Cine este regele persan Ahaşveroş, menţionat în cartea biblică Estera?

▪ Potrivit cărţii Estera, Ahaşveroş a ales-o ca regină pe tânăra iudeică Estera, care, mai târziu, şi-a salvat poporul de la genocid. Mult timp, istoricii au avut opinii diferite în legătură cu identitatea regelui persan numit în Biblie Ahaşveroş. Totuşi, problema pare să se fi rezolvat după ce s-au descifrat mai multe inscripţii scrise în trei limbi, care au fost găsite pe câteva monumente persane. Potrivit acestora, este aproape sigur că Ahaşveroş a fost Xerxes I, fiul lui Darius cel Mare (Hystaspe). Felul în care apare numele Xerxes în inscripţiile persane, când este transliterat în ebraică, este aproape identic cu felul în care apare în textul ebraic al cărţii Estera.

Tot ce se spune în cartea Estera despre Ahaşveroş se potriveşte cu informaţiile cunoscute despre Xerxes I. Din capitala Susa, situată în Elam, acest monarh persan a domnit peste Media, teritoriul său întinzându-se din India până în insulele Mării Mediterane (Estera 1:2, 3; 8:9; 10:1). „Toate aceste detalii sunt valabile în cazul lui Xerxes, dar nu şi al altor monarhi persani“, afirmă eruditul Lewis Bayles Paton. „Caracterizarea făcută lui Ahaşveroş în cartea Estera se potriveşte bine cu descrierea făcută lui Xerxes de Herodot şi de alţi istorici greci.“

Ce dovezi există că în Egiptul antic se fabricau cărămizi?

▪ În cartea biblică Exodul se spune că egiptenii i-au pus pe sclavii lor evrei să fabrice cărămizi. Sclavii trebuiau să facă un anumit număr de cărămizi în fiecare zi, folosind paie şi mortar din argilă (Exodul 1:14; 5:10–14).

În timpurile biblice, fabricarea cărămizilor, care se uscau la soare, era o ocupaţie importantă în Valea Nilului. În Egipt există şi astăzi monumente antice construite din acest material. Procesul de fabricare a cărămizilor este ilustrat de o pictură murală din secolul al XV-lea î.e.n. descoperită în Teba, în mormântul lui Rekhmire. Această pictură datează aproximativ din aceeaşi perioadă în care au avut loc evenimentele relatate în cartea Exodul.

Iată cum sunt descrise scenele acestei picturi într-o lucrare de referinţă: „Apa era adusă dintr-un rezervor; mortarul era amestecat cu ajutorul unei sape şi apoi dus într-un loc convenabil pentru cărămidar. Mortarul era presat într-o matriţă de lemn, pe care cărămidarul o aşeza pe pământ. Matriţa era apoi ridicată, astfel încât cărămida proaspăt modelată să se usuce la soare. Se fabricau mai multe şiruri de cărămizi care, după ce se uscau, erau păstrate în stive până când era nevoie de ele. Această procedură este întâlnită şi în prezent în Orientul Apropiat“ (The International Standard Bible Encyclopedia).

Şi în diferite papirusuri ce datează din mileniul al II-lea î.e.n. se face referire la fabricarea cărămizilor de către sclavi, la folosirea de paie şi de argilă pentru cărămizi, precum şi la norma de cărămizi ce trebuia efectuată zilnic.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Basorelief înfăţişându-i pe Xerxes (în picioare) şi pe Darius cel Mare (aşezat)

[Provenienţa fotografiei]

Werner Forman/Art Resource, NY

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Detaliu din pictura murală descoperită în mormântul lui Rekhmire

[Provenienţa fotografiei]

Erich Lessing/Art Resource, NY