•  Răspunsul Bibliei

•  Cum a fost posibil ca o fecioară să-l nască pe Isus?

•  De ce s-a născut Isus dintr-o fecioară?

•  A rămas Maria fecioară tot restul vieții?

•  S-a datorat nașterea lui Isus dintr-o fecioară „neprihănitei zămisliri”?

•  Ar trebui să o venerăm pe Maria?

 Biblia afirmă că Maria, mama lui Isus, a avut privilegiul extraordinar de a-l naște pe Isus când era încă virgină. Acest miracol a fost prezis în cartea Isaia, iar împlinirea profeției a fost consemnată de Matei și de Luca în evangheliile lor.

 Isaia a prezis despre venirea pe lume a lui Mesia: „Iată că tânăra va rămâne însărcinată [și] va naște un fiu”. (Isaia 7:14) Sub inspirație divină, evanghelistul Matei a aplicat profeția lui Isaia la sarcina Mariei. După ce a relatat că Maria a rămas însărcinată printr-un miracol, Matei a adăugat: „Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său, când a zis: «Iată că fecioara a va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel», care, tradus, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»”. (Matei 1:22, 23)

 Și evanghelistul Luca a relatat că Maria a rămas însărcinată în mod miraculos. El a scris că Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel „la o fecioară promisă în căsătorie unui bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria”. (Luca 1:26, 27) Maria însăși a confirmat că era fecioară. După ce a aflat că avea să devină mama lui Isus, promisul Mesia, Maria a întrebat: „Cum se va face aceasta, de vreme ce n-am relații intime cu vreun bărbat?”. (Luca 1:34)

 Maria a rămas însărcinată prin intermediul spiritului sfânt, forța activă a lui Dumnezeu. (Matei 1:18) Îngerul i-a spus: „Spiritul sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Astfel, și cel ce se va naște va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu”. b (Luca 1:35) Printr-un miracol, Dumnezeu a transferat viața Fiului său din cer în pântecele Mariei.

 Prin nașterea din fecioara Maria, Dumnezeu i-a dat lui Isus un corp uman perfect prin care să poată salva omenirea din păcat și moarte. (Ioan 3:16; Evrei 10:5) Dumnezeu a transferat viața lui Isus în pântecele Mariei. Spiritul sfânt a acționat ca un scut în jurul embrionului aflat în dezvoltare pentru ca acesta să nu fie atins în vreun fel de imperfecțiune. (Luca 1:35)

 Astfel, Isus s-a născut ca om perfect, așa cum fusese și Adam înainte de a păcătui. Biblia spune despre Isus: „El n-a comis păcat”. (1 Petru 2:22) Fiind perfect, Isus i-a putut răscumpăra pe oameni din păcat și moarte. (1 Corinteni 15:21, 22; 1 Timotei 2:5, 6)

 Biblia nu spune că Maria ar fi rămas fecioară tot restul vieții, ci arată că a avut și alți copii. (Matei 12:46; Marcu 6:3; Luca 2:7; Ioan 7:5)

 Nu. Potrivit New Catholic Encyclopedia, prin doctrina neprihănitei zămisliri se înțelege că „fecioara Maria a fost, încă de la începutul vieții ei, adică de la concepere, fără păcat. Restul omenirii moștenește păcatul . . . Dar Dumnezeu i-a arătat o favoare specială Mariei și a protejat-o de păcatul strămoșesc”. c

 Biblia însă nu afirmă nicăieri că Maria ar fi fost neatinsă de păcatul originar. (Psalmul 51:5; Romani 5:12) De fapt, Maria însăși a dovedit că era păcătoasă când a adus jertfa pentru păcat cerută mamelor prin Legea mozaică. (Leviticul 12: 2-8; Luca 2:21-24) În New Catholic Encyclopedia se spune: „Scripturile nu vorbesc în mod explicit despre doctrina neprihănitei zămisliri . . . Aceasta este o învățătură a Bisericii”.

 Maria este un exemplu excelent în ce privește credința, ascultarea, umilința și spiritualitatea. Ea se numără printre cei fideli demni de imitat. (Evrei 6:12)

 Deși Maria a avut un rol unic ca mamă a lui Isus, Biblia nu ne învață să ne închinăm sau să ne rugăm ei. Isus nu i-a acordat niciodată mamei sale o onoare deosebită și nici nu și-a îndemnat discipolii să facă acest lucru. De fapt, în afară de Evanghelii și de cartea Faptele, în care este menționată o singură dată, niciuna dintre celelalte 22 de cărți ale Noului Testament nu o amintește pe Maria. (Faptele 1:14)

 Nu există nicio dovadă că Maria ar fi primit o atenție deosebită din partea creștinilor din secolul I, cu atât mai puțin că ar fi fost venerată de aceștia. Dimpotrivă, Biblia ne învață să ne închinăm doar lui Dumnezeu. (Matei 4:10)