„Nu mi-am imaginat niciodată că aș putea să mă implic atât de mult în serviciul adus lui Iehova.” Așa s-a exprimat Gwen, o soră din Anglia, care slujește de mai mulți ani în Albania, o țară în care e nevoie de vestitori. a

 Asemenea lui Gwen, mulți Martori s-au mutat în Albania pentru a ajuta la strângerea ‘comorilor tuturor națiunilor’. (Hagai 2:7) Ce i-a determinat să ia această decizie? Ce schimbări au trebuit să facă pentru a se putea muta? De ce bucurii au avut parte? Și cum i-au ajutat acestea să persevereze în pofida dificultăților?

 Toți vestitorii care s-au mutat în Albania au aceeași motivație: iubirea față de Iehova și dorința de a-i ajuta pe alții să-l cunoască.

 Înainte să se mute, ei au făcut unele schimbări pentru a-și extinde serviciul, iar asta i-a ajutat să facă față încercărilor de mai târziu. Gwen spune: „Inițial, m-am mutat într-o grupă de limbă albaneză din orașul meu. Apoi, am mers în Albania la un congres. Ulterior, m-am întors în Albania pentru o scurtă perioadă de timp ca să învăț mai bine limba”.

 Când avea 23 de ani, Manuela, o pionieră din Italia, s-a mutat într-o altă regiune din țara ei pentru a ajuta o mică congregație. Ea spune: „Am slujit acolo patru ani. Apoi, am aflat că e mult de lucru și în Albania. Așa că am plecat în această țară pentru câteva luni”.

 Federica avea doar șapte ani când a auzit la un congres un raport despre Albania. Ea afirmă: „Fratele a spus că vestitorii din Albania inițiau multe studii biblice și că multe persoane interesate asistau la întruniri. Le-am spus de mai multe ori părinților că vreau să merg în Albania. Deși au fost surprinși, tata mi-a zis: «Roagă-te, și dacă este voința lui Iehova, el te va asculta». Câteva luni mai târziu, familia noastră a fost invitată să slujească în Albania”. După mai mulți ani, Federica s-a căsătorit cu Orges. În prezent, ei slujesc ca pionieri în Albania.

 După ce s-a pensionat, Gianpiero s-a mutat în Albania împreună cu soția lui, Gloria. El povestește: „Ne-am crescut băieții în Italia, iar mai târziu, trei dintre ei s-au mutat peste hotare ca să slujească unde e nevoie de mai mulți vestitori. Un articol din Turnul de veghe, intitulat ‘Poți trece în Macedonia?’, ne-a atins inima. Am analizat bine situația pentru a vedea dacă puteam trăi din pensia mea în Albania”.

 Cei care vor să slujească într-o zonă cu necesitate trebuie să-și planifice bine lucrurile și să facă unele schimbări înainte de a se muta. (Luca 14:28) De exemplu, ei trebuie să se gândească cum se vor întreține. Când încă locuia în Anglia, Gwen, menționată mai înainte, s-a mutat la sora ei ca să economisească niște bani. Sophia și Christopher, tot din Anglia, își amintesc: „Ne-am vândut mașina și unele piese de mobilier. Speram să putem sta în Albania cel puțin un an”. Din fericire, au reușit să stea mult mai mult.

 Unii vestitori merg în Albania câteva luni, apoi se întorc în țara lor natală pentru a munci și a strânge bani, după care se reîntorc în Albania. Așa fac și Eliseo și Miriam. Eliseo explică: „Miriam provine dintr-o zonă turistică a Italiei, unde se găsesc cu ușurință joburi sezoniere. De regulă, mergeam acolo să muncim trei luni în timpul verii, după care, cu banii câștigați, puteam trăi în Albania nouă luni. Am făcut asta timp de cinci ani”.

 Cei care se mută într-un teritoriu cu necesitate trebuie să se adapteze noilor condiții. Însă sfaturile și exemplul Martorilor locali îi pot ajuta să depășească dificultățile. Sophia, menționată anterior, spune: „În timpul iernii, casele din Albania sunt mult mai reci decât cele din țara mea natală. Văzând cum se îmbrăcau surorile locale, am înțeles că trebuia să mă îmbrac mai gros”. Grzegorz și soția sa, Sona, s-au mutat din Polonia în Prizren, un oraș pitoresc din Kosovo b. Grzegorz spune: „Frații locali sunt atât de umili, de buni și de răbdători! Ne ajută să învățăm limba și multe alte lucruri. De exemplu, ei ne-au arătat câteva magazine cu prețuri mici și ne-au explicat cum putem face cumpărăturile la piața locală”.

 Frații și surorile care s-au mutat în alte țări leagă prietenii strânse cu Martorii locali și ajung să-i cunoască mai bine. Sona explică: „Am văzut cât de puternică este iubirea lor față de Iehova. Credința îmi este întărită când văd ce schimbări mari au făcut frații în convingerile și în conduita lor după ce l-au cunoscut pe Iehova. În congregație, simțim că e nevoie de noi și că ne-am găsit locul. Slujim alături de frați și surori care ne-au devenit prieteni”. (Marcu 10:29, 30) Gloria afirmă: „Cunosc multe surori care au îndurat opoziție cruntă din partea membrilor comunității care îi urăsc pe Martori. Iubirea lor pentru Iehova mă impresionează profund”.

 Cei care se mută în zone în care e nevoie de mai mulți vestitori au ocazia să învețe lecții valoroase pe care nu le-ar fi învățat la ei acasă. De exemplu, ei înțeleg că, atunci când ieși din zona de confort ca să faci mai mult pentru Iehova, ești mai bucuros. Iată ce spune Stefano: „În țara mea, predicam mai mult la interfon, făcând prezentări scurte. Însă albanezilor le place să vorbească, mai ales în timp ce își savurează cafeaua. Deoarece sunt timid, la început m-am simțit stânjenit și nu știam ce să spun. Dar cu timpul, am învățat să arăt interes față de oameni, iar acum, îmi face plăcere să port conversații cu ei. Predicarea îmi aduce mult mai multă satisfacție”.

 Leah și soțul ei, William, s-au mutat în Albania din Statele Unite. Ea explică: „De când slujim aici, am început să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am învățat multe despre ospitalitate, respect și prietenie. Am învățat noi modalități de a predica, de a argumenta din Biblie și de a ne exprima”. William spune: „În general, turiștii care vin în Albania sunt încântați de plajele superbe de aici. Deși mie îmi place să fac drumeții în zonele stâncoase ale Alpilor albanezi, cel mai mult mă fascinează oamenii de aici. În multe sate din teritoriul nostru s-a predicat doar cu ocazia campaniilor speciale. Uneori, stăteam o zi întreagă în aceste sate și nu apucam să vorbim decât cu câteva familii”.

 Cea mai mare bucurie pentru frații care slujesc într-o zonă cu necesitate este aceea de a vedea reacția pozitivă a oamenilor la vestea bună. (1 Tesaloniceni 2:19, 20) Iată ce spune Laura, o soră celibatară care s-a mutat în Albania când era tânără: „O perioadă am slujit în orașul Fier. În numai doi ani și jumătate, 120 de persoane au acceptat adevărul. Am studiat cu 16 dintre ele!”. Altă soră, pe nume Sandra, își amintește: „I-am predicat unei femei care vindea în piață. Ea s-a botezat, iar ulterior, s-a întors în satul ei natal. Știu despre ea că a început 15 studii biblice”.

 Unii dintre cei care s-au mutat în Albania cu mulți ani în urmă perseverează în serviciul lor și au multe bucurii. Uneori, ei sunt uimiți să vadă că eforturile lor au dat rezultate la mult timp după ce ‘au semănat sămânța’. (Eclesiastul 11:6) Christopher, menționat mai înainte, spune: „M-am întâlnit întâmplător cu un bărbat cu care studiasem Biblia când am venit în Albania. Am fost surprins când am văzut că și-a amintit cu lux de amănunte primele noastre discuții din Biblie. Acum, el și soția lui sunt Martori ai lui Iehova”. Federica, menționată anterior, povestește: „Într-o congregație, o soră a venit la mine și m-a întrebat dacă îmi amintesc de ea. Mi-a zis că în urmă cu nouă ani îi vorbisem din Biblie. După ce m-am mutat într-un alt oraș, a început să studieze Biblia și a progresat până la botez. Am crezut că, în primii noștri ani în Albania, nu obținusem niciun rezultat. Cât de mult mă înșelasem!”.

 Frații și surorile care s-au mutat în Albania sau în Kosovo sunt bucuroși să vadă cât de mult le-a binecuvântat Iehova eforturile și ce viață plină de satisfacții au. Iată ce spune Eliseo după mulți ani în care a slujit în Albania: „Putem fi ușor păcăliți de ideea că stabilitatea în viață se poate obține doar prin ceea ce oferă lumea. Dar nu e deloc așa. Principiile lui Iehova dau stabilitate și sens vieții. Slujind într-un teritoriu cu necesitate, am înțeles mai bine asta. Mă simt util și apreciat. Am prieteni adevărați care au aceleași obiective ca mine”. Sandra e de aceeași părere: „Când m-am mutat într-un teritoriu cu necesitate, am simțit că Iehova mi-a dat ocazia de a-mi împlini visul: să fiu misionară. Nu am nici cel mai mic regret că m-am mutat în Albania. N-am fost niciodată mai fericită!”.