, să pot merge din nou şi chiar să mă întorc la circ.

În următorii doi ani şi jumătate, am fost internată în mai multe sanatorii. Încă speram că îmi voi reveni. În cele din urmă, am fost nevoită să accept că visul meu se sfârşise. Trebuia  să mă adaptez la o viaţă complet diferită de cea la care visasem. În mod ironic, urma să duc „o viaţă pe roţi“, însă într-un scaun cu rotile.

Încep o viaţă nouă

Am crezut că îmi va fi imposibil să mă adaptez la noua mea situaţie pentru că până atunci fusesem obişnuită cu un stil de viaţă activ. Îmi pierdusem orice speranţă şi eram foarte deprimată. După un timp, în 1977, un tânăr pe nume Stoian a venit la uşa mea. Când am aflat că era fratele unei foste colege de la circ, l-am invitat imediat înăuntru. În timpul discuţiei, m-a întrebat dacă existau şanse să-mi revin. Descurajată şi dezamăgită, i-am spus că nu mai aveam nicio speranţă. Când mi-a zis că numai Dumnezeu mă poate ajuta, i-am răspuns cu amărăciune: „Dacă Dumnezeu există, eu de ce am ajuns în această situaţie?“.

Stoian devenise de puţin timp Martor al lui Iehova în Statele Unite, unde lucrase la un circ. Pornind de la întrebarea mea, mi-a explicat cu multă amabilitate promisiunile minunate ale Bibliei cu privire la viitor. M-am bucurat foarte mult când am aflat că, în curând, pământul va fi transformat într-un paradis. M-a impresionat promisiunea că ‘moartea nu va mai fi, nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi’ (Revelaţia 21:4). Cât de mult îmi doream să fiu din nou sănătoasă! Am acceptat imediat să studiez cu regularitate Biblia. Astfel am început o viaţă nouă. În sfârşit, găsisem o speranţă reală!

În fiecare săptămână aşteptam cu nerăbdare să studiez Biblia. La început am studiat cu Stoian, iar apoi cu Totka, o Martoră foarte prietenoasă. Cu ajutorul ei, am învăţat repede multe lucruri din Biblie şi mi-am dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu. Pe timpul acela, în Sofia nu era niciun Martor calificat care să mă boteze. De aceea, a trebuit să aştept vizita unui frate din Macedonia. La 11 septembrie 1978, după aproape un an de când începusem să studiez Biblia, am fost botezată în cada de baie din apartamentul meu. Botezul ca Martoră a lui Iehova mi-a adus multă bucurie, iar viaţa mea a căpătat un sens real.

Adevărul pe care îl învăţasem din Biblie ardea în mine ca un foc. Le împărtăşeam cu entuziasm noua mea speranţă tuturor celor care treceau pe la mine. Din nefericire, nimeni nu părea să mă ia în serios, crezând probabil că, în urma accidentului, o luasem puţin razna.

O greşeală gravă

În acea perioadă, lucrarea Martorilor lui Iehova era interzisă în Bulgaria, iar în ţară erau puţini fraţi. Nu existau întruniri ale congregaţiei la care să pot participa şi nu prea aveam ocazia să mă bucur de compania fraţilor de credinţă. Din acest motiv, dar şi pentru că  n-am înţeles cât de periculoase sunt legăturile strânse cu cei care nu trăiesc în armonie cu normele Bibliei, am comis o greşeală gravă.

Conştiinţa m-a mustrat fără încetare şi am simţit durerea sfâşietoare de a nu mai fi aproape de Iehova Dumnezeu. Zdrobită şi ruşinată, mi-am vărsat inima înainte lui Iehova în rugăciune şi l-am implorat să mă ierte. Mai târziu, cu ajutorul plin de iubire al bătrânilor creştini, m-am restabilit din punct de vedere spiritual şi mi-am recăpătat bucuria în serviciul adus lui Dumnezeu. Cât de mult preţuiesc privilegiul de a-i sluji lui Iehova cu o conştiinţă curată şi de a face parte din organizaţia sa curată!

Fericită în pofida limitelor

Accidentul de acum 40 de ani mi-a spulberat visul de a face acrobaţii şi de a merge în turnee, condamnându-mă la o viaţă într-un scaun cu rotile. Însă nu privesc în urmă cu tristeţe şi cu regret, ca şi cum viaţa mea ar fi un eşec. Adevărul din Biblie m-a ajutat să înţeleg că visul meu de a găsi fericire şi împlinire în lumea circului era legat de lucruri efemere. Am văzut cum unii dintre foştii mei colegi care şi-au continuat cariera la circ au avut parte de mari dezamăgiri. Eu, însă, am găsit cea mai preţioasă comoară: o relaţie personală cu Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. Aceasta mi-a adus infinit mai multă bucurie decât aş fi putut avea vreodată la circ.

De asemenea, m-am bucurat să văd multe persoane dobândind cunoştinţă despre adevărul din Biblie şi dedicându-şi viaţa Dumnezeului nostru iubitor, Iehova. În 1977, când am început să studiez Biblia, în Bulgaria erau foarte puţini Martori ai lui Iehova. Chiar şi în 1991, după căderea regimului comunist, când Martorii lui Iehova au fost înregistraţi oficial, nu erau mai mult de o sută de Martori în toată ţara. Cât de bucuroasă am fost să văd o creştere constantă a numărului de vestitori ai Regatului, care se ridică în prezent la aproximativ 1 800!

În Bulgaria este încă mult de lucru. Există mulţi oameni care caută cunoştinţa din Cuvântul lui Dumnezeu. O dovadă remarcabilă  în acest sens sunt cele 3 914 persoane prezente la Comemorarea morţii lui Cristos în 2010. Mă bucur foarte mult că Iehova a binecuvântat începuturile mici ale lucrării din Bulgaria. Am văzut cu ochii mei cum „cel neînsemnat“ a devenit „o naţiune puternică“, aşa cum s-a profeţit în Isaia 60:22.

O altă sursă de bucurie şi un moment important din viaţa mea a fost lansarea Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi în bulgară. Aceasta a avut loc în august 2009, cu ocazia Congresului de District „Vegheaţi!“, ţinut la Sofia. Lansarea acestei traduceri în limba mea maternă a fost un vis care a devenit realitate! Cu siguranţă, Traducerea lumii noi va ajuta mulţi oameni din Bulgaria să obţină cunoştinţa adevărului din Biblie.

Deşi starea mea de sănătate nu-mi permite să fac multe în lucrarea de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, mă bucur să le vorbesc despre adevărul din Biblie vecinilor şi tuturor celor care vin la uşa mea. Odată, în timp ce stăteam pe balcon, am văzut o vecină trecând prin faţa blocului şi am invitat-o înăuntru. Ea a acceptat şi, după ce i-am împărtăşit unele idei biblice încurajatoare, a fost de acord să studiem Biblia împreună. M-am bucurat nespus de mult când vecina mea s-a botezat, devenind sora mea de credinţă. Am avut privilegiul să ajut patru persoane să ajungă la pasul dedicării la Iehova.

Participarea cu regularitate la întrunirile creştine este cea mai mare sursă de bucurie şi de încurajare. Cei peste o sută de fraţi şi surori din congregaţia mea sunt ca o familie pentru mine. Întrucât în Bulgaria nu există servicii speciale de transport pentru persoanele în vârstă sau cu handicap, nu-mi este uşor să merg la întruniri. Sunt însă foarte recunoscătoare pentru ajutorul plin de iubire al unui frate tânăr din congregaţie. El mă ia de acasă şi mă duce cu maşina la fiecare întrunire. Îi mulţumesc mult lui Iehova pentru privilegiul de a face parte dintr-o familie spirituală atât de iubitoare!

Privind în urmă, îmi dau seama că viaţa mea a fost cu totul altfel decât mi-am imaginat în tinereţe. Serviciul adus lui Iehova îmi aduce cea mai mare bucurie posibilă în prezent şi o speranţă minunată de viitor. Păstrez cu drag în minte promisiunea lui Dumnezeu potrivit căreia, în paradis, „şchiopul va sări ca un cerb“ (Isaia 35:6). Aştept cu nerăbdare şi cu multă încredere ziua în care voi sări din scaunul cu rotile şi mă voi bucura de vigoare şi de o sănătate perfectă.

[Text generic pe pagina 30]

„Participarea cu regularitate la întrunirile creştine este cea mai mare sursă de bucurie şi de încurajare“

[Text generic pe pagina 31]

„Un moment important din viaţa mea a fost lansarea Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi în bulgară“

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Am devenit artistă de circ la 15 ani