Acolo unde graniţele nu înseamnă nimic

Martorii lui Iehova se străduiesc să depăşească barierele care există între popoare. Ei respectă principiul care se desprinde din cuvintele adresate de Isus discipolilor săi: „Voi toţi sunteţi fraţi“ (Matei 23:8). Acest lucru se poate observa în două locuri de închinare ale Martorilor lui Iehova, unul din Portugalia şi unul din Spania.

ORAŞUL Valença do Minho, aflat în nordul Portugaliei, a fost construit în vremuri de primejdie. Prin crenelurile zidurilor de apărare care înconjoară oraşul se poate vedea râul Minho, care constituie şi graniţa dintre Spania şi Portugalia. Pe celălalt mal al râului se află oraşul spaniol Túy, a cărui catedrală seamănă izbitor cu o fortăreaţă. Principalele fortificaţii din Túy şi din Valença datează din secolul al XVII-lea, când Spania şi Portugalia erau în război.

În 1995, punctele de frontieră şi controalele vamale dintre aceste două ţări ale Uniunii Europene au fost desfiinţate. Însă a uni popoarele înseamnă mai mult decât a elimina controalele de frontieră. Acesta este un proces în care sunt implicate, de asemenea, mintea şi inima. În Valença există o clădire mică, dar frumoasă, care arată cum pot fi depăşite barierele dintre popoare. Este vorba de un loc de închinare, o sală a Regatului a Martorilor lui Iehova, în care se întrunesc două congregaţii ale Martorilor, una din Portugalia şi cealaltă din Spania.

Totul a început în 2001, când Martorii din Túy au ajuns în situaţia de a avea nevoie de o altă sală a Regatului. Ei au trebuit să elibereze spaţiul pe care îl închiriaseră. În plus, nu aveau suficiente fonduri pentru a construi o sală nouă. Nu-şi puteau permite nici să închirieze altă proprietate, deoarece congregaţia era mică. De aceea, Martorii spanioli i-au întrebat pe fraţii lor portughezi din Valença dacă ar fi de acord să-i primească în sala lor, întrucât aceasta se afla la numai câţiva kilometri de centrul oraşului Túy.

„Am discutat despre această situaţie în cadrul unei întruniri ţinute în decembrie 2001“,  îşi aminteşte Eduardo Vila, un membru al congregaţiei spaniole din Túy. „La plecare, mi-am dat seama că Iehova le sensibilizase inima fraţilor noştri portughezi. Ei făcuseră multe sacrificii pentru a-şi construi această frumoasă sală a Regatului, iar credinţa noastră s-a întărit văzând că erau dispuşi să ne lase s-o folosim şi noi.“

„Am fost bucuroşi să-i primim pe fraţii spanioli în sala noastră“, spune Américo Almeida, un Martor portughez care a fost prezent la acea întrunire. „Am avut încredere că Iehova avea să binecuvânteze această schimbare, astfel că decizia s-a luat în unanimitate.“ Martorii din cele două ţări se înţeleg foarte bine. „S-ar putea să pară ciudat, dar nici măcar nu remarcăm că provenim din ţări diferite. Suntem pur şi simplu fraţi de credinţă“, spune Paolo din Valença.

Unul dintre primele lucruri ce le atrage atenţia vizitatorilor care intră în Sala Regatului este că, pe peretele din spatele sălii sunt două ceasuri identice, care indică ore diferite. Spania este cu o oră înaintea Portugaliei, însă diferenţa de fus orar este singurul lucru care face notă discordantă în Sala Regatului. Când clădirea a trebuit renovată, Comitetul Regional de Construcţie din Spania a supravegheat munca fraţilor din ambele congregaţii, care au lucrat cu bucurie. „Mulţi fraţi cu experienţă în construcţii au venit din Spania să ne ajute, unii chiar şi de la peste 160 de kilometri distanţă“, îşi aminteşte Paolo.  „Lucrările la acest proiect au întărit legăturile de iubire dintre congregaţiile noastre.“

Să vedem un al doilea exemplu care arată cum se pot depăşi obstacolele create de graniţe.

Unitate într-o vale divizată

Puigcerdá este un oraş spaniol situat lângă graniţa cu Franţa. Se întinde în mijlocul unei văi fertile, înconjurate de crestele semeţe ale munţilor Pirinei. Întreaga vale, numită Cerdaña, a aparţinut odinioară Spaniei. Însă, în 1659, în baza acordului de pace cunoscut drept Tratatul Pirineilor, Spania a cedat jumătate din această vale Franţei.

În prezent, francezii merg la cumpărături în Puigcerdá, cel mai important oraş din această vale. Iar, din 1997, Martorii lui Iehova din Puigcerdá îi primesc şi ei în sala lor pe fraţii şi surorile de credinţă din Franţa. În acel an, Martorii francezi au trebuit să renunţe la proprietatea pe care o închiriaseră. Cea mai apropiată sală a Regatului din Franţa era la o oră de mers cu maşina, iar, în timpul iernii, trecătorile montane pe care călătorii trebuie să le străbată pentru a ajunge acolo sunt deseori înzăpezite.

Când Martorii francezi le-au explicat fraţilor din Spania că aveau nevoie urgent de un loc de întrunire, aceştia le-au pus imediat la dispoziţie sala lor. „Toţi fraţii spanioli au fost bucuroşi să-i primească în sală pe fraţii din Franţa“, îşi aminteşte Prem, un Martor local. „Bineînţeles, această atitudine a avut la bază instruirea biblică pe care am primit-o cu toţii de-a lungul anilor. După două săptămâni, am început să folosim împreună Sala Regatului, lucru pe care îl facem de 13 ani.“

„Puigcerdá a fost locul ideal în care să avem o sală a Regatului“, spune Eric, un supraveghetor din congregaţia franceză. „Îmi amintesc şi acum primirea plină de căldură pe care ne-a făcut-o congregaţia spaniolă. Fraţii şi-au decorat sala cu un buchet mare de flori şi cu un afiş pe care scria: «Bine aţi venit, dragi fraţi şi surori».“

Eric adaugă: „Oamenii au crezut că, odată cu închiderea Sălii Regatului din Franţa, congregaţia de acolo a dispărut. Dar, pentru că am continuat să predicăm cu regularitate, ceea ce a însemnat şi să oferim invitaţii la întrunirile noastre ţinute în Spania, oamenii şi-au dat seama că eram încă acolo. Cei interesaţi se bucură să vină la sala din Spania. În plus, faptul că folosim aceeaşi sală cu fraţii spanioli ne-a apropiat mai mult unii de alţii. Înainte ştiam că există o congregaţie spaniolă dincolo de graniţă, dar nu ne prea întâlneam cu fraţii de acolo. Acum, că ne vedem cu regularitate, nu ne mai simţim singuri în această vale montană izolată“.

 Au creat barierele culturale vreo problemă? „Când am aflat că vom ţine întrunirile în Spania, am fost puţin îngrijorată“, spune o Martoră din Franţa, care are peste 80 de ani. „Însă, datorită primirii călduroase şi atitudinii prietenoase a fraţilor din Puigcerdá, această schimbare nu a creat niciun fel de problemă. Dimpotrivă, a fost o ocazie de a arăta că Martorii lui Iehova se bucură de unitate internaţională.“

Baza unei uniuni tot mai strânse

Fondatorii Uniunii Europene au afirmat că ţările membre erau ‘decise să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între naţiunile europene’. Desfiinţarea punctelor de frontieră în anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut a avut menirea să accelereze acest proces. Însă graniţele trebuiau înlăturate şi la nivelul minţii.

Martorii lui Iehova se străduiesc să elimine prejudecăţile şi neîncrederea. Ei înţeleg că diversitatea existentă în mijlocul lor este benefică şi că „Dumnezeu nu este părtinitor“ (Faptele 10:34). La congresele lor internaţionale, dar şi la întrunirile de la Sala Regatului, ei văd „ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate“ (Psalmul 133:1). Unitatea de care se bucură Martorii lui Iehova din Valença şi din Puigcerdá cu fraţii lor din ţările vecine este o dovadă vie în acest sens.

[Text generic pe pagina 13]

„S-ar putea să pară ciudat, dar nici măcar nu remarcăm că provenim din ţări diferite. Suntem pur şi simplu fraţi de credinţă“

[Text generic pe pagina 14]

„Lucrările la acest proiect au întărit legăturile de iubire dintre congregaţiile noastre“

[Text generic pe pagina 15]

„Ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate!“ PSALMUL 133:1

[Legenda fotografiei de la paginile 12, 13]

Vedere spre Túy şi spre râul Minho de pe zidurile care împrejmuiesc oraşul Valença do Minho

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Renovarea Sălii Regatului

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pirineii şi valea Cerdaña

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Doi bătrâni din cele două congregaţii — una spaniolă, iar cealaltă franceză — care se întrunesc la Sala Regatului din Puigcerdá