Unora le trebuie mult timp ca să învețe din experiențele amare ale vieții. Eu am fost o astfel de persoană. M-am născut și am crescut în Barcelona, al doilea oraș ca mărime din Spania. Familia mea locuia într-un cartier numit Somorrostro, situat în vecinătatea plajei. Cartierul nostru era rău-famat, fiind cunoscut pentru infracțiuni și trafic de droguri.

 Părinții mei au avut nouă copii, eu fiind cel mai mare dintre ei. Întrucât eram foarte săraci, tatăl meu m-a trimis să lucrez la un club local de tenis; eram copil de mingi. Aveam zece ani și lucram zece ore pe zi. Prin urmare, nu am reușit să merg la școală ca majoritatea copiilor de vârsta mea. Când aveam 14 ani, am început să lucrez la o fabrică de prelucrare a metalelor.

 În 1975, am primit ordin de încorporare, întrucât serviciul militar era obligatoriu în Spania. Doream să am o viață aventuroasă, așa că m-am înrolat în Legiunea Străină Spaniolă din Melilla, o enclavă spaniolă aflată în nordul Africii. În acea perioadă, m-am afundat în lumea dezgustătoare a drogurilor și a abuzului de alcool.

 După ce am ieșit din Legiune, m-am întors în Barcelona și am format o bandă. Furam orice ne pica în mână. Apoi, vindeam bunurile furate ca să obținem bani pentru droguri. Am început să iau LSD și amfetamine și să duc o viață axată pe sex, alcool și jocuri de noroc. Acest stil de viață distructiv m-a transformat într-un om din ce în ce mai violent. Aveam mereu la mine un cuțit, un topor sau o macetă și nu mi-era frică să le folosesc dacă părea necesar.

 Odată, eu și cei din banda mea am furat o mașină și am fost urmăriți de poliție. A fost ca-n filme. Am condus vehiculul furat aproximativ 30 km până ce polițiștii au început să tragă în noi. În cele din urmă, șoferul nostru a lovit mașina, iar noi am fugit cu toții de la locul faptei. Când tatăl meu a aflat despre asta, m-a dat afară din casă, așa cum era de așteptat.

 În următorii cinci ani, străzile au fost casa mea. Am dormit pe casa scării, în camioane, pe bănci din parc sau în cimitire. O perioadă chiar am locuit într-o peșteră. Nu aveam niciun scop în viață și simțeam că nu conta dacă trăiesc sau mor. Sub influența drogurilor îmi făceam tăieturi pe brațe și la încheietura mâinii. Și acum am cicatrici.

 Când aveam 28 de ani, mama m-a căutat și m-a rugat să mă întorc acasă. Am acceptat și i-am promis că o să-mi pun viața în ordine, dar mi-a luat ceva timp până am reușit să mă țin de cuvânt.

 Într-o după-amiază, au venit la ușa noastră doi Martori ai lui Iehova. În timp ce discutam cu ei, tata a strigat la mine, spunându-mi să le închid ușa în nas. Niciodată nu mi-a plăcut să mi se dea ordine, așa că l-am ignorat. Ei mi-au oferit trei cărți mici, iar eu le-am acceptat cu plăcere. I-am întrebat unde este locul lor de întrunire, iar câteva zile mai târziu m-am dus la sala Regatului.

 Primul lucru pe care l-am observat a fost îmbrăcămintea aranjată a celor de acolo. În schimb, eu aveam părul lung, barba neîngrijită și haine zdrențăroase. Era evident că nu mă încadram în peisaj, așa că nu am intrat în sală. Spre marea mea surpriză, l-am văzut pe Juan, un bărbat care făcuse parte din banda mea. Acum era îmbrăcat în costum. Am aflat mai târziu că devenise Martor al lui Iehova cu doar un an în urmă. Prezența lui mi-a dat încrederea de care aveam nevoie pentru a intra în sală și a asista la întrunire. Atunci viața mea a luat o cu totul altă turnură.

 Am acceptat un studiu al Bibliei și, în scurt timp, mi-am dat seama că, pentru a fi aprobat de Dumnezeu, trebuia să mă schimb, adică să renunț la comportamentul violent și la stilul de viață imoral. Nu a fost ușor să fac schimbări. Am învățat că, pentru a-i plăcea lui Iehova Dumnezeu, trebuie ʻsă mă transform prin înnoirea mințiiʼ. (Romani 12:2) Am fost profund mișcat de îndurarea lui Dumnezeu. În pofida tuturor greșelilor mele, el îmi oferea șansa unui nou început. Ceea ce am învățat despre Iehova Dumnezeu mi-a sensibilizat inima. M-am convins că există un Creator căruia îi pasă de mine. (1 Petru 5:6, 7)

 Aceasta m-a motivat să fac schimbări. De exemplu, când am studiat despre fumat, mi-am zis în sinea mea: „Dacă Iehova Dumnezeu vrea să rămân curat de tot ce murdărește carnea și spiritul, atunci aceste țigări trebuie să dispară!”. (2 Corinteni 7:1) Și au ajuns direct în coșul de gunoi!

 De asemenea, trebuia să renunț la consumul și traficul de droguri. De data aceasta, a fost nevoie de mai mult timp și eforturi. Pentru a-mi atinge obiectivul, trebuia să rup orice legătură cu foștii mei prieteni. Influența lor îmi stopa progresul spiritual. Cu timpul, am învățat să mă bazez mai mult pe Dumnezeu și pe ajutorul noilor mei prieteni din congregație. Iubirea și interesul sincer pe care mi le-au arătat au fost ceva nou pentru mine. Pe măsură ce trecea timpul, am reușit să renunț la droguri și ʻsă îmbrac noua personalitateʼ, care avea să mă ajute să dobândesc favoarea lui Dumnezeu. (Efeseni 4:24) În august 1985, m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

 Biblia mi-a îmbunătățit viața. M-a ajutat să renunț la un mod de viață degradant, care îmi distrugea corpul și demnitatea. De fapt, mai mult de 30 dintre foștii mei prieteni au murit de tineri din cauza bolii SIDA sau a altor boli legate de droguri. Cât de recunoscător sunt că aplicarea principiilor biblice m-a ajutat să evit astfel de consecințe tragice.

 Cuțitele și topoarele pe care le purtam înainte, când eram un om violent, sunt acum de domeniul trecutului. Nu mi-am imaginat niciodată că, în locul lor, voi ajunge să port o Biblie și să o folosesc pentru a-i ajuta pe oameni. În prezent, eu și soția mea îi slujim lui Iehova în serviciul cu timp integral.

 Părinții mei nu au devenit niciodată Martori ai lui Iehova, însă au apreciat foloasele pe care mi le-a adus studierea Bibliei. De fapt, tatăl meu chiar le-a luat apărarea Martorilor în fața colegilor săi. Pentru el a fost clar că noua mea credință mi-a îmbunătățit viața într-un mod remarcabil. Mama mea a zis în repetate rânduri că trebuia să fi studiat Biblia mai devreme. Are perfectă dreptate!

 Am simțit pe propria piele că e zadarnic să cauți fericirea în droguri sau în alte vicii. Acum am parte de o fericire autentică predându-le altora ceea ce am învățat din Cuvântul lui Dumnezeu, lucruri care mi-au salvat viața.