Profesorul David Cunningham a spus: „N-am ajuns la un consens nici măcar în ce priveşte faptul că am putea accepta că Dumnezeu are un nume, iar dacă are un nume, care este acesta“ (Theological Studies).

Dumnezeu a afirmat: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu“ (Isaia 42:8). „Iehova“ este un nume evreiesc, care înseamnă „El face să devină“.

Iehova vrea să-i folosim numele. „Chemaţi numele său“, spune Biblia. „Faceţi cunoscute printre popoare lucrările sale! Vestiţi cât de înălţat este numele său!“ (Isaia 12:4)

Isus a folosit numele lui Dumnezeu. Într-o rugăciune, el i-a spus Tatălui său: „Le-am făcut cunoscut [discipolilor] numele tău“. În continuare, el a explicat de ce le-a vorbit discipolilor despre numele divin: „Pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu [Dumnezeu] să fie în ei şi eu în unitate cu ei“ (Ioan 17:26).

„Un om care nu cunoaşte numele lui Dumnezeu nu-l cunoaşte ca persoană“, a scris teologul Walter Lowrie, „şi nu-l poate iubi dacă îl cunoaşte doar ca o forţă impersonală“.

Un bărbat pe nume Victor mergea cu regularitate la biserică, dar nu simţea că-l cunoştea cu adevărat pe Dumnezeu. El povesteşte: „Când am aflat că numele lui Dumnezeu este Iehova, a fost ca şi cum am făcut cunoştinţă cu el. Abia atunci am simţit că l-am cunoscut pe Cel despre care învăţasem atâtea lucruri. Am ajuns să-l consider o Persoană reală şi să mă apropii de el ca de un prieten“.

La rândul său, Iehova se apropie de cei care îi folosesc numele. Dumnezeu le promite celor ce „se gândesc la numele său“: „Le voi arăta compasiune, aşa cum un om îi arată compasiune fiului său care-i slujeşte“ (Maleahi 3:16, 17). De asemenea, Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care cheamă numele său. Biblia spune: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Romani 10:13).