„AM UN VIS.“ Acum o jumătate de secol, în 28 august 1963, Martin Luther King jr., militant pentru drepturi civile, a rostit aceste cuvinte captivante în cel mai cunoscut discurs al său. Astfel, el şi-a exprimat speranţa că într-o bună zi nu vor mai exista prejudecăţi rasiale. Deşi s-a adresat unui auditoriu din Statele Unite, ideile sale au fost îmbrăţişate de oameni din multe alte naţiuni.

La trei luni după acest discurs, în 20 noiembrie 1963, peste o sută de ţări au adoptat Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. În deceniile care au urmat au fost adoptate la nivel mondial şi alte rezoluţii asemănătoare. Având în vedere toate aceste eforturi lăudabile, se naşte în mod inevitabil întrebarea: Care au fost rezultatele?

La 21 martie 2012, Ban Ki-moon, secretar general al Naţiunilor Unite, a afirmat: „Există mai multe tratate şi instrumente valoroase — precum şi un program cuprinzător la nivel mondial — de prevenire şi eradicare a rasismului, a discriminării rasiale, a xenofobiei şi a intoleranţei asociate acestora. Totuşi, rasismul continuă să fie un motiv de suferinţă pentru milioane de oameni din întreaga lume“.

Şi în ţări în care s-au înregistrat progrese în ce priveşte combaterea rasismului şi a altor forme de discriminare persistă întrebarea: Au contribuit aceste schimbări la înlăturarea sentimentelor adânc înrădăcinate sau doar i-au învăţat pe oameni să şi le ascundă? Unii sunt de părere că aceste îmbunătăţiri au contribuit, în cel mai fericit caz, la prevenirea discriminării şi nicidecum la eliminarea prejudecăţilor. De ce afirmăm aceasta? Deoarece actele de discriminare pot fi sesizate şi pedepsite de lege, în vreme ce prejudecăţile au legătură cu gândurile şi cu sentimentele noastre, care nu pot fi supuse rigorilor legii.

Prin urmare, orice încercare de a elimina prejudecăţile trebuie să schimbe gândurile şi sentimentele oamenilor faţă de membrii unui anumit grup, nu doar să ţină sub control actele de discriminare. Este oare posibil lucrul acesta? Următoarele experienţe arată ce anume îi poate ajuta pe oameni să facă astfel de schimbări.

Linda: M-am născut în Africa de Sud. Pentru mine, orice sud-african de culoare era un om inferior, needucat, neserios, bun doar să muncească pentru albi. Fără să-mi dau seama, am cultivat multe prejudecăţi. Cu toate acestea, atitudinea mea s-a schimbat când am început să studiez Biblia. Am învăţat că „Dumnezeu nu este părtinitor“ şi că inima contează mai mult decât rasa ori limba pe care o vorbim (Faptele 10:34, 35; Proverbele 17:3). Din Filipeni 2:3 am înţeles că pot să-mi înving prejudecăţile dacă îi consider pe ceilalţi superiori. Şi alte principii biblice m-au ajutat să manifest un interes sincer faţă de alţii, indiferent de naţionalitatea sau rasa lor. Acum simt că m-am eliberat din lanţurile prejudecăţilor.

Michael: Am crescut în Australia, într-o regiune în care majoritatea locuitorilor erau albi.  Aveam mari prejudecăţi faţă de asiatici, în special faţă de chinezi. Când eram la volan şi vedeam un asiatic, coboram geamul şi îi adresam cuvinte jignitoare, precum: „Pleacă în ţara ta, chinezule!“. Mai târziu, când am început să studiez Biblia, am înţeles că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, indiferent de locul unde s-au născut sau de înfăţişarea lor. Iubirea lui Dumnezeu mi-a sensibilizat inima, iar ura mea s-a transformat în iubire. Este extraordinar să treci printr-o schimbare atât de mare! Acum îmi place să petrec timp cu oameni din orice ţară şi din orice categorie socială. Acest lucru m-a ajutat să privesc viaţa cu alţi ochi şi să fiu mai fericit.

Sandra: Mama mea era din Umunede, statul Delta (Nigeria), iar rudele din partea tatălui sunt din statul Edo şi vorbesc limba esan. Din cauza acestor diferenţe, mama a fost tratată rău de familia tatălui meu până în ziua morţii ei. De aceea, am jurat că nu voi avea niciodată de-a face cu cineva care vorbeşte limba esan şi nici nu mă voi căsători cu un bărbat din statul Edo. Însă, de când studiez Biblia am început să văd lucrurile altfel. Întrucât am învăţat că Dumnezeu nu este părtinitor şi că oricine se teme de el este primit, am înţeles că nu am niciun motiv să-mi urăsc semenii din cauză că fac parte dintr-un anumit trib sau pentru că vorbesc o anumită limbă. Mi-am schimbat modul de gândire şi m-am împăcat cu rudele din partea tatălui. Aplicarea principiilor Bibliei m-a ajutat să fiu fericită şi să dobândesc pace lăuntrică. Totodată, m-a ajutat să mă înţeleg bine cu ceilalţi oameni, indiferent de naţionalitatea, limba, rasa ori categoria lor socială. Iar bărbatul cu care m-am căsătorit este chiar din statul Edo şi vorbeşte limba esan.

Cum a reuşit Biblia să-i ajute pe aceşti oameni, precum şi pe mulţi alţii să-şi învingă prejudecăţile şi ura adânc înrădăcinate? Întrucât este Cuvântul lui Dumnezeu, ea are putere să schimbe gândurile şi sentimentele noastre faţă de alţii. În plus,  Biblia arată ce alte măsuri trebuie luate pentru a se pune definitiv capăt tuturor prejudecăţilor.

După cum am văzut, cunoştinţa din Biblie ne ajută să controlăm şi să înlăturăm din inimă sentimente negative puternice. Totuşi, pentru ca prejudecăţile să dispară definitiv, mai trebuie eliminate două lucruri. În primul rând, păcatul şi imperfecţiunea umană. Biblia afirmă în mod deschis: „Nu este om care să nu păcătuiască“ (1 Regi 8:46). De aceea, oricât de mult ne-am strădui, în interiorul nostru se dă aceeaşi luptă pe care a dus-o şi Pavel. Iată ce a scris el: „Când vreau să fac ce este drept, răul este prezent în mine“ (Romani 7:21). Astfel, din când în când, în inima noastră imperfectă pot reapărea „gânduri dăunătoare“, care ar putea duce la prejudecăţi (Marcu 7:21).

În al doilea rând, trebuie înlăturată influenţa lui Satan Diavolul. Biblia îl descrie ca fiind „un ucigaş“ şi spune că el „induce în eroare întregul pământ locuit“ (Ioan 8:44; Revelaţia 12:9). Acest lucru ne ajută să înţelegem de ce prejudecăţile sunt atât de răspândite şi de ce omenirea pare neputincioasă în faţa fanatismului, a discriminării, a genocidelor şi a altor forme de intoleranţă rasială, religioasă şi socială.

Aşadar, pentru ca prejudecăţile să dispară o dată pentru totdeauna, trebuie înlăturate păcatul, imperfecţiunea umană şi influenţa lui Satan Diavolul. Biblia arată că numai Regatul lui Dumnezeu va putea realiza acest lucru.

Isus Cristos şi-a învăţat continuatorii să se roage folosind următoarele cuvinte: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Regatul lui Dumnezeu este mijlocul prin care vor fi înlăturate toate formele de nedreptate, inclusiv prejudecăţile şi discriminarea.

Când Regatul lui Dumnezeu va conduce tot pământul, Satan ‘va fi legat’, adică va fi complet inactiv, ca să „nu mai inducă în eroare naţiunile“ (Revelaţia 20:2, 3). Atunci va fi „un pământ nou“, sau o societate umană, în care „va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). *

Toţi cei ce vor trăi în această societate umană dreaptă vor deveni perfecţi (Romani 8:21). Ca supuşi ai Regatului lui Dumnezeu, ei ‘nu vor face niciun rău şi nicio stricăciune’, deoarece „pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova“ (Isaia 11:9). Atunci, toţi oamenii vor învăţa căile lui Iehova Dumnezeu şi vor imita trăsăturile minunate ale personalităţii sale iubitoare. Aceasta va însemna sfârşitul tuturor prejudecăţilor, „căci la Dumnezeu nu este părtinire“ (Romani 2:11).