„Chiar dacă umblu prin valea umbrei adânci, nu mă tem de niciun rău, căci tu ești cu mine; toiagul și nuiaua ta mă fac să mă simt în siguranță.” (Psalmul 23:4 a, Traducerea lumii noi)

 „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de rău, căci Tu ești cu mine, nuiaua și toiagul Tău mă mângâie.” (Psalmul 23:4, Noua traducere în limba română)

 Cei ce i se închină lui Dumnezeu se bucură de grija lui iubitoare, chiar și când trec prin încercări dificile. În verset este folosită o metaforă: grija păstorului față de o oaie ilustrează modul în care Dumnezeu are grijă de slujitorii săi. b Ei nu înfruntă singuri greutățile, prezentate în acest verset drept un loc întunecos, ‘al umbrei adânci’, unde moartea pândește la tot pasul. Se simt în siguranță, ca și cum Dumnezeu ar fi chiar lângă ei.

 În timpurile biblice, un păstor își folosea toiagul pentru a ocroti oile de animalele de pradă. El folosea și o nuia, de obicei, un băț lung curbat la un capăt, pentru a îndruma oile sau pentru a le feri de pericole. În mod asemănător, Iehova Dumnezeu este ca un Păstor iubitor, care își ocrotește și își îndrumă slujitorii. Iehova se îngrijește de ei în diferite moduri, chiar și în cele mai întunecate perioade din viața lor.

•   Îi instruiește și îi alină prin intermediul Cuvântului său scris, Biblia. (Romani 15:4)

•   Le ascultă rugăciunile și le oferă pacea minții și a inimii. (Filipeni 4:6, 7)

•   Îi încurajează prin intermediul fraților de credință. (Evrei 10:24, 25)

•   Le oferă speranța sigură a unui viitor mai bun, când va anula toate suferințele din prezent. (Psalmul 37:29; Revelația 21:3-5)

 Psalmul 23 a fost scris de David, care a fost păstor în tinerețe, iar mai târziu a devenit regele națiunii Israel. (1 Samuel 17:34, 35; 2 Samuel 7:8) La începutul psalmului, Iehova este asemănat cu un Păstor care își conduce, își hrănește și își înviorează slujitorii, așa cum face un păstor cu oile lui. (Psalmul 23:1-3)

 În versetul 4, când evidențiază sentimentul de siguranță oferit de Dumnezeu, David trece de la persoana a III-a (el) la persoana a II-a (tu). Această trecere fină dezvăluie relația apropiată pe care David o avea cu Iehova. El știa că lui Dumnezeu îi păsa de el și că vedea prin ce încercări trecea. De aceea, David nu se temea de nimic.

 În versetele 5 și 6, metafora se schimbă. David vorbește acum despre o gazdă și oaspetele său. Asemenea unei gazde generoase, Iehova îl tratează pe David ca pe un oaspete de onoare. Dușmanii nu-l pot împiedica pe David să beneficieze de grija lui Dumnezeu. El își încheie psalmul exprimându-și încrederea că Dumnezeu îi va arăta bunătate și iubire pentru tot restul vieții.

 Figurile de stil din Psalmul 23 descriu grija iubitoare pe care Dumnezeu le-o poartă slujitorilor săi. (1 Petru 2:25)