Isus a trăit ca persoană spirituală în cer înainte să se nască în Betleem. El a fost prima lucrare de creaţie a lui Dumnezeu şi singura persoană creată direct de Dumnezeu. De aceea, el este numit în mod potrivit Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. În cer, el a vorbit de multe ori în calitate de reprezentant al lui Dumnezeu. Din acest motiv, el este numit Cuvântul. De asemenea, el a slujit ca ajutor al lui Dumnezeu şi a luat parte la crearea tuturor celorlalte lucruri (Ioan 1:2, 3, 14). Isus a trăit alături de Dumnezeu în cer miliarde de ani, şi aceasta cu mult înainte de crearea oamenilor. (Citiţi Mica 5:2; Ioan 17:5.)

Iehova a transferat viaţa lui Isus în uterul Mariei prin intermediul spiritului sfânt, astfel că Isus s-a născut fără ajutorul unui tată uman. Îngerii au anunţat naşterea sa unor păstori din acel ţinut, care trăiau sub cerul liber şi făceau noaptea de strajă lângă turmele lor (Luca 2:8–12). Aşadar, Isus nu s-a născut în mijlocul iernii, ci, probabil, pe la începutul lunii octombrie, când vremea era încă plăcută. După un timp, Maria şi soţul ei, Iosif, au mers la casa lor din Nazaret, unde l-au crescut pe Isus. Iosif a avut grijă de Isus, fiul său adoptiv. (Citiţi Matei 1:18–23.)

Când avea aproximativ 30 de ani, Isus a fost botezat, iar Dumnezeu a declarat public că Isus este Fiul său. Apoi, Isus a început lucrarea pe care Dumnezeu îl trimisese s-o înfăptuiască. (Citiţi Matei 3:16, 17.)

Dumnezeu l-a trimis pe Isus pe pământ pentru a-i învăţa pe oameni adevărul. Isus i-a învăţat despre Regatul lui Dumnezeu, un guvern ceresc care va aduce pacea pe tot pământul. El le-a oferit oamenilor speranţa vieţii veşnice (Ioan 4:14; 18:36, 37). De asemenea, Isus i-a învăţat pe alţii multe lucruri despre găsirea adevăratei fericiri (Matei 5:3; 6:19–21). El i-a învăţat pe oameni prin propriul exemplu. De pildă, Isus a arătat cum putem îndeplini voinţa lui Dumnezeu chiar şi în situaţii grele. Când a fost persecutat, el nu s-a răzbunat. (Citiţi 1 Petru 2:21–24.)

Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să arate o iubire plină de sacrificiu. Chiar dacă s-a bucurat de o poziţie specială în cer alături de Dumnezeu, el a ascultat cu umilinţă de Tatăl său şi a venit pe pământ pentru a trăi printre oameni. Nimeni nu ne-ar putea oferi un exemplu de iubire mai bun decât Isus. (Citiţi Ioan 15:12, 13; Filipeni 2:5–8.)

Dumnezeu l-a trimis pe Isus pe pământ şi ca să moară pentru păcatele noastre (Ioan 3:16). Cu toţii suntem păcătoşi, adică imperfecţi. Acesta este motivul pentru care ne îmbolnăvim şi murim. Însă primul om, Adam, a fost perfect. Întrucât nu avea păcat, el nu s-ar fi îmbolnăvit şi n-ar fi murit niciodată. Dar el şi-a pierdut perfecţiunea când a ales să nu asculte de Dumnezeu. Toţi am moştenit de la Adam păcatul şi plata acestuia, moartea. (Citiţi Romani 5:12; 6:23.)

Isus, care a fost perfect, nu a murit pentru păcatele sale. El a murit pentru păcatele noastre. Datorită morţii lui Isus, noi avem perspectiva de a primi viaţă veşnică şi de a fi binecuvântaţi de Dumnezeu. (Citiţi 1 Petru 3:18.)