O profeție este un mesaj inspirat de Dumnezeu, o revelație divină. Biblia spune că profeții „au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtați de spiritul sfânt” (2 Petru 1:20, 21). Prin urmare, un profet este o persoană care primește un mesaj de la Dumnezeu și îl transmite apoi altora (Faptele 3:18).

Cum au primit profeții informații de la Dumnezeu?

 Dumnezeu a folosit mai multe modalități prin care și-a transmis gândurile profeților săi.

•   În scris. Dumnezeu a folosit această metodă în cel puțin o ocazie, oferindu-i lui Moise cele Zece Porunci sub formă scrisă (Exodul 31:18).

•   Prin îngeri care au comunicat oral mesajul divin. De exemplu, Dumnezeu s-a folosit de un înger pentru a-l învăța pe Moise ce mesaj trebuia să-i transmită faraonului Egiptului (Exodul 3:2-4, 10). Când era esențial ca ideile să fie exprimate într-un anumit fel, Dumnezeu i-a pus pe îngeri să le dicteze profeților mesajul său. Așa a procedat și cu Moise, căruia îngerul i-a spus: „Scrie-ți aceste cuvinte, căci pe baza acestor cuvinte închei un legământ cu tine și cu Israel” (Exodul 34:27). a

•   Prin viziuni. Uneori, profetul care a primit astfel de viziuni era treaz, pe deplin conștient (Isaia 1:1; Habacuc 1:1). Unele viziuni păreau atât de reale, încât cel care le-a primit a luat parte la ele (Luca 9:28-36; Revelația 1:10-17). Alteori, viziunile au fost transmise când persoana era într-o stare de semiconștiență (Faptele 10:10, 11; 22:17-21). Dumnezeu și-a transmis mesajele și prin vise, când profetul dormea (Daniel 7:1; Faptele 16:9, 10).

•   Îndrumându-le gândurile slujitorilor săi. Dumnezeu a îndrumat gândurile profeților săi pentru ca aceștia să-i transmită mesajul. Acesta este sensul următoarei afirmații din Biblie: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu”. Expresia „inspirată de Dumnezeu” poate fi redată și „insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16, Cornilescu 1996). Dumnezeu și-a folosit spiritul sfânt, adică forța sa activă, pentru ‘a insufla’ ideile sale în mintea slujitorilor săi. Mesajul era al lui Dumnezeu, însă profetul a ales cuvintele (2 Samuel 23:1, 2).

Este întotdeauna prezis viitorul într-o profeție?

 Nu, o profeție biblică nu se limitează la prezicerea viitorului. Cu toate acestea, majoritatea mesajelor din partea lui Dumnezeu au legătură cu viitorul, chiar și indirect. De exemplu, profeții lui Dumnezeu i-au avertizat în repetate rânduri pe israeliți referitor la căile lor rele. Aceste avertismente descriau binecuvântări de care s-ar fi bucurat dacă dădeau ascultare mesajului, dar și nenorociri, dacă nu țineau cont de el (Ieremia 25:4-6). Rezultatul depindea de ceea ce alegeau israeliții să facă (Deuteronomul 30:19, 20).

Exemple de profeții biblice care nu implică preziceri

•   Cu o anumită ocazie, când israeliții i-au cerut lui Dumnezeu ajutorul, acesta le-a trimis un profet ca să le explice că nu îi ajuta întrucât ei nu-i respectau poruncile (Judecătorii 6:6-10).

•   Când i-a vorbit unei femei samaritene, Isus i-a dezvăluit lucruri despre trecutul ei pe care nu avea cum să le cunoască decât prin inspirație divină. Ea și-a dat seama că el era profet chiar dacă nu făcuse nicio prezicere (Ioan 4:17-19).

•   Când Isus era judecat, dușmanii lui i-au acoperit ochii și l-au lovit, după care i-au zis: „Profețește! Cine te-a lovit?”. Ei nu i-au cerut lui Isus să prezică viitorul, ci doar să identifice prin putere divină persoana care îl lovise (Luca 22:63, 64).