Omul bogat și Lazăr sunt personaje fictive dintr-o relatare a lui Isus. (Luca 16:19-31) Acești bărbați reprezintă două grupuri de persoane: 1) conducătorii religioși iudei mândri din zilele lui Isus și 2) oamenii umili, dar sinceri, care au reacționat favorabil la mesajul lui Isus.

În acest articol:

•  Ce a spus Isus despre omul bogat și despre Lazăr?

•  Este această relatare reală?

•  Susține această relatare doctrina despre focul iadului?

•  Care este semnificația relatării despre omul bogat și Lazăr?

 În capitolul 16 din cartea biblică Luca, Isus vorbește despre doi bărbați și descrie schimbarea radicală a situației lor.

 Iată un rezumat al relatării lui Isus: Un om bogat trăiește în lux. Un cerșetor pe nume Lazăr obișnuiește să stea la poarta lui. El speră să primească ceea ce cade de la masa bogatului. După un timp, Lazăr moare și este dus de îngeri lângă Avraam. Apoi, moare și bogatul și este înmormântat. Cei doi bărbați sunt prezentați ca fiind conștienți după moarte. Omul bogat este chinuit de un foc învăpăiat și îi cere lui Avraam să-l trimită pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-i răcorească limba. Avraam refuză să facă acest lucru și îi spune că acum situațiile lor s-au schimbat radical și că între ei există o prăpastie mare care nu poate fi trecută.

 Nu. Aceasta este o pildă, sau parabolă, spusă de Isus pentru a transmite o lecție importantă, lucru confirmat chiar și de bibliști. De exemplu, în versiunea din 2009 a Bibliei Bartolomeu Anania se menționează în subtitlu că relatarea este o parabolă. Iar în The Jerusalem Bible, o ediție catolică a Bibliei, se spune într-o notă de subsol că aceasta este o „parabolă prezentată sub forma unei relatări, fără nicio referire la vreo persoană reală”.

 A vrut Isus să ne dezvăluie prin această relatare unele lucruri cu privire la viața de după moarte? A vrut el să spună că unii oameni sunt chinuiți într-un foc al iadului după moarte? Sau că Avraam și Lazăr se află în cer? Există mai multe argumente pentru care putem spune că lucrurile nu stau așa.

 Iată câteva dintre ele:

•   Dacă omul bogat s-ar fi aflat literalmente într-un foc învăpăiat, nu s-ar fi evaporat apa de pe degetul lui Lazăr din cauza flăcărilor?

•   Și chiar dacă nu s-ar fi evaporat, ar fi putut o singură picătură de apă să-i ușureze bogatului suferința cauzată de un foc propriu-zis?

•   Se putea afla Avraam în cer având în vedere că, atunci când a fost pe pământ, Isus a spus clar că nimeni nu urcase la cer? (Ioan 3:13)

 Nu. Deși relatarea este fictivă, unii consideră că ea susține ideea că oamenii buni merg la cer, iar cei răi sunt chinuiți în focul iadului. a

 Dar e rezonabil să credem asta? Nu.

 Învățătura despre focul iadului nu este în armonie cu ceea ce spune Biblia despre starea morților. De exemplu, Biblia nu învață că toți oamenii buni care mor ajung la o stare de fericire deplină în cer sau că oamenii răi sunt chinuiți în focul iadului. În realitate, Biblia spune: „Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic”. (Eclesiastul 9:5)

 Relatarea prezintă schimbarea majoră de situație prin care trec două grupuri de persoane.

 Omul bogat îi simbolizează pe conducătorii religioși iudei, „care erau iubitori de bani”. (Luca 16:14) Ei au ascultat ce a avut Isus de spus, dar s-au împotrivit mesajului său. Acești conducători religioși îi considerau inferiori pe oamenii de rând. (Ioan 7:49)

 Lazăr îi simbolizează pe oamenii de rând, disprețuiți de conducătorii religioși iudei, care au acceptat mesajul lui Isus.

 Schimbarea situației a fost radicală pentru ambele grupuri.

•   Conducătorii religioși iudei credeau că se bucură de favoarea lui Dumnezeu. Dar pentru că n-au acceptat mesajul lui Isus, Dumnezeu i-a respins atât pe ei, cât și închinarea lor. Asta a fost ca și cum ei ar fi murit. Iar mesajul pe care îl predicau Isus și continuatorii săi le provoca un mare chin. (Matei 23:29, 30; Faptele 5:29-33)

•   Oamenii de rând, care au fost mult timp neglijați de conducătorii religioși, se bucurau acum de favoare. Mulți au acceptat mesajul din Scripturi predat de Isus și au tras foloase de pe urma lui. Astfel, aveau posibilitatea să se bucure de favoarea lui Dumnezeu pentru totdeauna. (Ioan 17:3)