Problemele de sănătate îi afectează pe oameni în diverse moduri.

•   În cazul unora, simptomele sunt vizibile, pe când în cazul altora sunt resimțite doar în interior.

•   Unele probleme de sănătate vin și pleacă, pe când altele, odată instalate, rămân și le provoacă celor în cauză dificultăți permanente.

•   Unele pot fi tratate sau cel puțin controlate, pe când altele sunt degenerative, poate chiar fatale.

 Tinerii se pot confrunta cu oricare dintre aceste probleme, iar, în articolul de față, vei face cunoștință cu patru astfel de tineri. Dacă și tu ai o problemă de sănătate, probabil comentariile lor te vor încuraja.

•  GUÉNAELLE

•  ZACHARY

•  ANAÏS

•  JULIANA

 Cel mai greu este să-mi accept limitele. Aș dori să fac o grămadă de lucruri, însă în fiecare zi conștientizez că nu pot să fac decât ce-mi permite boala.

 Sufăr de o tulburare neuromusculară din cauza căreia creierul nu transmite corect informațiile în corp. Diferite părți ale corpului, de la cap până la degetele picioarelor, îmi tremură uneori sau chiar îmi paralizează. Mi-e greu să fac lucruri simple, cum ar fi să merg, să vorbesc, să citesc sau să înțeleg ce spun ceilalți. Când starea mea se agravează, bătrânii de congregație se roagă împreună cu mine; rugăciunea mă liniștește imediat.

 Indiferent de încercările cu care mă confrunt, simt că Iehova Dumnezeu este mereu alături de mine. Nu vreau ca boala să mă împiedice să-i slujesc din tot sufletul. Prioritatea mea este să-i ajut pe alții să afle promisiunea Bibliei că în curând Iehova Dumnezeu va transforma pământul într-un paradis, în care nimeni nu va mai suferi (Revelația 21:1–4).

 Gândește-te: Cum ai putea, asemenea lui Guénaelle, să-ți arăți compasiunea față de alții? (1 Corinteni 10:24)

 Când aveam 16 ani, am fost diagnosticat cu o formă agresivă de cancer cerebral. Medicii mi-au mai dat de trăit opt luni. De atunci, lupt să rămân în viață.

 Din cauza poziției tumorilor, am paralizat pe partea dreaptă. Și, pentru că nu pot merge, cineva trebuie să fie mereu lângă mine ca să mă ajute.

 Întrucât boala se agravează, mi-e greu să comunic clar cu cei din jur. Înainte eram foarte dinamic: îmi plăcea să fac schi nautic și să joc baschet și volei. Ca Martor al lui Iehova, eram activ în lucrarea de predicare. Cred că majoritatea oamenilor nu înțeleg ce-nseamnă să-ți pierzi capacitatea de a face lucrurile care-ți plac cel mai mult.

 Cuvintele consemnate în Isaia 57:15 mi se par deosebit de încurajatoare deoarece mă asigură că Iehova Dumnezeu este alături de cei ‘cu spiritul zdrobit’ și că lui îi pasă de mine. Iar promisiunea sa din Isaia 35:6 îmi dă convingerea că voi putea să merg din nou și să-i slujesc bucurându-mă de o sănătate perfectă.

 Deși mi-e greu uneori să lupt cu boala, sunt sigur că Iehova mă susține. Pot să-i vorbesc în rugăciune ori de câte ori mă simt la pământ sau mi-e frică să nu mor. Nimic nu mă poate separa de iubirea lui Iehova (Romani 8:39).

 Zachary s-a stins din viață la vârsta de 18 ani, la două luni după ce a acordat acest interviu. Credința lui în promisiunea lui Dumnezeu că-l va readuce la viață în Paradisul pământesc a rămas puternică până la sfârșit.

 Gândește-te: Cum te poate ajuta și pe tine rugăciunea să rămâi în iubirea lui Dumnezeu?

 La doar câteva zile de la naștere, am avut o hemoragie cerebrală. De atunci, am rămas cu o dizabilitate ce-mi afectează tot corpul, îndeosebi picioarele.

 În prezent, pot parcurge distanțe scurte cu ajutorul unui cadru, însă în general am nevoie de un scaun cu rotile ca să mă deplasez. Am și spasme din cauza cărora nu reușesc să fac lucruri ce necesită precizie, cum ar fi să scriu de mână.

 Pe lângă stresul pe care mi-l provoacă boala, tratamentul este foarte greu de suportat. Fac fizioterapie de câteva ori pe săptămână de când mă știu. La cinci ani am suferit prima intervenție chirurgicală majoră; de atunci am mai fost supusă la trei operații. Ultimele două au fost deosebit de grele deoarece recuperarea a durat trei luni, iar în tot acest timp am fost departe de casă.

 Familia mă susține enorm. Râdem împreună, iar asta contează mult când sunt cu moralul la pământ. Pentru că nu pot să mă aranjez singură, mama și surorile mele îmi vin mereu în ajutor. Îmi pare rău că nu pot purta tocuri. Am reușit însă o dată, în copilărie: am mers în patru labe, iar mâinile îmi erau „încălțate“ cu pantofi. Toți ne-am prăpădit de râs.

 Încerc să nu mă las condiționată de boala mea. Studiez limbi străine. Fac înot, ceea ce compensează incapacitatea de a face surfing sau de a mă da cu snowboardul. Fiind Martoră a lui Iehova, îmi place să ies în lucrarea de predicare pentru a le împărtăși altora convingerile mele. Oamenii sunt foarte atenți când le vorbesc.

 Părinții m-au ajutat încă din copilărie să înțeleg că problema mea este temporară. Mi-am clădit propria credință în Iehova și în promisiunea sa de a pune capăt suferinței, inclusiv suferinței mele. Aceasta îmi dă tăria de a merge mai departe (Revelația 21:3, 4).

 Gândește-te: În ce mod ai putea, asemenea lui Anaïs, să nu te lași condiționat de problema ta de sănătate?

 Sufăr de o boală autoimună dureroasă, care afectează inima, plămânii și sângele. Mi-a afectat deja rinichii.

 Aveam zece ani când am fost diagnosticată cu lupus eritematos sistemic. Din cauza bolii am dureri, stări de oboseală și schimbări de dispoziție. Uneori, mă simt lipsită de valoare.

 Când aveam 13 ani, o Martoră a lui Iehova a bătut la ușa noastră. Ea mi-a citit textul din Isaia 41:10, unde Iehova Dumnezeu spune: „Nu te teme, căci eu sunt cu tine! . . . Te voi sprijini cu mâna mea dreaptă a dreptății“. Atunci am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova. În prezent, după opt ani, îi slujesc lui Dumnezeu din toată inima și sunt hotărâtă să nu permit bolii să-mi controleze viața. Simt că Iehova mi-a dat „puterea care depășește normalul“ și astfel reușesc să-mi păstrez atitudinea pozitivă (2 Corinteni 4:7).

 Gândește-te: Cum te poate ajuta textul din Isaia 41:10 să păstrezi o atitudine pozitivă, asemenea Julianei?