Potrivit cronologiei biblice, Regatul lui Dumnezeu a fost instaurat în cer în 1914. Acest lucru reiese dintr-o profeție consemnată în capitolul 4 al cărții biblice Daniel.

 Profeția pe scurt. Regele Nebucadnețar al Babilonului a avut un vis profetic, primit de la Dumnezeu, despre un copac uriaș care a fost tăiat, sau ‘doborât’. Butucul lui avea să fie legat „șapte timpuri” pentru a i se împiedica redezvoltarea, după care avea să fie lăsat să crească din nou (Daniel 4:1, 10-16).

 Prima împlinire a profeției. Copacul uriaș l-a reprezentat pe însuși regele Nebucadnețar (Daniel 4:20-22). Figurativ vorbind, el a fost ‘doborât’ când și-a pierdut temporar mințile și regalitatea, mai exact o perioadă de șapte ani (Daniel 4:25). Când Dumnezeu i-a redat facultățile mintale, Nebucadnețar și-a recăpătat tronul și a recunoscut stăpânirea lui Dumnezeu (Daniel 4:34-36).

 Dovezi că profeția are o împlinire mai amplă. Scopul profeției a fost ca „cei vii [să știe] că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor, că îl dă cui vrea și că îl pune peste el pe cel mai umil dintre oameni” (Daniel 4:17). A fost oare mândrul rege Nebucadnețar cel căruia Dumnezeu avea să-i dea în cele din urmă o asemenea autoritate? Nu, căci Dumnezeu îi transmisese deja prin intermediul altui vis profetic că nici el, nici vreun alt conducător politic nu avea să îndeplinească acest rol. În schimb, Dumnezeu însuși ‘avea să ridice un regat care nu va fi nimicit niciodată’ (Daniel 2:31-44).

 Cu mult timp înainte, Dumnezeu instituise un regat care să reprezinte conducerea sa pe pământ: antica națiune Israel. Întrucât conducătorii Israelului au devenit infideli, Dumnezeu a permis ca acest regat să ajungă „o ruină”. El a prezis însă că avea să-i acorde regalitatea celui „ce are dreptul legal” la ea (Ezechiel 21:25-27). Biblia îl identifică pe Isus Cristos drept cel autorizat să primească acest regat veșnic (Luca 1:30-33). Spre deosebire de Nebucadnețar, Isus are „o inimă umilă”, exact așa cum s-a profețit (Matei 11:29).

 Ce reprezintă copacul din Daniel, capitolul 4? În Biblie, copacii reprezintă uneori domnii (Ezechiel 17:22-24; 31:2-5). În împlinirea mai amplă a profeției din Daniel, capitolul 4, copacul uriaș simbolizează domnia lui Dumnezeu.

 Ce semnificație are doborârea copacului? Așa cum doborârea copacului a reprezentat inițial o întrerupere a domniei lui Nebucadnețar, aceasta a reprezentat și o întrerupere a domniei lui Dumnezeu pe pământ. Acest lucru s-a întâmplat când Nebucadnețar a distrus Ierusalimul, locul unde regii lui Israel stăteau pe „tronul lui Iehova” ca reprezentanți ai lui Dumnezeu însuși (1 Cronici 29:23).

 Ce reprezintă cele „șapte timpuri”? Cele „șapte timpuri” reprezintă perioada în care Dumnezeu a permis națiunilor să guverneze asupra pământului fără intervenția vreunui regat stabilit de el. Aceste „șapte timpuri” au început în octombrie 607 î.e.n., când potrivit cronologiei biblice Ierusalimul a fost distrus de babilonieni (2 Regi 25:1, 8-10). a

 Cât durează cele „șapte timpuri”? Nu putea fi vorba de șapte ani ca în cazul primei împliniri, cea referitoare la Nebucadnețar. Isus a indicat durata lor când a spus că „Ierusalimul [simbol al guvernării lui Dumnezeu] va fi călcat în picioare de națiuni până se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor” (Luca 21:24). „Timpurile fixate ale națiunilor”, perioada în care Dumnezeu a permis ca guvernarea sa să fie „călcată în picioare de națiuni”, corespund celor „șapte timpuri” din Daniel, capitolul 4. Aceasta înseamnă că cele „șapte timpuri” încă nu se încheiaseră când Isus a fost pe pământ.

 Biblia ne oferă modalitatea de a afla durata acestor „șapte timpuri” profetice. Ea spune că trei „timpuri” și jumătate sunt egale cu 1 260 de zile, prin urmare, „șapte timpuri” sunt egale cu dublul acestui număr, adică cu 2 520 de zile (Revelația 12:6, 14). Aplicând regula profetică „o zi pentru un an”, cele 2 520 de zile reprezintă 2 520 de ani. Așadar, cele „șapte timpuri”, adică 2 520 de ani, aveau să se sfârșească în octombrie 1914 (Numerele 14:34; Ezechiel 4:6).