Mucusul gelatinos secretat de țiparul de Atlantic a stârnit curiozitatea cercetătorilor. De ce? Această substanță, un hidrogel, a fost descrisă drept „cel mai moale și mai elastic biomaterial cunoscut până acum”.

 Gândiți-vă: Țiparul de Atlantic trăiește pe fundul oceanului. Când un prădător vrea să-l înghită, el elimină un gel secretat de glande speciale. Secreția respectivă conține proteine care formează mucus și alte proteine care alcătuiesc mii de fibre lungi. În contact cu apa, aceste proteine formează, în jurul peștelui, un mucus vâscos. Mucusul obstrucționează branhiile prădătorului, făcându-l să regurgiteze țiparul.

 Hidrogelul produs de țiparul de Atlantic are proprietăți remarcabile. Deși nu depășește o sutime din grosimea unui fir de păr, o singură fibră de proteine este de zece ori mai tare decât nailonul. Când este eliberat în apa de mare, amestecul de mucus și fibre alcătuiește o structură similară unei site fine tridimensionale, care poate reține o cantitate de apă de 26 000 de ori mai mare decât propria greutate. De fapt, mucusul este format aproape în totalitate din apă!

 Cercetătorii nu au reușit încă să creeze o versiune sintetică a acestui gel. Un cercetător afirmă: „Această substanță naturală este extrem de complexă”. Totuși, obiectivul oamenilor de știință este să reproducă fibrele proteice pe cale genetică, cu ajutorul unor bacterii. Ei vor să creeze un produs ușor, rezistent la rupere, elastic și biodegradabil. Fibrele sintetice vor putea fi folosite la realizarea unor materiale sustenabile pentru industria textilă și domeniul medical. De fapt, posibilitățile de aplicabilitate par infinite.

 Ce credeți? A apărut structura extrem de complexă a mucusului țiparului de Atlantic prin evoluție? Sau este opera unui Proiectant?